Decizia nr. 107/1997

------------

Costica Bulai - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Valer-Vasilie Bica - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii, invocată de apelanta Societatea Comercială "Comservice" - S.A. Iași în Dosarul nr. 2.381/1996 al Tribunalului Iași.

Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 30 aprilie 1997, în prezenta autoarei excepției, Societatea Comercială "Comservice" - S.A. Iași, și a reprezentantului Public, în lipsa intimatului Grigore Alin Claudiu, și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 7 mai 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Tribunalul Iași, prin Încheierea din 25 noiembrie 1996, a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii, invocată de apelanta Societatea Comercială "Comservice" - S.A. Iași în Dosarul nr. 2.381/1996, aflat pe rolul acelei instanțe.

Din cuprinsul încheierii, prin care a fost sesizată Curtea Constituțională, se constată că, prin Sentinta civilă nr. 14.035 din 18 decembrie 1996, Judecătoria Iași a respins ca inadmisibila acțiunea introdusă de reclamanta Societatea Comercială "Comservice" - S.A. Iași contra pârâtului Grigore Alin Claudiu. Prin aceasta acțiune se solicita obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pe care reclamanta a fost obligată să le plătească în baza Deciziei civile nr. 199 din 4 martie 1994 a Curții de Apel Iași, prin care a fost admisă contestația formulată de Rădulescu Ecaterina contra Deciziei nr. 208/1992 prin care i s-a desfăcut contractul de muncă. Instanța a reținut ca pârâtul a dispus, în calitatea sa de director al Societății Comerciale "Comservice" - S.A. Iași, desfacerea contractului de muncă al celei în cauza, în temeiul art. 130 lit. i) din Codul muncii și, constatând nelegalitatea măsurii, a hotărât reintegrarea angajatei în funcția deținută anterior și obligarea unității la plata drepturilor bănești cuvenite acesteia începând cu data de 7 august 1992 și până la reintegrarea sa efectivă în munca.

În motivarea sentinței de respingere ca inadmisibila a acțiunii reclamantei Societatea Comercială "Comservice" - S.A. Iași, judecătoria a reținut ca pârâtul Grigore Alin Claudiu este cel care a desfăcut contractul de muncă încheiat cu Rădulescu Ecaterina, dar ca răspunderea lui materială nu poate fi angajata decât în condițiile art. 102 alin. (1) din Codul muncii și ca este inadmisibila o acțiune în daune, intemeiata pe dispozițiile art. 108 din Legea nr. 31/1990, invocate de reclamanta.

Împotriva sentinței judecătorești Societatea Comercială "Comservice" - S.A. Iași a introdus apel, criticand gresita aplicare a dispozițiilor Codului muncii într-o cauza ce aparține jurisdicției comerciale, data fiind natura raporturilor juridice născute între actionarii unei societăți comerciale și administratorul numit de aceștia. Totodată, apelanta invoca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii, pe care le considera ca fiind contrare noului cadru economico-legislativ aplicabil în materie și în contradictie cu prevederile art. 108 din Legea nr. 31/1990, care guvernează în materie de societăți comerciale.

Conformându-se obligației prevăzute la art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Tribunalul Iași își exprima opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată, pe care o considera neîntemeiată din următoarele motive: 1) Codul muncii, ca lege specială care reglementează relațiile de muncă dintre patroni și angajații acestora, nu contravine dispozițiilor constituționale, circumscriindu-se, în general, exigențelor art. 38 din Constituție; 2) principiile consacrate în art. 107 alin. (1) din Codul muncii, privitoare la modalitățile de recuperarea a pagubelor produse de angajați în executarea obligațiilor lor contractuale, sunt fundamentate pe principiu general al răspunderii materiale, disciplinare ori penale a persoanei care a cauzat unei alte persoane un prejudiciu pe care este obligată sa-l repare, atât principiul răspunderii pentru fapta proprie, cat și modalitățile de realizare a acesteia fiind în concordanta cu dispozițiile art. 54 din Constituție; 3) în apelul declarat, apelanta ridica chestiunea aplicabilitatii sau inaplicabilitatii dispozițiilor art. 107 alin. (1) din Codul muncii în cauza dedusă judecații, prin raportarea acestor prevederi la noul cadrul economic, administrativ și juridic creat prin Legea nr. 31/1990. Cum însă, în temeiul Legii nr. 15/1990 și al Legii nr. 31/1990, fostele întreprinderi ale statului s-au reorganizat în societăți comerciale, proprietate asupra patrimoniului lor și nesubordonate altor structuri administrative, prima instanța trebuia sa observe ca prevederile Codului muncii, invocate în considerentele hotărârii pronunțate, au devenit caduce, în cauza operand prevederile Legii nr. 31/1990, care reglementează raporturile dintre acționari și persoanele mandatate a exercita funcția de administrator al patrimoniului societății comerciale respective, în speta directorul societății comerciale; 4) verificarea aplicabilitatii art. 107 alin. (1) din Codul muncii nu se poate realiza în procedura Legii nr. 47/1992, fiind de atributul instanței de control judiciar sa stabilească dacă, în funcție de raporturile dintre pârâtul Grigore Alin Claudiu și Societatea Comercială "Comservice" - S.A. Iași, care executa un mandat comercial, erau aplicabile dispozițiile evocate de Judecătoria Iași în motivarea hotărârii pe care a pronunțat-o sau dispozițiile Legii nr. 31/1990, în speta prevederile art. 108, invocate de reclamanta.

