Decizia nr. 247/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 326 alin. 1 și art. 327 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghe Brădescu și Ana Brădescu în Dosarul nr. 4.848/62/2006 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 4.848/62/2006, Curtea de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 326 alin. 1 și art. 327 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghe Brădescu și Ana Brădescu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului împotriva unei decizii pronunțate ca urmare a admiterii unei cereri de revizuire.

În motivarea excepției se arată că normele criticate creează un dezechilibru sub aspectul egalității de arme juridice între revizuenți și intimați în lipsa unui criteriu obiectiv de apreciere a noțiunii de admisibilitate a cererii de revizuire. Totodată, se susține că, în faza de revizuire, instanța, pronunțându-se asupra admisibilității, judecă și fondul cauzei, în condițiile în care părțile nu dispun de niciun fel de garanții procesuale sau de mijloace de probă suplimentare.

Curtea de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 326 alin. 1 și 3, respectiv art. 327 alin. 1 din Codul de procedură civilă, chiar dacă instanța de judecată, din eroare, nu a reținut în dispozitivul încheierii ca obiect al excepției și art. 326 alin. 3 din același cod, din moment ce, în considerentele încheierii, menționează că obiect al excepției și acest text. În consecință, potrivit jurisprudenței sale, Curtea urmează să se pronunțe cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 326 alin. 1 și 3, respectiv art. 327 alin. 1 din Codul de procedură civilă, texte care au următorul cuprins:

- Art. 326 alin. 1 și 3: "Cererea de revizuire se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată. [...]

Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.";

- Art. 327 alin. 1: "Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea observă că s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea dispozițiilor

art. 327 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 379 din 7 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 septembrie 2005, stabilind că aceste prevederi sunt norme de procedură care nu relevă nicio contradicție cu textul art. 21 din Constituție.

Distinct de această jurisprudență a sa, în raport cu criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea reține că revizuirea este o cale extraordinară de atac, fiind admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de art. 322 din Codul de procedură civilă. Rațiunea reglementării instituției revizuirii se întemeiază tocmai pe recunoașterea de către legiuitor a situației că și o hotărâre judecătorească poate fi greșită, nu neapărat din motive imputabile instanței de judecată, ipoteză în care trebuie să se dea posibilitatea reformării acesteia.

Competența instanței de revizuire de a schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată este dată tocmai de scopul urmărit de legiuitor, și anume de a se corecta hotărârea respectivă. Astfel, Curtea observă că aceasta nu declanșează un litigiu nou, ci reprezintă o fază procesuală a aceleiași cauze și, în aceste condiții, instanța în cauză trebuie să lămurească și aspectele ce au incidență asupra fondului cauzei ca urmare a admiterii revizuirii.

Faptul că legiuitorul a prevăzut în art. 326 alin. 1 din Codul de procedură civilă că cererea de revizuire se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată (art. 112 din Codul de procedură civilă) nu poate fi înțeles în sensul că ne aflăm din nou într-o fază inițială proprie cererii de chemare în judecată, această prevedere precizând doar în mod clar cadrul procesual.

Curtea reține că, în timp ce acțiunea inițială urmărește realizarea unui drept al reclamantului bazat pe motivele de fapt și de drept, cererea de revizuire urmărește reformarea hotărârii definitive și irevocabile, tocmai pentru motivele prevăzute de art. 322 din Codul de procedură civilă.

De altfel, judecarea revizuirii se desfășoară numai în cadrul procesual conturat în etapele procesuale anterioare. Astfel, instanța de revizuire va putea admite cererea de revizuire doar dacă aceasta se întemeiază pe prevederile art. 322 din Codul de procedură civilă. Cazurile de revizuire sunt redactate în mod clar, sunt previzibile, precise și neechivoce, astfel încât instanța de judecată are posibilitatea, în mod obiectiv, de a le interpreta și aplica; de asemenea, norma legală în cauză, satisfăcând exigențele mai sus arătate, permite părților să își regleze comportamentul procesual în funcție de aceasta.

În consecință, Curtea urmează să respingă excepția de neconstituționalitate ridicată, ca fiind neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 326 alin. 1 și 3, precum și a celor ale art. 327 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghe Brădescu și Ana Brădescu în Dosarul nr. 4.848/62/2006 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 februarie 2009.