Legea nr. 637/2002

Prezenta lege cuprinde:

a) norme pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept internațional privat în materia insolventei;

b) norme de procedura în litigii privind raporturile de drept internațional privat în materia insolventei;

c) norme privind condițiile în care autoritățile române competente solicita și, respectiv, acorda asistența cu privire la procedurile de insolventa deschise pe teritoriul României sau al unui stat străin.

În sensul prezentei legi, raporturile de drept internațional privat în materia insolventei reprezintă acele raporturi de drept privat cu element de extraneitate, care sunt supuse soluționării ca urmare a deschiderii unei proceduri de insolventa și în condițiile stabilite de aceasta.

Sfera de aplicare

Prezenta lege se aplică în următoarele situații:

a) în cazul în care este solicitată asistența în România de către o instanța străină sau de către un reprezentant străin, în legătură cu o procedură străină de insolventa;

b) în cazul în care este solicitată asistența într-un stat străin în legătură cu o procedură care se desfășoară potrivit

Legii nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumita în continuare procedura română de insolventa;

c) în cazul desfășurării concomitente a unei proceduri române de insolventa și a unei proceduri străine de insolventa referitoare la același debitor;

d) în cazul în care creditorii sau alte persoane interesate dintr-un stat străin sunt interesate să solicite deschiderea în România a procedurii prevăzute de

Legea nr. 64/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau sa participe în cadrul unei proceduri deschise.

Prezenta lege nu se aplică în cazul unei proceduri de insolventa care are ca obiect:

a) bănci, cooperative sau alte instituții de credit;

b) societăți și agenți de asigurare;

c) societăți de servicii de investiții financiare, organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, societăți de administrare a investițiilor;

d) societăți de bursa, membri ai burselor de mărfuri, case de compensație, membri compensatori ai burselor de mărfuri, societăți de brokeraj, traderi.

Definiții

Creditorii străini se bucura de aceleași drepturi referitoare la deschiderea și participarea în cadrul procedurii deschise, potrivit

Legii nr. 64/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, ca și creditorii români.

Prevederile alin. (1) nu modifica ordinea de plată a creanțelor în procedura prevăzută de

Legea nr. 64/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cazul falimentului. În privinta creanțelor creditorilor străini, acestea nu vor fi plasate pe un loc inferior categoriei creanțelor chirografare, cu excepția acelor creanțe care se încadrează în categoria creanțelor subordonate creanțelor chirografare.

Creanțelor nescadente și celor sub condiție li se vor aplica, în mod corespunzător, prevederile

Legii nr. 64/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Creanțelor negarantate și părților negarantate ale creanțelor garantate, care nu sunt scadente la data înregistrării cererii de admitere a acestora, li se vor aplica în mod corespunzător prevederile

Legii nr. 64/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Citarea, comunicarea și notificarea oricărui act de procedura, prevăzute de

Legea nr. 64/1995 , către creditorii străini

Citarea creditorilor străini cunoscuți, precum și comunicarea și notificarea oricărui act de procedura către aceștia se vor realiza în condițiile

Legii nr. 64/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare. Instanțele vor dispune luarea măsurilor corespunzătoare pentru îndeplinirea actelor respective de procedura și față de creditorii străini cu adresa necunoscută.

Îndeplinirea actelor de procedura menționate la alin. (1) se va face în mod individual, cu excepția cazului în care instanța considera ca, potrivit circumstanțelor de fapt, folosirea unei alte modalități ar fi mai potrivita. Instanțele nu sunt ținute sa apeleze, în mod obligatoriu, la comisii rogatorii sau la alte formalități similare.

Notificările transmise creditorilor străini prin care se comunică deschiderea procedurii vor indica elementele prevăzute de dispozițiile

Legii nr. 64/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv conținutul minim obligatoriu al cererii de admitere a creanței asupra averii debitorului.

Reprezentantul străin are calitate procesuala activa pentru a formula în fața instanței românești competente o cerere de recunoaștere a procedurii străine în care acesta a fost desemnat.

Cererea de recunoaștere va fi însoțită de unul dintre următoarele documente:

a) o copie certificată a hotărârii de deschidere a procedurii străine și de desemnare a reprezentantului străin;

b) o adeverinta emisă de instanța străină, prin care se certifica existenta unei proceduri străine și desemnarea reprezentantului străin;

c) în lipsa mijloacelor de proba menționate la lit. a) și b), orice alta dovada de deschidere a procedurii străine și de desemnare a reprezentantului străin, admisibilă în condițiile prevăzute de

Ordonanța Guvernului nr. 66/1999

pentru aderarea României la Convenția cu privire la suprimarea cerinței supralegalizarii actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, aprobată prin

Legea nr. 52/2000 , ori de alte tratate, convenții sau orice alta forma de acord internațional, bi- sau multilateral, la care România este parte.

