Decizia nr. 1259/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 și

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, excepție ridicată de Ministerul Justiției în Dosarul nr. 8.961/62/2007 al Curții de Apel Brașov - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și în Dosarul nr. 2.494/88/2007 al Curții de Apel Constanța - Secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curții că autorul excepției Ministerul Justiției a formulat concluzii scrise în sensul admiterii criticilor de neconstituționalitate.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.270D/2008 și nr. 1.362D/2008 au obiect parțial identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.362D/2008 la Dosarul nr. 1.270D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă în ceea ce privește

art. 2 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 , respectiv ca fiind neîntemeiată cu privire la celelalte dispoziții de lege criticate, făcând trimitere în acest sens la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 7 mai 2008, pronunțată în Dosarul nr. 8.961/62/2007, Curtea de Apel Brașov - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 și

art. 6 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Excepția a fost ridicată de Ministerul Justiției cu ocazia soluționării recursurilor declarate de Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov împotriva Sentinței civile nr. 50 din 17 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, prin care s-a admis acțiunea intentată de Mia Irina Ionel și alții - judecători - împotriva Tribunalului Brașov, Curții de Apel Brașov, Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerului Justiției și s-a dispus obligarea pârâților la plata către reclamanți a creșterilor salariale prevăzute de

Ordonanța Guvernului nr. 10/2007

pentru alte categorii profesionale decât magistrații, întemeindu-se, între altele, pe dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 .

Prin Încheierea din 6 mai 2008, pronunțată în Dosarul nr. 2.494/88/2007, Curtea de Apel Constanța - Secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 și

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Excepția a fost ridicată de Ministerul Justiției cu ocazia soluționării recursurilor declarate de Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției împotriva Sentinței civile nr. 2.281 din 7 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea, prin care s-a admis acțiunea intentată de Elena Bibu și alții - judecători - împotriva Tribunalului Tulcea, Curții de Apel Constanța, Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerului Justiției și s-a dispus obligarea pârâților la plata către reclamanți a creșterilor salariale prevăzute de

Ordonanța Guvernului nr. 10/2007

pentru alte categorii profesionale decât magistrații, întemeindu-se, între altele, pe dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 2 și

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

încalcă principiul separației puterilor în stat și rolul Parlamentului de unică autoritatea legiuitoare a țării, în măsura în care permit instanțelor de judecată să cenzureze soluția aleasă de legiuitor în stabilirea retribuției unor categorii profesionale și să stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege.

Curtea de Apel Brașov - Secția litigii de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât vizează modul de interpretare și aplicare de către instanța de judecată a textelor de lege criticate.

Curtea de Apel Constanța - Secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale apreciază ca fiind neîntemeiată critica de neconstituționalitate, întrucât prevederile art. 2 și

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, întrucât ceea ce a determinat ridicarea excepției este modul de interpretare și aplicare a legii, aspecte care excedează sferei de competență a Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2 și

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007, având următorul cuprins:

- Art. 2:"(1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

(2) Dispoziția de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute la alin. (1) este considerată discriminare în înțelesul prezentei ordonanțe.

(3) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.

(4) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe, dacă nu intră sub incidența legii penale.

(5) Constituie hărțuire și se sancționează contravențional orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv.

(6) Orice deosebire, excludere, restricție sau preferință bazată pe două sau mai multe criterii prevăzute la alin. (1) constituie circumstanță agravantă la stabilirea răspunderii contravenționale dacă una sau mai multe dintre componentele acesteia nu intră sub incidența legii penale.

(7) Constituie victimizare și se sancționează contravențional conform prezentei ordonanțe orice tratament advers, venit ca reacție la o plângere sau acțiune în justiție cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal și al nediscriminării.

(8) Prevederile prezentei ordonanțe nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului la libera exprimare, a dreptului la opinie și a dreptului la informație.

(9) Măsurile luate de autoritățile publice sau de persoanele juridice de drept privat în favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunități, vizând asigurarea dezvoltării lor firești și realizarea efectivă a egalității de șanse a acestora în raport cu celelalte persoane, grupuri de persoane sau comunități, precum și măsurile pozitive ce vizează protecția grupurilor defavorizate nu constituie discriminare în sensul prezentei ordonanțe.

(10) În înțelesul prezentei ordonanțe, eliminarea tuturor formelor de discriminare se realizează prin:

a) prevenirea oricăror fapte de discriminare, prin instituirea unor măsuri speciale, inclusiv a unor acțiuni afirmative, în vederea protecției persoanelor defavorizate care nu se bucură de egalitatea șanselor;

b) mediere prin soluționarea pe cale amiabilă a conflictelor apărute în urma săvârșirii unor acte/fapte de discriminare;

c) sancționarea comportamentului discriminatoriu prevăzut în dispozițiile alin. (1)-(7).

(11) Comportamentul discriminatoriu prevăzut la alin. (1)-(7) atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală, după caz, în condițiile legii.";

- Art. 6: "Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, discriminarea unei persoane pentru motivul că aparține unei anumite rase, naționalități, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia, într-un raport de muncă și protecție socială, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, manifestată în următoarele domenii:

a) încheierea, suspendarea, modificarea sau încetarea raportului de muncă;

b) stabilirea și modificarea atribuțiilor de serviciu, locului de muncă sau a salariului;

c) acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul;

d) formarea, perfecționarea, reconversia și promovarea profesională;

e) aplicarea măsurilor disciplinare;

f) dreptul de aderare la sindicat și accesul la facilitățile acordate de acesta;

g) orice alte condiții de prestare a muncii, potrivit legislației în vigoare."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi legale, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separației puterilor în stat și ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului de unică autoritatea legiuitoare a țării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai făcut obiectul controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală invocate și în prezenta cauză și față de critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 819 din 3 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008, Curtea a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și

art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Cu același prilej, Curtea a respins critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) și (2) și

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

față de dispozițiile art. 1 alin. (4) și art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală.

Astfel, având în vedere

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căruia "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale", excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

a devenit inadmisibilă.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) și

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 , întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, atât considerentele, cât și soluția

Deciziei nr. 819/2008

își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. Pentru aceleași argumente, nu poate fi reținută nici critica de neconstituționalitate cu privire la alin. (4)-(11) ale

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 .

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, excepție ridicată de Ministerul Justiției în Dosarul nr. 8.961/62/2007 al Curții de Apel Brașov - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și în Dosarul nr. 2.494/88/2007 al Curții de Apel Constanța - Secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale.

II. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1), (2), (4)-(11) și

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, excepție ridicată de același autor în aceleași dosare.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2008.