Prin întâmpinare, intimatul Grigore Alin Claudiu a solicitat respingerea excepției de neconstituționalitate, în esenta, deoarece legiuitorul, atunci când a reglementat, prin art. 108 din Legea nr. 31/1990, "acțiunea în răspundere" contra fondatorilor, administratorilor, cenzorilor și directorilor, că nu a avut în vedere răspunderea materială și fiindca art. 107 alin. (1) din Codul muncii - cadrul juridic în vigoare, aplicabil raporturilor de muncă - nu încalcă vreun drept constituțional, autoarea excepției sustinand numai imposibilitatea coroborarii acestuia cu art. 102, art. 111 din același cod și cu art. 108 din Legea nr. 31/1990.

În aplicarea dispozițiilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care a fost sesizată Curtea Constituțională a fost trimisa celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, cărora li s-au solicitat puncte de vedere.

În punctul sau de vedere primit de la Comisia juridică, de numiri, disciplina, imunități și validari a Senatului se exprima opinia ca excepția ridicată este neîntemeiată.

În punctul de vedere formulat de Guvern se arata ca excepția de neconstituționalitate a textului art. 107 alin. (1) teza finala din Codul muncii, invocată de apelanta fără a se arata dispozițiile din Constituție pe care le considera incalcate, nu poate fi reținută. Dispozițiile art. 107 alin. (1) teza finala din Codul muncii, care instituie procedura de obținere a titlului executor pentru recuperarea daunelor produse unității de către conducătorul acesteia sau de către alte persoane încadrate în munca de organul ierarhic superior, în calitatea acestuia de parte a contractului individual de muncă încheiat cu acele persoane, constituie garanții procedurale, atât pentru asigurarea celeritatii în realizarea dreptului de creanta al unității împotriva salariaților vinovați de producerea pagubei, în situația în care aceștia sunt conducătorul unității sau alte persoane cu funcții de conducere, cat și pentru asigurarea unui regim de egalitate juridică în raport cu restul salariaților unității, în ceea ce privește stabilirea răspunderii patrimoniale a acestora, cu ocrotirea salariului ca sursa materială de existenta. De aceea, textul criticat ca neconstitutional nu contravine, în realitate, nici art. 16 din Constituție, care instituie principiul egalității în drepturi a cetățenilor, și nici art. 38 alin. (2) din Constituție, care consacra dreptul cetățenilor la protecția socială a muncii.

Textul art. 107 alin. (1) teza finala din Codul muncii nu contravine nici prevederilor art. 54 din Constituție, care instituie regimul juridic al exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, deoarece dreptului unității de a folosi, pentru recuperarea daunei, procedura specială, mai operativă decât cea prevăzută de dreptul comun, îi corespunde dreptul salariatului vinovat de pagubirea unității de a răspunde numai pentru fapta proprie și numai pentru prejudiciile actuale pe care le-a produs, cu repararea pagubei, de regula, prin echivalent, asupra unei cote din salariu, stabilită de lege.