Cererea de recunoaștere va fi însoțită de o declarație prin care se vor preciza toate procedurile străine cu privire la debitor, despre care reprezentantul străin are cunoștința.

Dacă considera necesar, instanța va putea solicita traducerea în limba română a documentelor furnizate în scopul sustinerii cererii de recunoaștere.

Prezumtiile referitoare la recunoaștere

Instanța va putea considera ca procedura străină care face obiectul cererii de recunoaștere este o procedură în sensul celei prevăzute la art. 3 lit. a) și ca reprezentantul străin este acea persoana sau autoritate prevăzută la art. 3 lit. e), dacă hotărârea sau adeverinta prevăzută la art. 16 alin. (2) indica aceasta.

Instanța va putea considera ca documentele furnizate în scopul sprijinirii cererii de recunoaștere sunt veridice, chiar dacă nu sunt legalizate.

Hotărârea de recunoaștere a procedurii străine

Sub rezerva dispozițiilor art. 7, procedura străină va fi recunoscută în măsura în care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) procedura străină reprezintă acea procedura prevăzută la art. 3 lit. a);

b) reprezentantul străin care solicită recunoașterea este acea persoana sau autoritate prevăzută la art. 3 lit. e);

c) cererea de recunoaștere îndeplinește condițiile stabilite la art. 16 alin. (2);

d) cererea de recunoaștere a fost formulată în fața instanței competente prevăzute la art. 5;

e) exista reciprocitate în ceea ce privește efectele hotărârilor străine între România și statul instanței care a pronunțat hotărârea.

Procedura străină va fi recunoscută ca:

a) procedura străină principala, dacă aceasta se desfășoară într-un stat străin în care debitorul își are stabilit centrul principalelor sale interese;

b) procedura străină secundară, dacă aceasta se desfășoară într-un stat străin în care debitorul își are stabilit un sediu, în înțelesul prevăzut de art. 3 lit. p).

Cererea de recunoaștere a procedurii străine va fi soluționată cu precădere și celeritate. Când procedura de citare este legal îndeplinită, judecata poate continua în ziua următoare sau la termene scurte, succesive, date în cunoștința părților.

Instanța se pronunța asupra cererii de recunoaștere, după citarea părților, prin pronunțarea unei hotărâri definitive, care poate fi atacată cu recurs.

Hotărârea de recunoaștere a procedurii străine se bucura de autoritate relativă a lucrului judecat; instanța o va putea retracta sau modifica, în măsura în care se dovedește, ulterior pronunțării sale, ca temeiurile și condițiile recunoașterii lipseau, în tot sau în parte, ori ca au încetat sa existe.

Informarea ulterioară

La solicitarea reprezentantului străin instanța va putea incuviinta, la data formulării cererii de recunoaștere a procedurii străine sau în cursul soluționării acesteia, următoarele măsuri cu executare vremelnică, în măsura în care acestea sunt de extrema necesitate pentru protejarea bunurilor debitorului sau a intereselor creditorilor:

a) suspendarea actelor, a operațiunilor și a oricăror alte măsuri de executare individuală asupra bunurilor debitorului;

b) însărcinarea reprezentantului străin sau a altei persoane desemnate de instanța cu administrarea, conservarea ori valorificarea tuturor sau a unora dintre bunurile debitorului situate în România, care, prin natura acestora sau din alte cauze, sunt perisabile, supuse deteriorării sau devalorizarii ori periclitate în orice alt mod;

c) orice alta măsura dintre cele prevăzute la art. 22 alin. (1) lit. c), d) și g).

Judecarea cererii prevăzute la alin. (1) se face cu citarea părților interesate.

Măsurile încuviințate în condițiile prevăzute de alin. (1) încetează la momentul pronunțării de către instanța a hotărârii asupra cererii de recunoaștere a procedurii străine, cu excepția cazului în care durata acestor măsuri este prelungită în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) lit. f).

Instanța va putea refuza încuviințarea măsurilor prevăzute la alin. (1) în măsura în care aceasta ar împiedica desfășurarea în bune condiții a unei proceduri străine principale.

Efectele recunoașterii unei proceduri străine principale

De la data recunoașterii procedurii străine principale este împiedicată pornirea următoarelor cereri și acțiuni, judiciare sau extrajudiciare, iar dacă acestea sunt deja pornite, ele se suspenda de drept:

a) cererile sau acțiunile cu caracter individual, vizând bunuri, drepturi și obligații ale debitorului;

b) actele, operațiunile și orice alte măsuri de executare individuală asupra bunurilor debitorului.

