Decizia nr. 650/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 alin. 2 teza a II-a din Ordonanța Guvernului nr. 26/1993

privind Tariful vamal de import al României, ridicată de Societatea Comercială "Proton Impex" - S.R.L. Arad în Dosarul nr. 588/CA/1997, aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara - Secția comercială și contencios administrativ.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11 decembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 16 decembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 2 septembrie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 588/CA/1997, Curtea de Apel Timișoara - Secția comercial și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 alin. 2 teza a II-a din Ordonanța Guvernului nr. 26/1993

privind Tariful vamal de import al României, invocată de Societatea Comercială "Proton Impex" - S.R.L. Arad.

Autoarea excepției susține ca textul atacat contravine prevederilor art. 16 și 134 din Constituție, întrucât încalcă principiul egalității și regulile economiei de piața.

Instanța judecătorească apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată de către reclamanta este neîntemeiată, întrucât dispozițiile criticate nu sunt contrare Constituției.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate invocată de reclamanta este neîntemeiată, motivandu-se ca susținerea acesteia, referitoare la excepția organelor vamale de responsabilitățile privind plata majorărilor de întârziere, nu poate fi reținută, întrucât neplata la timp a taxelor de către importator, care atrage plata de majorări, se întemeiază pe culpa importatorilor pentru nerespectarea termenelor legale. Totodată nu sunt incalcate nici dispozițiile art. 134 din Constituție, întrucât acestea stabilesc obligațiile statului în economia României, neavând legătură cu susținerea reclamantei.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere.

La termenul de 11 decembrie 1997 autoarea excepției depune concluzii scrise, arătând, în esenta, ca "organele vamale nu sunt mai egale în fața legii decât alții". Acestea trebuie să aibă responsabilitatea obligațiilor impuse de lege, adică nu numai obligația legală de a face controlul, ci și răspunderea actelor efectuate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și prevederile

art. 20 alin. 2 teza a II-a din Ordonanța Guvernului nr. 26/1993 , raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și prevederilor art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția cu care a fost în mod legal sesizată.

Textul criticat ca neconstitutional, respectiv

art. 20 alin. 2 teza a II-a din Ordonanța Guvernului nr. 26/1993 , aprobată și modificată prin Legea 102/1994, are următorul conținut: "calculul majorărilor de întârziere se face din ziua imediat următoare expirării termenului legal de plată până în ziua plății taxei datorate inclusiv, iar cuantumul acestora se suporta, în toate cazurile, de către importatori". Teza a II-a a textului, la care face trimitere încheierea de sesizare, vizează partea care se referă la suportarea cuantumului majorărilor de întârziere.

La data încheierii de sesizare a Curții Constituționale, 2 septembrie 1997, era publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 1 august 1997, Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, care, art. 191, a abrogat textul atacat ca neconstitutional. La acel moment acesta era încă în vigoare, deoarece art. 191 din Legea nr. 141/1997 stabilește ca intrarea în vigoare a Codului vamal al României are loc la 60 de zile de la data publicării acestuia în Monitorul Oficial al României. La data soluționării excepției, textul nu mai este în vigoare, fiind înlocuit de art. 61 alin. (3) din Legea nr. 141/1997, care, parțial, are o alta redactare. Asa fiind, potrivit practicii Curții Constituționale, aceasta nu se poate pronunța asupra unui text de lege care nu mai este în vigoare la data soluționării excepției. În consecința, Curtea urmează sa respingă excepția ca inadmisibila.

De altfel, chiar și pe fond este de observat ca dispoziția atacată, preluată parțial de art. 61 alin. (3) din Legea nr. 141/1997, nu contravine prevederilor art. 16 și ale art. 134 din Constituție.

Prin art. 16 din Constituție se consacra principiul egalității cetățenilor în fața legii. Or, în speta, litigiul este între un organ al statului și o societate comercială.

În realitate, autoarea excepției considera că nu este echitabil ca importatorul sa suporte singur majorărilor de întârziere, în condițiile în care declarația vamală întocmită de el este verificata și de organele vamale, care ar trebui sa răspundă dacă au greșit. Din reglementarea legală rezultă ca organele vamale pot face și verificări ulterioare timp de 5 ani, iar diferențele de taxe vamale se pot stabili în același interval, indiferent dacă sunt în plus sau în minus. Când s-au plătit sume nedatorate, acestea se restituie sau se compensează, iar diferențele în minus trebuie plătite în termenul prevăzut de lege, sub sancțiunea majorărilor de întârziere. Aceste majorări se suporta, potrivit textului atacat, întotdeauna de către importator, întrucât el a beneficiat de neplata taxelor vamale.

Pe de altă parte, textul atacat nu contravine nici prevederilor art. 134 din Constituție, deoarece nu afectează caracterul de economie de piața al economiei României și nici obiectivele care sunt stabilite în sarcina statului, dintre care cel mai apropiat de speta este asigurarea libertății comerțului.

Fața de considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 20 alin. 2 teza a II-a din Ordonanța Guvernului nr. 26/1993

privind Tariful vamal de import al României, invocată de Societatea Comercială "Proton Impex" - S.R.L. Arad prin Încheierea din 2 septembrie 1997, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția comercială și contencios administrativ în Dosarul nr. 588/CA/1997.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 1997.