Decizia nr. 716/1997
referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și a art. 330^4 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Muraru - președinte
Costica Bulai - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Victor Dan Zlatescu - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Constantinescu Nicoleta împotriva
Deciziei Curții Constituționale nr. 56 din 20 martie 1997 *)
------------
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 17 ianuarie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 2.219/1995 al acestei instanțe, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de Constantinescu Nicoleta și Frunza Mihai Remus.
Prin Decizia nr. 56 din 20 martie 1997, Curtea Constituțională a respins, ca vadit nefondata, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă.
Aceasta soluție s-a întemeiat pe jurisprudenta Curții, care s-a pronunțat asupra dispozițiilor legale, atacate prin decizii definitive și obligatorii.
Împotriva
Deciziei Curții Constituționale nr. 56 din 20 martie 1997 , Constantinescu Nicoleta a declarat recurs, în termen legal, cu motivarea ca decizia recurată nu rezolva problemele juridice privind drepturile proprietarilor asupra imobilelor, iar menținerea în continuare a recursului în anulare la dispoziția numai a procurorului încalcă principiile egalității părților.
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat, avându-se în vedere soluțiile de principiu statuate prin decizii definitive și obligatorii ale Curții Constituționale.
Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, concluziile reprezentantului Ministerului Public, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:
Susținerile recurentei, potrivit cărora, prin decizia recurată, nu se rezolva problemele juridice privind drepturile proprietarilor asupra imobilelor, nu pot fi primite, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunța numai asupra problemelor de drept, problemele privind rezolvarea situației juridice a imobilelor revendicate fiind de competența exclusiva a instanțelor judecătorești.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, care vizează poziția privilegiată a procurorului general în ceea ce privește declararea recursului în anulare, în raport cu celelalte părți, acesta este neîntemeiat și urmează a fi respins.
Potrivit art. 128 din Constituție, exercitarea căilor de atac se poate realiza în condițiile prevăzute de lege. O asemenea lege este Codul de procedură civilă și nici o dispoziție constituțională nu limitează dreptul legiuitorului la o anumită reglementare a unei cai de atac, cu condiția de a nu aduce atingere altor texte constituționale. Cat privește dreptul exclusiv al procurorului general de a declara recurs în anulare, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 130 din Constituție, care prevăd ca Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apara ordinea de drept.
Cele doua situații prevăzute la art. 330 din Codul de procedură civilă releva tocmai apărarea acestor valori fundamentale ale statului de drept.
Rezultă ca, departe de a constitui un privilegiu, recursul în anulare reprezintă o modalitate legală de reparare a unor grave erori judiciare, ce se realizează printr-o autoritate publică abilitata constituțional în acest sens.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Constantinescu Nicoleta împotriva
Deciziei Curții Constituționale nr. 56 din 20 martie 1997 .
*) Decizia Curții Constituționale nr. 56 din 20 martie 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 11 noiembrie 1997.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 decembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 16 decembrie și apoi pentru data de 19 decembrie 1997.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Maria Bratu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.