La solicitarea unui creditor titular al unei creanțe garantate cu ipoteca, gaj sau cu alta garanție reală mobiliară ori drept de retenție, de orice fel, instanța va putea ridica suspendarea prevăzută la alin. (1), în condițiile prevăzute de

Legea nr. 64/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Începând cu data prevăzută la alin. (1) exercițiul dreptului de a instraina, greva sau dispune în orice alt mod de bunurile debitorului este suspendat. Actele efectuate cu încălcarea acestor prevederi sunt nule de drept.

Face excepție de la aplicarea alin. (3) exercitarea dreptului unui comerciant de a efectua acte, operațiuni și plati care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, pentru care instanța va putea decide suspendarea în condițiile prevăzute la art. 22.

Recunoașterea procedurii străine principale împiedica începerea curgerii termenului de prescripție a cererilor și acțiunilor prevăzute la alin. (1), iar dacă acestea sunt deja pornite, recunoașterea procedurii străine principale reprezintă cauza de întrerupere a termenului de prescripție a cererilor și a acțiunilor respective.

Prevederile alin. (1) nu împiedica formularea unei acțiuni de deschidere a procedurii prevăzute de

Legea nr. 64/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, ori înregistrarea cererii de admitere a creanțelor în cadrul acestei proceduri.

Adoptarea măsurilor cu executare vremelnică ulterior recunoașterii procedurii străine

La solicitarea reprezentantului străin instanța poate incuviinta, ulterior recunoașterii procedurii străine principale sau secundare, orice măsură cu executare vremelnică necesară pentru protejarea bunurilor debitorului sau a intereselor creditorilor acestuia, precum:

a) suspendarea acțiunilor ori a cererilor cu caracter individual referitoare la bunurile, drepturile și obligațiile debitorului, în măsura în care acestea nu au fost oprite sau suspendate în condițiile prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. a);

b) suspendarea măsurilor de executare purtând asupra bunurilor debitorului, în măsura în care oprirea sau suspendarea nu a intervenit ca urmare a aplicării art. 20 alin. (1) lit. a);

c) suspendarea exercițiului dreptului de a instraina, greva sau dispune în orice alt mod de bunurile debitorului, în măsura în care suspendarea nu a intervenit în condițiile prevăzute la art. 21 alin. (2);

d) administrarea de probe referitoare la bunurile, actele juridice, drepturile sau obligațiile debitorului, precum și asigurarea dovezilor și constatarea unei stări de fapt prin executor judecătoresc;

e) însărcinarea reprezentantului străin sau a altei persoane desemnate de instanța cu administrarea sau valorificarea tuturor sau a unora dintre bunurile debitorului, situate în România;

f) prelungirea duratei măsurilor încuviințate în condițiile prevăzute la art. 20 alin. (1);

g) aprobarea oricărei alte măsuri care poate fi îndeplinită de reprezentantul român, în condițiile stabilite de

Legea nr. 64/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.

La solicitarea reprezentantului străin instanța va putea imputernici, ulterior recunoașterii procedurii străine principale sau secundare, pe reprezentantul străin sau pe o altă persoană desemnată de instanța cu administrarea și realizarea tuturor sau a unora dintre bunurile debitorului, situate în România, în măsura în care instanța va considera ca interesele creditorilor români sunt protejate în mod corespunzător.

În vederea încuviințării măsurilor prevăzute în prezentul articol în favoarea reprezentantului unei proceduri străine secundare, instanța se va asigura ca, potrivit legii române, aceste măsuri poarta numai asupra bunurilor susceptibile a fi administrate în cadrul procedurii secundare ori au ca obiect numai informații necesare în acea procedura.

Protecția creditorilor și a altor persoane interesate

În vederea aprobării sau a respingerii cererilor de încuviințare a măsurilor menționate la art. 20 sau 22 ori a modificării sau încetării măsurilor menționate la alin. (3), instanța se va asigura ca interesele creditorilor, ale debitorului și ale altor persoane interesate sunt protejate în mod corespunzător.

Instanța poate condiționa încuviințarea oricărei măsuri, în temeiul art. 20 sau 22, de îndeplinirea oricăror cerințe pe care le considera necesare.

La solicitarea reprezentantului străin sau a altei persoane interesate ori din oficiu, instanța va putea dispune modificarea sau încetarea măsurii încuviințate în condițiile art. 20 sau 22.

Acțiunile de anulare a actelor juridice încheiate în dăuna drepturilor creditorilor

De la data recunoașterii procedurii străine reprezentantul străin are calitate procesuala pentru a formula acele acțiuni de anulare a actelor juridice încheiate de debitor în dăuna drepturilor creditorilor săi, cu care este împuternicit administratorul sau, după caz, lichidatorul judiciar, în condițiile stabilite de

Legea nr. 64/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În cazul cererilor de anulare formulate de reprezentantul unei proceduri străine secundare instanța se va asigura ca acestea au ca obiect numai bunuri care, potrivit legii române, sunt susceptibile a fi administrate în procedura străină secundară.

