Legea nr. 562/2004

Pot cumpăra o singură locuință de serviciu titularul contractului de închiriere, dacă o deține în baza unui contract valabil încheiat și îndeplinește o funcție în una dintre instituțiile publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, precum și pensionarii sau urmașii titularilor contractelor de închiriere decedați, în situația în care fac dovada că ocupau locuința de serviciu, au achitat chiria la zi și că nu au deținut în proprietate o locuință după anul 1990.

De prevederile alin. (1) beneficiază și persoanele transferate între instituțiile din cadrul sistemului de apărare, ordine publică și securitate națională.

Se exceptează de la prevederile alin. (1):

a) persoanele a căror activitate în instituțiile prevăzute la art. 1 a încetat prin demisie sau din motive imputabile lor, în condițiile prevăzute de lege;

b) persoanele care dețin în proprietate, ele sau soțul, soția ori copiii aflați în întreținere, o locuință proprietate personală și care îndeplinește condițiile minimale prevăzute de

Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În cazurile prevăzute la alin. (2), vânzarea locuințelor de serviciu se face de către instituția publică ce le are în administrare.

În situația în care soții, cadre militare sau personal civil, dețin fiecare câte o locuință de serviciu, de prevederile alin. (1) poate beneficia numai unul dintre aceștia.

Locuințele de serviciu pot fi vândute titularilor de contract de închiriere cu plata integrală a valorii locuinței sau în rate.

Ratele lunare pentru achitarea contravalorii locuințelor se vor eșalona pe o perioadă de maximum 20 de ani, cu o dobândă anuală de 5%.

Vânzarea locuințelor de serviciu se efectuează prin structuri proprii, abilitate prin ordin al conducătorilor instituțiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională.

Prețul de vânzare al locuințelor se stabilește pe baza procedurilor de evaluare prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la

Decretul-lege nr. 61/1990

privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație, cu modificările și completările ulterioare, și prin indexarea valorii astfel determinate în funcție de indicele de creștere a prețurilor de consum, valabil în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestui act normativ și data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

Vânzarea locuințelor de serviciu de către instituțiile publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, în condițiile prezentei legi, nu constituie operațiune impozabilă din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, potrivit

art. 127 alin. (4) și (5) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

În cazul în care valoarea determinată potrivit prevederilor alin. (1) și (2) este mai mare decât valoarea de piață a locuinței, stabilită prin raport de expertiză elaborat de evaluatori atestați, prețul de vânzare al locuinței va fi cel stabilit prin raportul de expertiză.

Locuințele cumpărate în rate în condițiile prezentei legi nu pot fi înstrăinate prin acte între vii până la data achitării integrale a prețului.

Locuințele dobândite în condițiile prezentei legi nu pot fi restructurate și acestora nu li se poate schimba destinația, până la data prevăzută la alin. (1), fără autorizarea prealabilă a instituțiilor publice prevăzute la art. 1.

Instituțiile publice prevăzute la art. 1 își garantează încasarea prețului prin constituirea unei ipoteci asupra locuinței în favoarea lor. Această operațiune este scutită de taxa de timbru.

Sumele încasate din vânzarea locuințelor de serviciu se fac venit la bugetul de stat.

Din sumele prevăzute la alin. (1) se vor deduce cheltuielile determinate de procesul de evaluare a locuințelor.