Decizia nr. 3/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) și ale art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) și ale
art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Teodor Alexandru Mihali și Maria Magdalena Mihali în Dosarul nr. 6.859/83/2006 al Judecătoriei Satu Mare.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 2 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 6.859/83/2006, Judecătoria Satu Mare a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) și ale
art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Teodor Alexandru Mihali și Maria Magdalena Mihali.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile
art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
contravin art. 16, 21 și 53 din Legea fundamentală, deoarece foștii chiriași care au devenit proprietari în temeiul
au la îndemână numai mijloacele procedurale reglementate de dreptul comun, pe când foștii proprietari care solicită restituirea imobilelor în temeiul
au la îndemână atât mijloacele procedurale reglementate de dreptul comun, cât și cele prevăzute de
Legea nr. 10/2001 . În continuare autorii excepției susțin că această discriminare privește și competența materială a instanței. Astfel, cererile persoanelor îndreptățite potrivit
urmează a fi soluționate de secția civilă a tribunalului, pe când cererile foștilor chiriași vor fi soluționate în primă instanță de judecătorie. Și, în fine, această discriminare privește și gradele de jurisdicție, deoarece cererea formulată potrivit prevederilor
art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
va beneficia de cele 3 grade de jurisdicție existente în dreptul românesc, în timp ce cererea formulată potrivit dreptului comun va beneficia doar de două grade de jurisdicție.
În ceea ce privește art. 27 alin. (1) se susține că acesta contravine art. 44 alin. (1)-(3) din Constituție și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, datorită impreciziei și ambiguității, precum și "al insecurității circuitului civil al imobilelor", atâta vreme cât în aplicarea acestor prevederi persoana juridică notificată care deține numai în parte bunurile imobile solicitate are posibilitatea restituirii imobilului pentru partea deținută. Astfel, foștii chiriași care au devenit proprietari în baza
devin coproprietari asupra unei parcele de teren împreună cu fostul proprietar care și-a dobândit bunul revendicat în cotă-parte în baza
Judecătoria Satu Mare consideră excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 27 alin. (1) ca neîntemeiată, iar excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) ca fiind inadmisibilă, deoarece prevederile de lege criticate nu au legătură cu cauza dedusă judecății.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției îl reprezintă prevederile art. 26 alin. (3) și
art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu următorul conținut:
- Art. 26 alin. (3): "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.";
- Art. 27 alin. (1): "Dispozițiile art. 25 sunt aplicabile și în situația în care persoana juridică notificată deține numai în parte bunurile imobile solicitate. În această situație persoana juridică deținătoare va emite decizia motivată de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o deține."
Textele constituționale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privată și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Sunt invocate ca fiind încălcate și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la convenție.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor
art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 , Curtea constată că aceasta, de fapt, vizează compararea acestor prevederi cu prevederi din
Legea nr. 112/1995 , în sensul că foștii chiriași care au devenit proprietari în temeiul
au la îndemână numai mijloacele procedurale reglementate de dreptul comun, pe când foștii proprietari care solicită restituirea imobilelor în temeiul
au la îndemână atât mijloacele procedurale reglementate de dreptul comun, cât și cele prevăzute de
Sub acest aspect critica de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, așa cum a statuat Curtea în jurisprudența sa, de exemplu, în
Decizia nr. 592 din 21 septembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 3 noiembrie 2006, exercitarea controlului de constituționalitate vizează conformitatea dispozițiilor legale criticate cu prevederile constituționale, iar nu eventuala necorelare existentă între dispozițiile unor legi.
Referitor la criticile de neconstituționalitate privind
art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , Curtea observă că autorii excepției sunt nemulțumiți de faptul că foștii chiriași care au devenit proprietari în baza
devin coproprietari asupra unei parcele de teren împreună cu fostul proprietar care și-a dobândit bunul revendicat în cotă-parte în baza
Curtea Constituțională a decis în jurisprudența sa că
este o lege specială în materia revendicării imobiliare, prin care legiuitorul a urmărit să evite perpetuarea stării de incertitudine în ceea ce privește situația juridică a imobilelor preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu valabil, de către stat sau de către alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Soluția de restituire a acestor imobile este rezultatul opțiunii legiuitorului și are la bază dreptul pe care acesta îl are în a decide asupra modului de reparare a abuzurilor din legislația trecută cu privire la dreptul de proprietate privată.
Prevederile de lege criticate fac parte dintr-o reglementare mai amplă a unei proceduri administrative prealabile, prevăzută de
Legea nr. 10/2001 , ce este obligatorie pentru obținerea reparațiilor în natură sau prin echivalent, indiferent dacă deținătorul notificat are un drept de proprietate neafectat de modalități sau deține numai în parte imobilul respectiv. Prin reglementarea criticată nu se aduce atingere dreptului de proprietate al coproprietarilor, aceasta fiind în deplină concordanță cu art. 44 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) și ale
art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Teodor Alexandru Mihali și Maria Magdalena Mihali în Dosarul nr. 6.859/83/2006 al Judecătoriei Satu Mare.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 ianuarie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Maria Bratu ________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.