Intervenția reprezentantului străin în cadrul cererilor și acțiunilor cu caracter individual desfășurate în România

Instanțele românești vor coopera cu instanțele și reprezentanții străini într-o măsura cat mai extinsă, în privinta aspectelor prevăzute la art. 2; cooperarea se va putea realiza direct sau prin intermediul reprezentantului român.

Instanțele sunt abilitate sa comunice sau să solicite informații ori asistența în mod direct de la instanțele sau reprezentanții străini.

Cooperarea și comunicarea directa dintre reprezentantul român și instanțele sau reprezentanții străini

În exercitarea atribuțiilor sale și sub supravegherea instanței reprezentantul român va coopera cu instanțele și reprezentanții străini într-o măsura cat mai extinsă, în privinta aspectelor prevăzute la art. 2.

În exercitarea atribuțiilor sale și sub supravegherea instanței reprezentantul român este abilitat sa comunice în mod direct cu instanțele și reprezentanții străini.

Forme de cooperare

Recunoașterea unei proceduri străine principale constituie, până la proba contrarie, o prezumție a stării de insolventa a debitorului, în temeiul căreia se poate deschide procedura prevăzută de

Legea nr. 64/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul în care procedura străină recunoscută este secundară.

Ordinea de plată în procedurile concomitente

Creditorul care a primit o plata parțială pentru creanta sa, în cadrul unei proceduri de insolventa desfășurate în conformitate cu dispozițiile legislației unei stat străin, nu va mai putea primi plati suplimentare în contul aceleiași creanțe, în cadrul procedurii deschise potrivit

Legii nr. 64/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu privire la același debitor, în măsura în care partea proporțională pe care ar primi-o în aceasta procedura creditorii din aceeași clasa cu creditorul respectiv este mai mica decât plata creditorului primită în procedura străină.

Prevederile alin. (1) nu afectează drepturile creditorilor titulari de creanțe garantate cu ipoteca, gaj sau cu alta garanție reală mobiliară ori drept de retenție, de orice fel.

Instanțele statului pe teritoriul căruia este situat centrul principalelor interese ale debitorului sunt competente sa hotărască deschiderea procedurii de insolventa.

În cazul în care centrul principalelor interese ale debitorului este situat pe teritoriul unui stat, instanțele altui stat nu sunt competente sa hotărască deschiderea procedurii teritoriale de insolventa cu privire la debitorul respectiv, cu excepția cazului în care acesta are un sediu și pe teritoriul statului în cauza. Efectele acestei proceduri se limitează la bunurile debitorului, care se situeaza pe teritoriul ultimului stat.

Atunci când se deschide o procedură potrivit alin. (1), orice alta procedura deschisă ulterior, în conformitate cu alin. (2), reprezintă o procedură secundară. Procedura străină secundară trebuie să fie o procedură de lichidare.

Procedura prevăzută la alin. (2) nu poate fi deschisă înainte de deschiderea unei proceduri străine principale, potrivit alin. (1), cu excepția cazului în care:

a) o procedură principala nu poate fi deschisă, în conformitate cu alin. (1), din cauza condițiilor stabilite de legea statului pe teritoriul căruia se afla centrul principalelor interese ale debitorului;

b) deschiderea procedurii teritoriale este solicitată de un creditor al cărui domiciliu, reședința sau sediu se găsește pe teritoriul aceluiași stat în care este stabilit sediul respectiv ori a cărui creanta izvorăște din actele încheiate la locul acelui sediu.

Legea aplicabilă

Cu excepția dispozițiilor contrare cuprinse în prezentul titlu, legea aplicabilă procedurii și efectelor acesteia este legea statului pe teritoriul căruia procedura este deschisă, denumit în continuare stat de deschidere.

Legea statului de deschidere va prevedea condițiile în care procedura trebuie deschisă, desfășurată și închisă, în special:

a) debitorii care fac obiectul procedurii, în raport cu calitatea acestora;

b) bunurile care alcătuiesc averea debitorului și regimul juridic al bunurilor dobândite de debitor ulterior deschiderii procedurii;

c) atribuțiile debitorului și ale reprezentantului român, respectiv ale lichidatorului european;

d) condițiile în care se poate face compensarea obligațiilor;

e) efectele procedurii în ceea ce privește contractele la care debitorul este parte, aflate în curs de desfășurare;

f) efectele procedurii asupra acțiunilor individuale, cu excepția proceselor aflate în curs de soluționare;

g) creanțele ce urmează să fie înregistrate la pasivul debitorului și regimul juridic al creanțelor născute după deschiderea procedurii;

h) regulile vizând înregistrarea, verificarea și admiterea creanțelor;

i) regulile care stabilesc distribuția sumelor rezultate din valorificarea bunurilor, rangul creanțelor și drepturile creditorilor care au fost parțial dezinteresati după deschiderea procedurii prin compensatiune sau ca urmare a valorificării unui drept real;

j) condițiile și efectele închiderii procedurii, în special în cazul unui concordat sau plan de reorganizare;

k) drepturile creditorilor ulterior închiderii procedurii;

l) sarcina achitării taxelor și a cheltuielilor de judecată;

m) regulile referitoare la constatarea nulității, anularea sau constatarea inopozabilitatii actelor juridice care prejudiciază drepturile creditorilor din adunarea creditorilor.