În fine, se precizează, în punctul de vedere al Guvernului, împrejurarea ca dispozițiile Codului muncii sunt anterioare Constituției din 1991 nu este, prin ea însăși, un motiv întemeiat pentru considerarea ca neconstituționale a prevederilor art. 107 alin. (1) teza finala, de vreme ce, reglementand, în cadrul răspunderii materiale a salariaților, o procedură de protecție a acestora, indiferent de funcția ocupată și de organul competent să-i încadreze în munca, aceste prevederi legale sunt în concordanta cu regimul de protecție a cetățenilor, din punct de vedere al drepturilor și îndatoririlor fundamentale, instituit prin dispozițiile art. 16, art. 38 alin. (2) și ale art. 54 din Constituție.

Camera Deputaților nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere comunicate, raportul întocmit în cauza, întâmpinarea intimatului, concluziile autoarei excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, precum și prevederile art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată în condițiile art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, deoarece, deși Codul muncii este anterior Constituției, excepția s-a ridicat în legătură cu raporturi juridice prezente, născute în temeiul sau.

Textul art. 107 alin. (1) din Codul muncii, pe care autoarea excepției îl considera ca fiind contrar prevederilor Constituției, este următorul:

"Obligarea la plata despăgubirilor sau a contravalorii bunurilor, precum și la restituirea sumelor încasate fără drept se face prin decizie de imputare, emisă de conducătorul unității; când plata sau restituirea urmează a se face de conducătorul unității sau de alte persoane încadrate în munca de organul ierarhic superior, singure sau împreună cu alte persoane, decizia de imputare se emite de către acest organ."

În excepția de neconstituționalitate invocată de apelanta Societatea Comercială "Comservice" - S.A. Iași se critica, pentru neconstituționalitatea sa, ultima fraza din text, referitoare la procedura de recuperare a pagubei, atunci când răspunderea incumba conducătorului unității. Fără să se refere la vreo dispoziție constituțională anume, autoarea excepției considera prevederile din textul menționat ca fiind contrare noului cadrul economico-legislativ aplicabil în materie și, totodată, în contradictie cu prevederile art. 108 din Legea nr. 31/1990, care reglementează acțiunea în răspundere, în cazul societăților comerciale.

Asa cum se menționează în opinia instanței, Tribunalul Iași, cat și în punctul de vedere al Guvernului, autoarea excepției vizează mai curând aspectul aplicabilitatii sau al inaplicabilitatii dispozițiilor art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii în cauza dedusă judecații, prin raportarea acestor prevederi la cele din Legea nr. 31/1990, care reglementează relațiile dintre acționari și persoanele mandatate sa exercite funcția de administrator al patrimoniului societății comerciale respective, în speta directorul societății comerciale; deci este mai curând o problemă de aplicare a legii, decât una de constituționalitate.

Examinând posibila contrarietate a prevederilor legale criticate [art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii] cu prevederile Constituției, se impune constatarea ca o asemenea contrarietate nu exista. Asa cum se arata, în mod corect, în opinia Tribunalului Iași și în punctul de vedere al Guvernului, prevederile Codului muncii în general, care reglementează relațiile de muncă dintre patroni și angajații acestora, ca și prevederile speciale, referitoare la modalitățile de recuperare a pagubelor produse de angajați în executarea obligațiilor lor contractuale, întemeiate pe principiul general al răspunderii materiale a persoanei care a cauzat alteia un prejudiciu, nu pot fi considerate contrare Constituției. Dimpotriva, aceste prevederi sunt în deplina concordanta cu prevederile art. 54 din Constituție privind exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu buna credința, ca și cu cele ale art. 16 și ale art. 38 alin. (1) din legea fundamentală, cu privire la egalitatea în drepturi a cetățenilor și la neingradirea dreptului la munca, iar pe de altă parte, atât timp cat art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii are camp de aplicare, acesta este constituțional.

În ceea ce privește chestiunea dacă dispozițiile art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii, în raport cu prevederile art. 108 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, se aplică uneia sau alteia dintre persoanele juridice, în calitatea lor de parte în contractul individual de muncă, aceasta nu este o problemă de constituționalitate pendinte de Curtea Constituțională, ci o problemă de aplicare a legii, de competența instanțelor judecătorești.

Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii, invocată de Societatea Comercială "Comservice" - S.A. Iași în Dosarul nr. 2.381/1996 al Tribunalului Iași.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 7 mai 1997.