Decizia nr. 20/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 din Legea nr. 562/2004

privind autorizarea instituțiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională de a vinde personalului propriu unele locuințe de serviciu pe care acestea le au în administrare, excepție ridicată de Eugen Radu în Dosarul nr. 7/59/2008 al Judecătoriei Timișoara.

La apelul nominal răspunde Gabriela Paunescu, consilierul juridic al părții Ministerul Apărării - Direcția domenii și infrastructuri, cu delegație la dosar, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că la dosar au fost comunicate de către autor note de ședință prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Cauza este în stare de judecată.

Consilierul juridic al părții prezente solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu răspunde cerințelor de accesibilitate și previzibilitate, deoarece

Legea nr. 562/2004 , în forma inițială, cât și în urma modificărilor aduse prin

Legea nr. 357/2006 , nu prevede care locuințe de serviciu formează obiectul de reglementare sau, cel puțin, criteriile pe baza cărora aceste imobile pot fi identificate. În susținerea concluziilor face referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv deciziile Sunday Times vs Regatul Unit din 26 aprilie 1979, Tammer vs Estonia din 6 februarie 2001, Larissis și alții vs Grecia din 24 februarie 1998 și Rotaru vs România din 29 mai 2000.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 7/59/2008, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 din Legea nr. 562/2004

privind autorizarea instituțiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională de a vinde personalului propriu unele locuințe de serviciu pe care acestea le au în administrare. Excepția a fost invocată într-o cauză civilă având ca obiect obligația de a face, respectiv obligarea Ministerului Apărării - Direcția domenii și infrastructuri de a încheia contractul de vânzare-cumpărare a unei locuințe de serviciu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că sintagma "unele locuințe de serviciu" este neconstituțională, întrucât "instituie o situație privilegiată și oferă autorității administrative, în speță Ministerului Apărării, posibilitatea de a stabili discreționar cine are acces la o facilitate conferită de lege pensionarilor din sistemul Ministerului Apărării Naționale".

Judecătoria Timișoara apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că acestea nu sunt prevederi cu caracter discriminatoriu în ceea ce privește persoanele cărora le pot fi vândute locuințele.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 1 din Legea nr. 562/2004

privind autorizarea instituțiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională de a vinde personalului propriu unele locuințe de serviciu pe care acestea le au în administrare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.169 din 9 decembrie 2004, care are următorul conținut: "Se autorizează instituțiile publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională să vândă unele locuințe de serviciu pe care acestea le au în administrare la data intrării în vigoare a prezentei legi."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetățeni și ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin

Legea nr. 562/2004

s-a stabilit cadrul legal pentru autorizarea instituțiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională de a vinde unele locuințe de serviciu pe care acestea le au în administrare la data intrării în vigoare a legii.

Curtea constată că nu se poate reține încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, normele legale criticate nefăcând distincție între subiectele de drept aflate în aceeași situație, astfel încât susținerea pretinsului său caracter discriminatoriu este lipsită de temei. De altfel, Curtea a statuat în jurisprudența sa, în deplin acord cu aceea a Curții Europene a Drepturilor Omului, că egalitatea nu înseamnă uniformitate și că pot fi instituite tratamente juridice distincte pentru anumite categorii de persoane dacă există o justificare obiectivă și rezonabilă (Hotărârea CEDO în cauza Rassmussen împotriva Danemarcei - 1984).

Autorizarea instituțiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională de a vinde doar "unele locuințe de serviciu" pe care acestea le au în administrare la data intrării în vigoare a legii este rezultatul opțiunii legiuitorului și are la bază exercitarea dreptului pe care statul îl are de a decide asupra bunurilor aflate în proprietatea sa. De altfel,

Legea locuinței nr. 114/1996

stabilește regimul juridic al locuințelor de serviciu, în sensul că acestea pot fi vândute în condițiile

legii. Or, Legea nr. 562/2004

reglementează posibilitatea ca instituțiile publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională să vândă unele locuințe de serviciu pe care acestea le au în administrare, după ce au trecut din proprietatea publică în proprietatea privată a statului prin hotărâre a Guvernului, intrând astfel în circuitul civil. De altfel, în speță, locuința nu putea face obiectul unui contract de vânzare-cumpărare, întrucât, astfel cum rezultă din actele dosarului instanței de fond, aceasta și-a schimbat regimul juridic în locuință de intervenție care, potrivit

art. 54 din Legea locuinței nr. 114/1996 , nu poate fi vândută.

Curtea constată că prevederile de lege criticate respectă cerințele de accesibilitate și previzibilitate, astfel cum au fost formulate și dezvoltate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. De altfel, cerința de previzibilitate nu este absolută, deoarece, astfel cum a arătat Curtea în Cauza Cantoni vs Franța - 1996, datorită caracterului de generalitate a legilor, redactarea acestora nu poate avea o precizie absolută, astfel încât, prin forța lucrurilor, numeroase legi utilizează formule mai mult sau mai puțin precise, în scopul evitării unei rigidități excesive care nu este de dorit și al adaptării la noile situații sociale ce se pot ivi, astfel încât interpretarea și aplicarea unor asemenea dispoziții depind de practica autorităților jurisdicționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 din Legea nr. 562/2004

privind autorizarea instituțiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională de a vinde personalului propriu unele locuințe de serviciu pe care acestea le au în administrare, excepție ridicată de Eugen Radu în Dosarul nr. 7/59/2008 al Judecătoriei Timișoara.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 ianuarie 2009.