Drepturi reale ale terților

Deschiderea procedurii nu afectează drepturile reale constituite în favoarea terților sau a creditorilor, anterior deschiderii procedurii, asupra bunurilor corporale sau necorporale, mobile ori imobile, individual determinate sau constituite în universalitati, aparținând debitorului și care se găsesc pe teritoriul unui alt stat la momentul deschiderii procedurii.

Drepturile prevăzute la alin. (1) vizează, printre altele:

a) dreptul de a executa sau de a solicita executarea bunurilor care fac obiectul unui contract de garanție mobiliară sau imobiliară, precum și dreptul de a fi indestulat din sumele de bani obținute printr-o asemenea executare ori din fructele bunurilor respective, în temeiul unei ipoteci, gaj sau al altei garanții reale mobiliare ori drept de retenție, de orice fel;

b) dreptul exclusiv de realizare a unei creanțe, ca urmare a gajarii sau cesionarii acestei creanțe cu titlu de garanție;

c) dreptul de revendicare a bunului și/sau de urmărire a acestuia în mâinile oricui îl deține ori îl folosește împotriva voinței părții îndreptățite;

d) dreptul real de a culege fructele unui bun.

Este asimilat dreptului real dreptul înscris într-un registru public și opozabil terților, care da posibilitatea dobândirii unui drept real, în sensul prevăzut la alin. (1).

Prevederile alin. (1) nu împiedica formularea acțiunilor de constatare a nulității, în anulabilitate sau în constatarea inopozabilitatii, menționate la art. 36 alin. (2) lit. m).

Compensarea

Deschiderea procedurii de insolventa nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanței sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când aceasta operațiune este permisă de legea aplicabilă creanței debitorului insolvent.

Prevederile alin. (1) nu împiedica formularea acțiunilor de constatare a nulității, în anulabilitate sau în constatarea inopozabilitatii, menționate la art. 36 alin. (2) lit. m).

Rezerva dreptului de proprietate

Deschiderea procedurii împotriva cumpărătorului unui bun nu afectează drepturile vânzătorului acelui bun, întemeiate pe rezerva dreptului de proprietate, dacă bunul se găsește la momentul deschiderii procedurii pe teritoriul unui alt stat decât statul de deschidere.

Deschiderea procedurii împotriva vânzătorului unui bun, ulterior predării acestuia, nu constituie o cauza de rezolutiune sau de denunțare a vânzării și nu împiedica dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului de către cumpărător, dacă bunul respectiv se găsește la momentul deschiderii procedurii pe teritoriul unui alt stat decât statul de deschidere.

Prevederile alin. (1) și (2) nu împiedica formularea acțiunilor de constatare a nulității, în anulare sau în inopozabilitate, menționate la art. 36 alin. (2) lit. m).

Contracte având drept obiect bunuri imobile

Fără a aduce atingere prevederilor art. 37, efectele procedurii de insolventa în ceea ce privește drepturile și obligațiile participanților la un sistem de plată sau decontare ori la o piața financiară sunt guvernate în mod exclusiv de legea statului în care exista acel sistem sau acea piața financiară.

Prevederile alin. (1) nu împiedica formularea acțiunilor de constatare a nulității, anulare sau în inopozabilitate a plăților ori a tranzacțiilor financiare, în condițiile legii aplicabile sistemului de plată sau decontare ori pieței financiare respective.

Raporturi de muncă

Orice hotărâre de deschidere a unei proceduri de insolventa, adoptată de o instanța a unui stat, competența în conformitate cu prevederile art. 35, este recunoscută în toate celelalte state de îndată ce aceasta își produce efectele în statul de deschidere. Aceasta regula se aplică și în cazul în care debitorul, din cauza calității sale, nu poate fi supus unei proceduri de insolventa în celelalte state.

Recunoașterea procedurii menționate la art. 35 alin. (1) nu împiedica deschiderea procedurii prevăzute la art. 35 alin. (2) de către o instanța a unui alt stat. În acest caz, procedura ulterioară reprezintă o procedură secundară, în sensul cap. III al prezentului titlu.

