Decizia nr. 1325/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1), (2), și (4)-(11), art. 11 și

art. 27 alin. (2)-(6) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, excepție ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 4.137/62/2008 al Curții de Apel Brașov - Secția litigii de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.894D/2008, nr. 1.895D/2008, nr. 1.896D/2008 și nr. 1.905D/2008, care au obiectul excepției de neconstituționalitate identic.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea acestor dosare, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord ca aceste dosare să fie conexate.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.894D/2008, nr. 1.895D/2008, nr. 1.896D/2008 și nr. 1.905D/2008 la Dosarul nr. 1.835D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției, arătând că motivele care au fundamentat soluțiile pronunțate în

deciziile nr. 818/2008 , nr. 819/2008, nr. 820/2008 și nr. 821/2008, prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și

art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

sunt neconstituționale, "în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", subzistă și în cauza de față.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 8 septembrie 2008 și din 10 septembrie 2008, pronunțate în dosarele nr. 4.137/62/2008, nr. 2.815/62/2008, nr. 2.324/62/2008, nr. 2.599/62/2008 și nr. 3.547/62/2008, Curtea de Apel Brașov - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1), (2) și (4)-(11), art. 11 și

art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, excepție ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4), art. 16, art. 61 alin. (1), art. 126 alin. (6) și art. 146, în măsura în care din acestea rezultă că instanțele judecătorești au competența de a cenzura soluția aleasă de legiuitor și să acorde drepturi salariale prevăzute exclusiv în beneficiul altor categorii de salariați decât reclamanții, instituindu-se, astfel, pe cale judiciară, sisteme de salarizare paralele celor stabilite prin acte normative.

Curtea de Apel Brașov - Secția litigii de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost identificat prin încheierea instanței de judecată, precum și prevederile

art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în condițiile în care dispozițiile legale atacate sunt indisolubil legate de toate celelalte dispoziții cuprinse în

Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 , Curtea va examina constituționalitatea ordonanței în întregul ei.

În cauza de față sunt invocate a fi încălcate și art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1), art. 126 alin. (6) și art. 146 din Constituție.

Analizând criticile de neconstituționalitate în raport cu aceste dispoziții din Legea fundamentală, Curtea constată că dispozițiile ordonanței lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.

Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.

În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția, potrivit art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.

Pentru aceste considerente, Curtea urmează să constate că dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 137/2000

sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarele nr. 4.137/62/2008, nr. 2.815/62/2008, nr. 2.324/62/2008, nr. 2.599/62/2008 și nr. 3.547/62/2008 ale Curții de Apel Brașov - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 decembrie 2008.