Decizia nr. 61/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1), precum și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Daniel Tărlungeanu în Dosarul nr. 3.318/245/2008 al Judecătoriei Iași.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, este invocată jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 30 mai 2008, pronunțată în Dosarul nr. 3.318/245/2008, Judecătoria Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1), precum și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , excepție ridicată de Daniel Tărlungeanu în cauza ce are ca obiect judecarea plângerii contravenționale formulate de autorul excepției.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 16 alin. (1) și (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1), precum și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

contravin prevederilor art. 23 alin. (1) din Constituție. Arată că textele legale nu respectă prezumția de nevinovăție, deoarece stabilesc vinovăția contravențională și consacră sarcina probei în procedura judiciară contravențională de drept comun. Totodată, neconstituționalitatea prevederilor legale criticate rezultă din modalitatea stabilită de legiuitor pentru soluționarea plângerilor formulate de contravenienți.

Judecătoria Iași consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că dispozițiile legale criticate nu încalcă prezumția de nevinovăție a contravenientului.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, deoarece nu aduc atingere libertății individuale a cetățenilor.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 16 alin. (1) și (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1), precum și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările și completările ulterioare.

Textele legale criticate reglementează aspecte legate de constatarea contravenției și reglementarea căilor de atac împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, și anume: conținutul și comunicarea procesului-verbal de contravenție, modalitatea de achitare a amenzilor, precum și procedura de soluționare a plângerii.

Prevederile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 23 alin. (1) referitoare la inviolabilitatea libertății individuale.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că textele de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate. Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 183 din 8 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (1) și art. 34 alin. (1) ca neîntemeiată, reținând, în esență, că "utilizarea de către legiuitor a noțiunii de contravenient nu are semnificația înfrângerii prezumției de nevinovăție consacrate de art. 23 alin. (11) din Constituție". De asemenea, Curtea a statuat că "din procedura de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire și sancționare a contravenției nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, .... ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată de Curte prin deciziile menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o sunt valabile și în prezenta cauză.

În legătură cu critica autorului excepției prin invocarea art. 23 alin. (1) din Constituție, Curtea reține că prevederile constituționale nu sunt aplicabile în cauză. Dispozițiile legale criticate nu privesc sancțiuni referitoare la libertatea persoanelor care săvârșesc fapte contravenționale. Potrivit art. 5 alin. (2) din ordonanță, sancțiunile principale sunt avertismentul și amenda contravențională.

Referitor la critica privind modalitatea stabilită de legiuitor pentru soluționarea plângerilor formulate de contravenient, Curtea constată că aceasta este un aspect de legiferare, iar nu de constituționalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1), precum și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Daniel Tărlungeanu în Dosarul nr. 3.318/245/2008 al Judecătoriei Iași.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 ianuarie 2009.