Efectele recunoașterii

Hotărârea de deschidere a procedurii menționate la art. 35 alin. (1) produce, fără îndeplinirea vreunei formalități suplimentare, în orice alt stat efectele prevăzute de legea statului de deschidere, cu excepția cazului în care prezentul titlu conține dispoziții contrare și, de asemenea, dacă nici o procedură de tipul celei prevăzute la art. 35 alin. (2) nu este deschisă în acel stat.

Efectele procedurii menționate la art. 35 alin. (2) nu pot fi contestate în celelalte state. Orice limitare a drepturilor creditorilor, precum suspendarea judecării cererilor sau a acțiunilor individuale ori remiterea datoriilor rezultând din aceasta procedura poate fi opusă, în ceea ce privește bunurile situate pe teritoriul unui alt stat, numai creditorilor care și-au exprimat acordul.

Atribuțiile reprezentantului român și ale lichidatorului european

Reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european, desemnat de o instanța competența potrivit art. 35 alin. (1), poate exercita pe teritoriul altui stat toate atribuțiile conferite de legea statului de deschidere atât timp cat nici o alta procedura de insolventa nu a fost deschisă ori nici o măsura de conservare sau protecție contrară nu a fost adoptată, ca urmare a unei cereri de deschidere a unei proceduri de insolventa în acel stat. Reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european poate, printre altele, sub rezerva art. 37 și 39, sa deplaseze bunurile debitorului în afară statului pe teritoriul căruia se găsesc aceste bunuri.

Reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european desemnat de instanța competența potrivit art. 35 alin. (2), poate solicita pe cale judiciară sau extrajudiciara, în orice alt stat, constatarea faptului ca transferul unui bun mobil de pe teritoriul statului de deschidere pe teritoriul acelui alt stat a avut loc ulterior momentului de deschidere a procedurii teritoriale de insolventa în care a fost desemnat. Reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european poate totodată sa exercite orice acțiune de constatare a nulității, în anulare sau în inopozabilitate necesară pentru protejarea intereselor adunării creditorilor.

În exercitarea atribuțiilor sale reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european este obligat să respecte legea statului pe teritoriul căruia acționează, în special cu privire la procedurile și modalitățile de valorificare a bunurilor. Aceste atribuții nu pot include folosirea de mijloace de constrângere sau dreptul de a soluționa acțiuni judecătorești ori alte tipuri de litigii.

Probarea desemnării reprezentantului român și a lichidatorului european

Probarea desemnării reprezentantului român sau, după caz, a lichidatorului european se realizează prin prezentarea unei copii certificate a originalului hotărârii de desemnare sau prin orice alt act emis de instanța competența.

Se poate solicita traducerea hotărârii de desemnare în una dintre limbile oficiale ale statului pe teritoriul căruia reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european va acționa; nici o legalizare sau alta formalitate similară nu este necesară.

Restituirea și imputatia

Sub rezerva art. 37 și 39, creditorul care, ulterior deschiderii procedurii menționate la art. 35 alin. (1), obține prin orice mijloc, mai ales prin executarea bunurilor debitorului situate pe teritoriul unui alt stat contractant, satisfacerea, în tot sau în parte, a creanței sale trebuie să restituie reprezentantului român sau, după caz, lichidatorului european valoarea obținută.

Pentru a se asigura un tratament egal creditorilor, creditorul care a obținut, în cadrul unei proceduri de insolventa, satisfacerea parțială a creanței sale va participa la repartizarile realizate în alta procedura numai dacă creditorii de același rang sau din aceeași clasa ar primi în aceasta din urma procedura o parte echivalenta.

Publicitatea

Reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european va putea solicita publicarea unei notificări privind hotărârea de deschidere a procedurii de insolventa și, dacă este cazul, pe cea de desemnare a sa, în orice alt stat, în modalitățile stabilite de acel stat. Notificarea va indica persoana reprezentantului român sau, după caz, a lichidatorului european desemnat și va preciza dacă norma de competența aplicată este cea prevăzută la art. 35 alin. (1) sau, după caz, alin. (2).

În măsura în care, în statele pe teritoriul cărora debitorul are un sediu, publicarea notificării prevăzute la alin. (1) este obligatorie, reprezentantul român ori, după caz, lichidatorul european sau orice alta autoritate, imputernicita în acest scop în statul în care procedura menționată la art. 35 alin. (1) a fost deschisă, este obligată sa întreprindă măsurile necesare pentru efectuarea publicității.

Înscrierea într-un registru public

Reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european va putea solicita înscrierea unei mențiuni cu privire la hotărârea de deschidere a procedurii prevăzute la art. 35 alin. (1) în cartea funciară, registrul comerțului și în orice alt registru public păstrat în celelalte state.

În statele în care înscrierea mențiunii prevăzute la alin. (1) este obligatorie reprezentantul român ori, după caz, lichidatorul european sau orice autoritate imputernicita în acest scop în statul în care procedura prevăzută la art. 35 alin. (1) a fost deschisă este obligată sa întreprindă măsurile necesare pentru înscrierea mențiunii respective.

