Decizia nr. 662/1997

Ioan Muraru - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol, soluționarea recursului declarat de Societatea Comercială "Comservice" - S.A. Iași împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 107 din 7 mai 1997 .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 9 decembrie 1997, în lipsa părților, procedura de citare fiind legal îndeplinită. Concluziile reprezentantului Ministerului Public sunt consemnate în încheierea din aceeași dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 16 decembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Decizia nr. 107 din 7 mai 1997 Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii, invocată de Societatea Comercială "Comservice" - S.A. Iași în Dosarul nr. 2.381/1996 al Tribunalului Iași.

În motivarea soluției s-a reținut, în esenta, că nu exista contrarietate între prevederile legale citate și cele ale Constituției; dimpotriva, aceste prevederi sunt în concordanta cu dispozițiile art. 16, art. 58 alin. (1) și ale art. 54 din Constituție. Cat privește raportul dintre prevederile legale criticate și dispozițiile Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, în decizie s-a constatat ca acesta nu este o problemă de constituționalitate, fiind o problemă de aplicare a legii de către instanțele judecătorești.

Împotriva acestei decizii Societatea Comercială "Comservice" - S.A. Iași a declarat recurs, invocand faptul ca noțiunea "organ ierarhic superior", prevăzută la art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii, este căzută în desuetudine, fiind aplicabilă numai în cazul salariaților "din cadrul societăților sau instituțiilor bugetare", și ca prevederile acestui articol sunt discriminatorii și deci contrare prevederilor art. 16 din Constituție.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, recursul declarat, raportul judecătorului-raportor, prevederile art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine:

Motivele de recurs invocate sunt nefondate.

În legătură cu primul motiv de recurs, în sensul că art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii ar fi căzut în desuetudine, asa cum susține însăși recurenta, numai sfera de aplicare a acestei prevederi s-a restrâns, fiind aplicabilă doar salariaților din cadrul organizațiilor sau instituțiilor bugetare. Aceasta însă nu exclude de plano ca prevederile sale ar fi căzut în desuetudine. De aceea, astfel cum s-a reținut în decizia recurată, situațiile ce intra sub incidența prevederilor articolului menționat nu constituie o problemă de constituționalitate, ci de interpretare, fiind deci de competența exclusiva a instanțelor judecătorești.

În legătură cu acest motiv de recurs, în adresa nr. 450/1996, recurenta a menționat unele decizii ale Curții Constituționale, referitoare la noțiunea de organ ierarhic superior, emise însă într-un cu totul alt context, legat de asigurarea liberului acces la justiție. De aceea nu se pot extrapola acele soluții prin care s-a constatat neconstituționalitatea obstructionarii liberului acces la justiție de către organul ierarhic superior, spre a se nega constituționalitatea art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii, care se referă la o cu totul alta ipoteza, și anume la situația în care, fiind angajator, organului ierarhic superior îi revine și competența de a pune în mișcare răspunderea materială a salariatului.

Asa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenta Curții Constituționale, pentru situații diferite, soluțiile legale nu pot fi identice. În sensul acestei jurisprudente sunt deciziile nr. 8/1995, nr. 47/1995, nr. 139/1996 și nr. 11/1997.

De aceea soluția de principiu data în considerarea accesului la justiție nu se poate aplica, ca atare, și în ceea ce privește art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii.

Ținând seama de aceasta practica jurisdicțională, rezultă ca nici cel de-al doilea motiv de recurs, legat de pretinsa încălcare a principiului egalității în fața legii, nu este întemeiat. Pentru motivele menționate și în decizia recurată nu se poate retine ca prevederile art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii ar fi contrare art. 16 din Constituție. Cat timp o soluție legală este corespunzătoare unor situații diferite, însuși principiul egalității în fața legii impune ca reglementarea să fie diferita, nu uniforma.

În consecința, în ipoteza salariaților angajați de către organul ierarhic superior, la care se referă art. 107 alin. (1) din Codul muncii, răspunderea materială, stabilită în condițiile acestui articol, nu are un caracter discriminatoriu.

Fața de cele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A.c) și ale art. 23 și următoarele din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Societatea Comercială "Comservice" - S.A. Iași împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 107 din 7 mai 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 1997.