Decizia nr. 163/1997
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. 3 din Legea fondului funciar nr. 18/1991
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 18/1991 19 februarie 1991 (prevederi anume) fondului funciar
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
-------------
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Doina Suliman - magistrat-asistent
Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:
Prin Încheierea nr. 13 din 17 februarie 1997, pronunțată în Dosarul nr. C 5.765/1995, Judecătoria Medias a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. 3 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , invocată de reclamanta Calburean Victoria.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca
art. 10 alin. 3 din Legea nr. 18/1991
contravine art. 135 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Statul ocrotește proprietatea".
Autoarea excepției pornește de la constatarea ca, în practica judiciară, textul atacat a fost interpretat diferit, unele instanțe considerând ca de cererea facuta de un moștenitor profita și moștenitorii ce nu au făcut o asemenea cerere, iar alte instanțe dispun ca, spre a beneficia de stabilirea dreptului de proprietate, fiecare moștenitor trebuie să fi adresat autorității competente propria sa cerere. Astfel ca o prevedere legală poate fi considerată constituțională sau neconstitutionala în funcție de interpretarea care i se da. Dacă dispozițiile criticate sunt interpretate în sensul că de cererea unui moștenitor profita și ceilalți moștenitori, se apreciază ca dreptul de proprietate este stirbit sau, în alți termeni, ca dreptul la moștenire este redus, existând și alți moștenitori.
Exprimandu-și opinia potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanța de judecată apreciază ca "excepția invocată nu este intemeiata".
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile
art. 10 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 , raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție, art. 3 și art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională este competența să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate invocată, fiind legal sesizată.
*) A se vedea și Decizia Curții Constituționale nr. 19 din 3 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 18 februarie 1998.
Viorel Mihai Ciobanu - președinte
Articolul 10
alin. 3 din Legea nr. 18/1991
are următorul cuprins: "Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidenta a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată, cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativa până la data intrării în vigoare a legii".
Asupra acestor dispoziții legale, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 59 din 6 iunie 1995, rămasă definitivă prin Decizia nr. 15 din 20 februarie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 aprilie 1996, statuand ca sunt constituționale.
În cauza de fața, din modul în care este formulată excepția reiese ca aceasta nu are, de fapt, în vedere constituționalitatea
art. 10 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 , ci reprezintă o cerere adresată Curții Constituționale de a se pronunța asupra interpretării ce urmează a se da textului respectiv în hotărârea ce se va pronunța de către instanța de fond.
Curtea Constituțională nu este indreptatita însă să se pronunțe asupra interpretării textelor de lege, aceasta fiind atributul exclusiv al instanței judecătorești, iar Curtea nu se poate substitui ei în soluționarea cauzei.
Dar, chiar și examinând fondul excepției de neconstituționalitate, aceasta nu poate fi primită.
Într-adevăr, în aplicarea
Legii nr. 18/1991 , dreptul de proprietate asupra terenului se naște, în persoana fostului proprietar sau a moștenitorilor acestuia, din momentul în care se emite titlul de proprietate, ca rezultat al reconstituirii sau, după caz, al constituirii dreptului de proprietate. Asa fiind, susținerea facuta de autoarea excepției în sensul că, într-o anume interpretare a
art. 10 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 , s-ar încalcă prevederile constituționale ale art. 135, dreptul sau de proprietate fiind stirbit, nu are nici un temei, de vreme ce dreptul respectiv nu exista anterior aplicării, în cazul dat, a prevederilor legii. În acest sens Curtea s-a pronunțat și prin deciziile mai sus menționate.
Fața de cele arătate, urmează ca excepția invocată să fie respinsă, fiind vadit nefondata.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. 3 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , invocată de Calburean Victoria în Dosarul nr. C 5.765/1995 al Judecătoriei Medias.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată la data de 3 iunie 1997.
PREȘEDINTE, prof.univ.dr. Viorel Mihai Ciobanu Magistrat-asistent, Doina Suliman
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.