Speze

Persoana care executa o obligație într-un stat, în beneficiul unui debitor supus unei proceduri de insolventa deschise într-un alt stat, în loc sa o execute în beneficiul reprezentantului român sau, după caz, al lichidatorului european al acelei proceduri este liberată dacă nu a avut cunoștința de deschiderea procedurii.

Persoana care executa obligația respectiva anterior îndeplinirii măsurilor de publicitate prevăzute la art. 53 este prezumată, până la proba contrarie, că nu a avut cunoștința de deschiderea procedurii de insolventa; executarea obligației ulterior îndeplinirii măsurilor de publicitate prezuma, până la proba contrarie, ca persoana a avut cunoștința de deschiderea procedurii.

Recunoașterea și caracterul executoriu al altor hotărâri

Hotărârile referitoare la desfășurarea și închiderea unei proceduri de insolventa, pronunțate de o instanța a carei hotărâre de deschidere a procedurii este recunoscută potrivit art. 48, precum și concordatul sau planul de reorganizare confirmat de acea instanța sunt recunoscute fără îndeplinirea vreunei formalități suplimentare. Aceste hotărâri urmează a se executa în conformitate cu dispozițiile legale în materie.

Prevederile alin. (1) se aplică și hotărârilor care decurg în mod direct din procedura de insolventa și care au o strânsă legătură cu aceasta, chiar dacă sunt adoptate de o alta instanța.

Prevederile alin. (1) se aplică și hotărârilor de încuviințare a unor măsuri cu executare vremelnică, adoptate ulterior formulării cererii de deschidere a procedurii de insolventa.

Instanțele nu sunt ținute sa recunoască sau să execute hotărârile prevăzute la alin. (1)-(3), în măsura în care aceasta ar avea drept efect limitarea libertății individuale sau a secretului corespondentei.

Excepții de ordine publică

Ulterior deschiderii procedurii prevăzute la art. 35 alin. (1) de o instanța a unui stat și recunoașterii acesteia într-un alt stat, o procedură secundară de insolventa va putea fi deschisă în acel alt stat, în măsura în care instanțele acestuia ar fi competente în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (2), fără examinarea stării de insolventa a debitorului în acest stat.

Procedura secundară prevăzută la alin. (1) va putea fi doar una dintre procedurile menționate în anexa nr. 2.

Efectele procedurii secundare prevăzute la alin. (1) se vor limita la bunurile debitorului care se găsesc pe teritoriul celui de-al doilea stat.

Legea aplicabilă

Sub rezerva dispozițiilor legale care limitează comunicarea de informații reprezentanților români sau, după caz, lichidatorilor europeni desemnați în procedura principala și în cele secundare le incumba o obligație de informare reciprocă. Aceștia sunt ținuți sa comunice neîntârziat orice informație care poate fi utilizata în cealaltă procedura, mai ales cu privire la stadiul prezentării cererilor de admitere a creanțelor și al verificării acestora, precum și la măsurile având drept scop închiderea procedurilor.

Sub rezerva dispozițiilor legale aplicabile fiecărei proceduri, reprezentanților români sau, după caz, lichidatorilor europeni menționați la alin. (1) le incumba și o obligație de cooperare reciprocă.

Reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european desemnat în procedura secundară este obligat să permită, în timp util, omologului sau din procedura principala să își prezinte propunerile referitoare la lichidarea sau la utilizarea bunurilor din procedura secundară.

Exercitarea drepturilor creditorilor

Orice creditor poate să își înregistreze cererea de admitere a creanțelor sale în cadrul procedurii principale și al oricărei proceduri secundare.

Reprezentanții români sau, după caz, lichidatorii europeni desemnați în procedura principala și în cele secundare vor inregistra, în cadrul altor proceduri, cererile de admitere a creanțelor care fuseseră înregistrate în cadrul procedurii în care au fost desemnați sa acționeze, în măsura în care aceasta înregistrare este utila creditorilor din procedurile în care au fost desemnați și sub rezerva dreptului creditorilor de a se opune sau de a retrage înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor, dacă legea aplicabilă le da acest drept.

Reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european desemnat într-o procedură principala ori secundară este abilitat sa participe cu același titlu ca orice alt creditor în cadrul altor proceduri și, în special, sa ia parte la adunarea creditorilor.

Suspendarea lichidării

Instanța care a deschis procedura secundară va suspenda, în tot sau în parte, operațiunile de lichidare, la cererea reprezentantului român sau, după caz, a lichidatorului european din procedura principala, sub rezerva facultății de a solicita acelui reprezentant român sau, după caz, lichidator european îndeplinirea oricărei măsuri adecvate pentru apărarea intereselor creditorilor și a categoriilor de creditori din procedura secundară.

