Decizia nr. 101/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor "art. 31^1 alin. (1) și alin. (2) din

Legea administrației publice locale nr. 215/2001 ", excepție ridicată de Consiliul Local al Municipiului Brașov în Dosarul nr. 4.704/62/2008 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții Constituționale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 24 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 4.704/62/2008, Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor "art. 31^1 alin. (1) și

art. 31^1 alin. (2) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 ".

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Consiliul Local al Municipiului Brașov într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea unei hotărâri prin care a fost invalidat un mandat de consilier local.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile "art. 31^1 alin. (1) și

art. 31^1 alin. (2) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 ", republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, astfel cum au fost introduse prin

art. III pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2008

privind unele măsuri pentru organizarea și desfășurarea alegerilor pentru autoritățile administrației publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 7 martie 2008, care au următorul conținut:

"Art. 31^1. - (1) Hotărârea de validare sau invalidare a mandatelor poate fi atacată de cei interesați la instanța de contencios administrativ în termen de 5 zile de la adoptare sau, în cazul celor absenți de la ședință, de la comunicare.

(2) Instanța de contencios administrativ se pronunță în cel mult 30 de zile. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanțe este definitivă și irevocabilă".

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor art. 21 - "Accesul liber la justiție" și ale art. 120 - "Principii de bază" din Constituție, precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile alin. (1) ale

art. 31^1 din Legea nr. 215/2001 , prin aceea că reglementează contestația drept cale de atac împotriva hotărârilor consiliilor locale de validare sau invalidare a mandatelor de consilier local, sunt neconstituționale, deoarece, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul constituționalității art. 9 alin. (4) din Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a consiliilor locale, aprobat prin

Ordonanța Guvernului nr. 35/2002 , dispoziții care prevăd că aceleași hotărâri nu pot forma obiectul unor acțiuni în justiție. Referitor la prevederile art. 31^1 alin. (2) teza finală din legea criticată, se arată că acestea consacră controlul judecătoresc asupra hotărârilor consiliilor locale de validare sau invalidare a mandatelor de consilier, dar împiedică exercitarea unei căi de atac împotriva hotărârii judecătorești pronunțate în astfel de situații, acestea având caracter definitiv și irevocabil. Or, "pronunțarea unei hotărâri în primă și ultimă instanță este contrară Legii fundamentale" și contravine dreptului la un proces echitabil, "care presupune recunoașterea dreptului la cel puțin o cale de atac", așa cum s-a pronunțat în mod constant și Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile criticate ale

art. 31^1 din Legea nr. 215/2001

nu aduc atingere principiilor stabilite de art. 120 și art. 21 din Constituție și nici dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. 31^1 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

Caracterul definitiv și irevocabil al unei hotărâri judecătorești pronunțate în prima instanță nu este de natură să determine îngrădirea accesului liber la justiție al persoanei interesate și nici a dreptului la un proces echitabil, astfel cum pretinde autorul excepției. Prin

Decizia Plenului nr. 1/1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituțională a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac, deoarece competența și procedura sunt stabilite de lege. În temeiul art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalități de exercitare a drepturilor procedurale.

Curtea constată că dispozițiile

art. 31^1 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001

reglementează procedura de contestare în justiție a hotărârilor consiliilor locale privind validarea sau invalidarea mandatelor de consilier local, având în cele din urmă, ca finalitate, declararea ca legal constituit a consiliului local, care să exprime configurația politică, așa cum aceasta a rezultat din voința electoratului. Întregul proces de alegere și de constituire a autorităților publice locale este caracterizat prin celeritate. Aceasta este și rațiunea pentru care, de exemplu, dispozițiile legale criticate prevăd termene scurte, imperative, de depunere la instanță a contestației ori de soluționare a acesteia, exceptarea de la parcurgerea procedurii prealabile sau conferă caracter definitiv și irevocabil hotărârii judecătorești pronunțate în primă instanță, fără a se putea susține încălcarea accesului liber la justiție sau a dreptului la un proces echitabil. În plus, față de invocarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește "recunoașterea dreptului la cel puțin o cale de atac", Curtea observă că dreptul la două grade de jurisdicție, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, este un drept specific materiei penale, deci cu atât mai puțin unui domeniu special cum este cel electoral.

Cât privește invocarea art. 120 din Constituție privind principiile de bază ale administrației publice locale, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză.

În legătură cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 31^1 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , Curtea constată că autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, bazându-se doar pe un argument de logică per a contrario față de anumite soluții pronunțate prin decizii ale Curții Constituționale. Or, aceasta nu constituie o reală motivare a pretinsei neconstituționalități, care să evidențieze relația de contrarietate dintre textul de lege criticat și o normă sau un principiu de natură constituțională. Oricum, dispozițiile de lege atacate, prin instituirea contestației drept cale de atac împotriva hotărârilor consiliilor locale de validare sau invalidare a mandatului de consilier local, reprezintă tocmai concretizarea liberului acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, și nu îngrădirea acestora, cum pretinde autorul excepției.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 31^1 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , excepție ridicată de Consiliul Local al Municipiului Brașov în Dosarul nr. 4.704/62/2008 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2009.