Decizia nr. 103/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9, art. 11 alin. (1) lit. g) și art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9, art. 11 alin. (1) lit. g) și
art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Olivia Popa și Otilia Alexandru în Dosarul nr. 38/3/2001 (778/2001) al Tribunalului București - Secția a VII-a comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții Constituționale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 24 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 38/3/2001 (778/2001), Tribunalul București Secția a VII-a comercială a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9, art. 11 alin. (1) lit. g) și
art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenței.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Olivia Popa și Otilia Alexandru într-o cauză comercială având ca obiect deschiderea procedurii reorganizării judiciare și lichidării.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, autorii susțin că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor și principiilor constituționale privind accesul liber la justiție, dreptul la apărare și dreptul persoanei la un proces echitabil. Apreciază, astfel, că judecătorul sindic devine incompatibil să participe la judecata cererii de atragere a răspunderii după pronunțarea mai multor hotărâri într-un dosar, exprimându-și astfel părerea cu privire la soluția ce ar putea fi dată cu ocazia soluționării fondului cererii de atragere a răspunderii, părțile nu mai pot formula apărări sau contesta actele deja întocmite sau hotărârile pronunțate în dosar, fiind introduse în cauză cu mult timp după deschiderea procedurii.
Tribunalul București - Secția a VII-a comercială apreciază că excepția este neîntemeiată, arătând în acest sens că judecătorul-sindic care a pronunțat o hotărâre în conformitate cu
art. 11 alin. (1) din Legea nr. 85/2006
nu numai că nu devine incompatibil, pentru acest motiv, ci este obligat să efectueze în continuare actele impuse până la soluționarea procedurii, stabilirea în această modalitate a atribuțiilor judecătorului-sindic fiind în conformitate cu cerințele art. 16 și art. 129 din Constituție.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază excepția ca fiind neîntemeiată, invocând în acest sens practica în materie a Curții Constituționale, și anume deciziile nr. 1.003/2007 și nr. 1.080/2007.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 9, art. 11 alin. (1) lit. g) și
art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, texte de lege care au următorul conținut:
- Art. 9: "Repartizarea cauzelor având ca obiect procedura prevăzută de prezenta lege judecătorilor desemnați ca judecători-sindici se realizează potrivit
art. 53 din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, republicată, în mod aleatoriu, în sistem informatizat.";
- Art. 11 alin. (1) lit. g): "(1) Principalele atribuții ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: (...)
g) judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență, potrivit art. 138, sesizarea organelor de cercetare penală în legătură cu săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art. 143-147.";
-Art. 12: "(2) Dispozițiile art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă privind incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecătorului-sindic care pronunță succesiv hotărâri în același dosar, cu excepția situației rejudecării, după casarea hotărârii în recurs."
Articolul 24
alin. 1 din Codul de procedură civilă, la care
art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
face trimitere, se află în titlul V "Incompatibilitatea, abținerea și recuzarea judecătorilor", cartea I
- "Competența instanțelor de judecată", și are următorul conținut: "(2) De asemenea nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert sau arbitru în aceeași pricină."
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 și art. 24 din Constituție, referitoare la accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.
Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
Curtea constată că dispozițiile art. 9, art. 11 alin. (1) lit. g) și ale
art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenței conțin norme de procedură, referitoare la modalitatea de repartizare către judecătorii desemnați ca judecători-sindici a cauzelor având ca obiect procedura insolvenței, la unele atribuții principale ale judecătorului-sindic, respectiv la inaplicabilitatea dispozițiilor art. 24 alin.1 din Codul de procedură civilă privind incompatibilitatea judecătorilor, cu excepția situației rejudecării, după casarea hotărârii în recurs, de către judecătorul-sindic. Or, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute de lege, astfel că, fără a încălca norme sau principii fundamentale, legiuitorul, în virtutea acestor prerogative constituționale și în considerarea unor situații deosebite, poate să stabilească, în parte, și reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun, ca în cazul de față. Pe de altă parte, modalitatea de repartizare aleatorie și în sistem informatizat a cauzelor, prevăzută de
art. 9 din Legea nr. 85/2006 , nu poate încălca, în sine, accesul liber la instanță, dreptul la apărare sau dreptul la un proces echitabil, așa cum pretind autorii excepției.
De altfel, prin
Decizia nr. 1.080 din 20 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 11 decembrie 2007, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenței, reținând că, "în cadrul procedurii insolvenței, sunt stabilite unele reguli derogatorii de la dreptul comun, fiind, însă, aplicabil
art. 149 din Legea nr. 85/2006 , potrivit căruia prevederile legale se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil, Codului comercial român și ale
cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat în domeniul insolvenței. Astfel, sunt respectate atât principiul constituțional al accesului la justiție, cât și cel al dreptului la apărare. Legiuitorul a avut în vedere, la instituirea lor, ocrotirea intereselor părților, în sensul de a se evita formularea șicanatorie a cererilor de recuzare, asigurând efectuarea cu celeritate a atribuțiilor judecătorului-sindic, fără întreruperi nejustificate, pe care le impune desfășurarea și finalizarea procedurii insolvenței. Judecătorul-sindic care a pronunțat o hotărâre, în conformitate cu atribuțiile prevăzute de
art. 11 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 , nu numai că nu devine incompatibil pentru acest motiv, ci este obligat să efectueze în continuare actele impuse până la finalizarea procedurii".
Curtea constată că cele reținute în decizia indicată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9, art. 11 alin. (1) lit. g) și ale
art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Olivia Popa și Otilia Alexandru în Dosarul nr. 38/3/2001 (778/2001) al Tribunalului București - Secția a VII-a comercială.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.