Instanța va putea respinge cererea reprezentantului român sau, după caz, a lichidatorului european din procedura principala menționată la alin. (1) numai dacă aceasta nu prezintă, în mod evident, interes pentru creditorii din procedura principala.

Suspendarea lichidării va putea fi dispusă pentru o perioadă maxima de 3 luni, care poate fi prelungită sau reînnoită pentru perioade având aceeași durata maxima.

Instanța prevăzută la alin. (1) va dispune încetarea suspendării operațiunilor de lichidare:

a) la solicitarea reprezentantului român sau, după caz, a lichidatorului european din procedura principala;

b) din oficiu, la solicitarea unui creditor ori a reprezentantului român sau, după caz, a lichidatorului european din procedura secundară, dacă considera ca măsura suspendării nu se mai justifica, în special în ceea ce privește interesele creditorilor din procedura principala sau ale celor din procedura secundară.

Măsuri de închidere a procedurii secundare de insolventa

Dacă legea aplicabilă procedurii secundare admite posibilitatea de închidere a acestei proceduri fără lichidare, în baza unui plan de reorganizare, concordat sau a unei alte măsuri similare, reprezentantul român ori, după caz, lichidatorul european din procedura principala va putea propune o asemenea măsura.

Închiderea procedurii secundare prin una dintre măsurile prevăzute la alin. (1) nu dobândește un caracter definitiv decât în măsura în care se obține acordul reprezentantului român sau, după caz, al lichidatorului european din procedura principala ori, în lipsa acestui acord, în măsura în care măsura propusă nu afectează interesele financiare ale creditorilor din procedura principala.

Orice limitare a drepturilor creditorilor, precum moratoriul sau descărcarea de obligații a debitorului, decurgând din adoptarea uneia dintre măsurile prevăzute la alin. (1) și (2) și propuse în cadrul unei proceduri secundare, își produce efectele asupra bunurilor debitorului care nu sunt incluse în aceasta procedura numai cu acordul tuturor creditorilor interesați.

Pe durata suspendării operațiunilor de lichidare, dispusă în conformitate cu prevederile art. 65, numai reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european din procedura principala ori debitorul, cu acordul primului, poate propune, în cadrul procedurii secundare, măsurile prevăzute la alin. (1) și (2). Nici o alta propunere referitoare la asemenea măsuri nu va putea fi supusă votului creditorilor sau confirmării de către instanța.

Surplusul de bunuri din procedura secundară

Reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european din procedura principala va putea solicita transformarea procedurilor europene de insolventa prevăzute în anexa nr. 1, deschise anterior în alte state, într-o procedură de lichidare, în măsura în care aceasta transformare este utila pentru satisfacerea intereselor creditorilor din procedura principala.

Instanța competența potrivit art. 35 alin. (2) va dispune transformarea în una dintre procedurile menționate în anexa nr. 2.

Măsuri de conservare și protecție

Din momentul deschiderii procedurii de insolventa într-un stat instanța competența din acel stat sau, după caz, lichidatorul european desemnat de instanța ori reprezentantul român îi va informa neîntârziat pe creditorii cunoscuți care domiciliază, locuiesc statornic sau își au stabilit sediul în celelalte state despre deschiderea procedurii de insolventa.

Informarea prevăzută la alin. (1), realizată prin transmiterea unei notificări individuale, va cuprinde, printre altele, referiri la:

a) termenul-limita pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor;

b) sancțiunile corespunzătoare în caz de nerespectare a termenului-limita;

c) organul sau autoritatea abilitata sa înregistreze cererile de admitere a creanțelor;

d) celelalte măsuri prescrise.

Notificarea va indica și eventuala obligație a creditorilor cu creanțe garantate sau privilegiați de a inregistra cererea de admitere a propriilor creanțe.

Conținutul cererii de admitere a creanței

Notificarea prevăzută la art. 72 va fi redactată în una dintre limbile oficiale ale statului de deschidere. În acest scop se va utiliza un formular care poarta, în toate limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii Europene, titlul: INVITAȚIE DE ÎNREGISTRARE A CERERII DE ADMITERE A CREANȚEI. ATENȚIE MAXIMA LA TERMENUL LIMITA.

Orice creditor care domiciliază, locuiește statornic sau își are stabilit sediul într-un alt stat decât statul de deschidere va putea să își înregistreze cererea de admitere a creanței sale în una dintre limbile oficiale ale acelui stat. În acest caz este obligatoriu ca cererea de admitere a creanței sale sa poarte titlul: CERERE DE ADMITERE A CREANȚEI, redactat în una dintre limbile oficiale ale statului de deschidere. Creditorului i se va putea solicita și traducerea cererii de admitere a creanței sale în această limbă.

Dispoziții complementare