Decizia nr. 48/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia Miu - prim-magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, excepție ridicată de Constantin Moraru, Floarea Moraru, Dan Tudorache și Doina Tudorache într-o cauză civilă având ca obiect o acțiune în revendicare.

La apelul nominal răspunde partea Gheorghe Verona, asistată de domnul avocat Gheorghe Rădescu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul părții prezente solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 18 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 4.626/2/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, excepție ridicată de Constantin Moraru, Floarea Moraru, Dan Tudorache și Doina Tudorache într-o cauză civilă având ca obiect o acțiune în revendicare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile

art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia contravin dispozițiilor art. 142 alin. (1) și ale art. 146 din Constituție, întrucât conferă instanțelor judecătorești competența de a exercita un control de constituționalitate asupra actelor normative cu putere de lege.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, având următorul cuprins: "Instanțele de judecată sunt competente să stabilească valabilitatea titlului."

Dispozițiile constituționale pretins încălcate sunt cuprinse la art. 144 referitor la structura Curții Constituționale și la art. 146 referitor la atribuțiile Curții Constituționale.

Din examinarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că, în practica sa jurisdicțională, s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor

art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia. Astfel, prin

Decizia nr. 356 din 20 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 17 aprilie 2008, Curtea a statuat, în raport cu o critică identică, faptul că prevederile criticate pentru neconstituționalitate "nu instituie un control de constituționalitate cu privire la acte normative adoptate anterior Constituției din 1991, ci doar prevăd criterii de care instanțele judecătorești trebuie să țină seama, conform principiului tempus regit actum, pentru stabilitatea valabilității titlurilor". De asemenea, prin

Decizia nr. 264 din 19 decembrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 19 aprilie 2001, s-a reținut că "opțiunea legiuitorului de a nu recunoaște valabilitatea preluării în proprietatea publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale a bunurilor care au intrat în proprietatea statului fără un titlu valabil nu are nicio legătură cu dispozițiile care prevăd atribuțiile Curții Constituționale în regimul constituțional instituit prin adoptarea Constituției din 1991".

Soluția pronunțată prin aceste decizii își menține valabilitatea și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, excepție ridicată de Constantin Moraru, Floarea Moraru, Dan Tudorache și Doina Tudorache în Dosarul nr. 4.626/2/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 ianuarie 2009.