Decizia nr. 1291/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin (2) lit. d), art. 141 și art. 145 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 92/2003 24 decembrie 2003 (prevederi anume) privind Codul de procedură fiscală
Are ca temei 1
- OG nr. 92/2003 24 decembrie 2003 (prevederi anume) privind Codul de procedură fiscală
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) lit. d),
art. 141 și 145 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Badotherm - AMC" - S.A. din Vaslui în Dosarul nr. 476/333/2006 al Judecătoriei Vaslui.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 30 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 476/333/2006, Judecătoria Vaslui a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) lit. d), art. 141 și
art. 145 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Badotherm - AMC" - S.A. din Vaslui.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale atacate contravin art. 1 alin. (3), art. 16, 21, 24 și 53 din Constituție, deoarece prin procedura derogatorie de la normele dreptului comun pe care o instituie creează o discriminare a contribuabililor față de justițiabilii din alte procese judiciare și le îngrădește acestora accesul la justiție și dreptul la apărare.
Judecătoria Vaslui apreciază că excepția este neîntemeiată.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției îl reprezintă prevederile art. 9 alin. (2) lit. d), art. 141 și
art. 145 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările și completările ulterioare. Textele criticate au următoarea redactare:
- Art. 9 alin. (2) lit. d): "Organul fiscal nu este obligat să aplice prevederile alin. (1) când: [...]
d) urmează să se ia măsuri de executare silită." [Alineatul (1) prevede că, înaintea luării deciziei, organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere referitor la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei.];
- Art. 141: "(1) Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(1^1) În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
(2) Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
(3) Modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.
(4) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conține, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
(5) Pentru debitorii obligați în mod solidar la plata creanțelor fiscale se va întocmi un singur titlu executoriu.
(6)Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creanțe fiscale, se transmit în termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silită, potrivit legii, organelor prevăzute la art. 136.
(7) Netransmiterea titlurilor executorii provenite în urma sancționării contravenționale, în termen de 90 de zile de la emiterea de către organele competente, conduce la anularea acestora. Conducătorul organului emitent al titlului executoriu are obligația emiterii deciziei de imputare a contravalorii contravenției personalului care se face vinovat de întârziere. Termenul de 90 de zile se prelungește cu perioada scursă în procedura de contestare a proceselor-verbale de constatare a contravenției.
(8) În cazul în care titlurile executorii emise de alte organe decât cele prevăzute la art. 33 alin. (1) nu cuprind unul dintre următoarele elemente: numele și prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnătura organului care l-a emis și dovada comunicării acestora, organul de executare va restitui de îndată titlurile executorii organelor emitente.
(9) În cazul în care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de către un alt organ, organul de executare îi va confirma primirea, în termen de 30 de zile.
(10) Instituțiile publice care nu au organe de executare proprii pot transmite titluri executorii privind veniturile proprii, spre executare silită, organelor fiscale, în baza unei convenții încheiate cu Agenția Națională de Administrare Fiscală sau cu autoritățile administrației publice locale, după caz.
(11) Pentru realizarea creanțelor prevăzute la alin. (10), Agenția Națională de Administrare Fiscală sau autoritățile administrației publice locale, după caz, rețin o cotă de 15% din valoarea creanțelor fiscale stinse. Sumele se utilizează de Agenția Națională de Administrare Fiscală sau autoritățile administrației publice locale, după caz, ca venituri proprii, în condițiile legii, pentru finanțarea cheltuielilor necesare îmbunătățirii activității de administrare a creanțelor fiscale.
(12) Prevederile alin. (11) se aplică și în cazul în care prin legi speciale se stabilesc atribuții de executare silită pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin unitățile sale subordonate și pentru alte venituri decât cele menționate în prezentul cod.";
- Art. 145: "(1) Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
(2) Somația cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: numărul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silită; termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum și indicarea consecințelor nerespectării acesteia."
Textele constituționale considerate a fi încălcate sunt următoarele, în ordinea invocării lor:
1.
Articolul 9
alin. (2) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
contravine art. 1 alin. (3) privind statul de drept și art. 24 privind dreptul la apărare.
2. Art. 141 și 145 din aceeași ordonanță contravin art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele: asupra constituționalității
art. 137 și 141 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , devenite după republicare art. 141 și 145, Curtea s-a mai pronunțat într-o cauză cu o motivare similară și cu aceleași dispoziții constituționale pretins a fi încălcate.
Astfel, prin
Decizia nr. 658 din 10 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006, Curtea, respingând excepția privitoare la aceste prevederi, a reținut că art. 141 alin. (1), (2), (5)-(11) și
art. 145 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), deoarece principiul egalității se referă la egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, și nu la egalitatea între persoane juridice și autorități publice.
Prin aceeași decizie, Curtea nu a reținut nici susținerea conform căreia "titlurile executorii emise administrativ de către Ministerul de Finanțe" sunt "exceptate de la controlul judiciar", ceea ce ar încălca prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind accesul liber la justiție și ale art. 24 privind dreptul la apărare. Aceasta deoarece legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silită, în condițiile procedurale stabilite de lege.
Astfel, potrivit art. 172 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură fiscală, "Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare [... ]", iar, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, "Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență".
Și, în fine, Curtea nu a reținut nici critica privind încălcarea art. 53 din Constituție, deoarece prin dispozițiile art. 141 alin. (1), (2), (5)-(11) și ale
art. 145 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
nu se aduce nicio restrângere exercițiului dreptului de acces liber la justiție și nici dreptului la apărare.
Considerentele deciziei menționate sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) lit. d), art. 141 și
art. 145 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Badotherm - AMC" - S.A. din Vaslui în Dosarul nr. 476/333/2006 al Judecătoriei Vaslui.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 decembrie 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Maria Bratu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.