Decizia nr. 1278/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 195/2002 12 decembrie 2002 (prevederi anume) privind circulația pe drumurile publice
Pune în aplicare 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 87 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Ioan Sorin Bobolog în Dosarul nr. 392/337/2008 al Judecătoriei Zalău.
La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 23 mai 2008, pronunțată în Dosarul nr. 392/337/2008, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 87 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice. Excepția a fost ridicată de Ioan Sorin Bobolog cu ocazia soluționării unei cauze penale privind săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 86 alin. (2) și de
art. 87 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , cu aplicarea art. 33 lit. b) din Codul penal.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat încalcă dispozițiile constituționale privind dreptul la viață și la integritatea fizică și psihică, libertatea individuală și restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Se invocă, de asemenea, contradicția dintre textul de lege criticat și
art. 13 din Legea nr. 46/2003
privind drepturile pacientului.
Judecătoria Zalău apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând trimitere în acest sens la
Decizia Curții Constituționale nr. 495/2004 .
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile
art. 87 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
sunt constituționale, întrucât nu contravin prevederilor din Legea fundamentală și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorul excepției.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 87 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, având următorul cuprins: "Refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani."
În susținerea neconstituționalității acestui text de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 22 alin. (1) privind dreptul la viață și la integritatea fizică și psihică, ale art. 23 privind libertatea individuală și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și a prevederilor art. 1, art. 17 și art. 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind obligația de a respecta drepturile omului, interzicerea abuzului de drept și limitarea folosirilor restrângerilor drepturilor.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile
art. 87 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate cu prilejul analizării
art. 79 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
în forma anterioară republicării, prin raportare la prevederi din Legea fundamentală invocate și în prezenta cauză și cu motivări similare. Astfel, prin
deciziile nr. 456 din 28 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 18 ianuarie 2005, și nr. 493 din 29 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 31 octombrie 2005, Curtea a statuat, pentru considerentele acolo reținute, că textul de lege criticat nu încalcă dreptul la viață și la integritatea fizică și psihică și libertatea individuală. În același sens este și
Decizia nr. 291 din 11 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
În plus, în prezenta cauză este invocată contradicția dintre textul de lege criticat și
art. 13 din Legea nr. 46/2003
privind drepturile pacientului. Asemenea critici nu pot fi însă reținute, întrucât examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziții din Constituție sau din actele internaționale la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și nici coroborarea lor sau posibilele contradicții din cadrul legislației interne.
În ceea ce privește dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală, precum și prevederile art. 1, art. 17 și art. 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, acestea nu sunt incidente în cauza de față.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 87 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Ioan Sorin Bobolog în Dosarul nr. 392/337/2008 al Judecătoriei Zalău.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.