Decizia nr. 524/1997
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 313/1879 privind anularea clauzei penale din oarecare contracte și pentru adaosul unui alineat la art. 1.089 din Codul civil
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 313/1879 19 februarie 1879 pentru anularea clauzei penale din oarecare contracte și pentru adaosul unui aliniat la ar…
Ioan Muraru - președinte
Costica Bulai - judecător
Viorel Mihai Ciobanu - judecător
Mihai Constantinescu - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Victor Dan Zlatescu - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
Legii nr. 313/1879 , ridicată de Chiriac Constantin în Dosarul nr. 3.351/1997 al Judecătoriei Iași.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13 noiembrie 1997, în prezenta lui Chiriac Constantin, autor al excepției, a reprezentantului Ministerului Public și în lipsa celorlalte părți legal citate, fiind consemnate în încheierea din acea data, când Curtea Constituțională, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 25 noiembrie 1997 și apoi pentru data de 2 decembrie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:
Judecătoria Iași, prin Încheierea din 21 martie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 3.351/1997, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
pentru anularea clauzei penale din oarecare contracte și pentru adaosul unui alineat la art. 1.089 din Codul civil, ridicată de Chiriac Constantin.
Din încheierea de sesizare, ca și din actele anexate la aceasta, rezultă ca numitii Muscalu Ioan și Muscalu Cecilia au împrumutat suma de 20.000.000 lei de la Chiriac Constantin, în baza contractului autentificat sub nr. 5.789 din 17 iulie 1996 la Biroul notarului public Stela Badarau, cu plata unei dobânzi lunare de 20% la suma împrumutată, suma pe care s-au obligat sa o restituie până la data de 17 ianuarie 1997. Muscalu Ioan și Muscalu Cecilia au garantat restituirea împrumutului cu apartamentul proprietatea lor, situat în municipiul Iași, bd. Poitiers nr. 27, bl. I 7, sc. A, ap. 3.
La data de 23 ianuarie 1997, creditorul Chiriac Constantin a solicitat Judecătoriei Iași executarea silită a obligației de restituire a împrumutului acordat debitorilor Muscalu Ioan și Muscalu Cecilia, instituindu-se, de către executorul judecătoresc, Comandamentul nr. 210/1997.
La data de 20 februarie 1997, Muscalu Ioan și Muscalu Cecilia au introdus, la Judecătoria Iași, contestație la executare, solicitând să se dispună anularea formelor de executare silită asupra apartamentului proprietatea lor, ce formează obiectul Dosarului nr. 3.351/1997.
În motivarea contestației se arata ca dobânda lunară de 20% aplicată la suma împrumutată de 20.000.000 lei înseamnă o dobânda anuală de 240%, ceea ce reprezintă o clauza penală deghizată, întrucât depășește cu mult dobânda de refinantare bancară de 33% pe an.
Articolul 1
prevede că este nulă clauza penală aflată într-un contract de împrumut, "judecătorul având posibilitatea sa o reducă la dobânda legală, având abilitarea din art. 2 din aceeași lege sa o anuleze".
În motivarea excepției se susține ca dispozițiile
sunt neconstituționale și deci ele au fost abrogate implicit, întrucât dispozițiile legale atacate contravin prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege indiferent de titular".
Articolul 1
din lege procedează la modificarea unor dispoziții din Codul civil și la adăugarea unui alineat la art. 1.089 și la art. 1.588 din Codul civil, "texte care fac trimitere la contractele între persoanele fizice și mai puțin la relațiile comerciale".
Pentru relațiile comerciale, dispozițiile legale actuale, inclusiv cele privind băncile, nu stipulează limite de dobânzi, Banca Naționala a României uzand de dobânzi de refinantare de până la peste 400% .
În aceste condiții, în opinia autorului excepției, sunt neconstituționale dispozițiile
art. 1 și 2 din Legea nr. 313/1879 , întrucât creează un statut inferior persoanelor fizice față de persoanele juridice și o stare de inegalitate.
Dacă aceste dispoziții legale s-ar aplica, se susține în continuare, "s-ar ajunge la o limitare a dreptului de a contracta", la o restrangere "a unor drepturi cu privire la care Constituția stabilește cazurile exprese de asemenea limitări în art. 49".
Instanța de judecată în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, în conformitate cu prevederile
art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , în forma sa inițială, și-a exprimat opinia în sensul că excepția nu este intemeiata, pentru următoarele motive:
În conformitate cu prevederile art. 150 alin. (1) din Constituție, legile anterioare acesteia rămân în vigoare în măsura în care nu contravin dispozițiilor sale.
Cum
este anterioară Constituției, în cauza nu se pune problema neconstitutionalitatii sale, ci dacă mai este sau nu în vigoare ca urmare a adoptării Constituției, iar asupra acestui aspect competența de a se pronunța aparține instanțelor de judecată, cu prilejul soluționării fondului.
În scopul soluționării cauzei, conform prevederilor
art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , în forma sa inițială, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
În punctul sau de vedere al Guvernului se arata ca excepția de neconstituționalitate este nefondata pentru următoarele motive:
- textele legii atacate ca neconstitutionala "nu se referă la dobânzi, ci la clauze penale, fiind adevărat ca art. 2 se referă și la clauza penală deghizată sub forma unor dobânzi";
- dispozițiile
nu pot fi considerate abrogate implicit prin Constituție, pentru ca, pe de o parte, "nu se poate pretinde egalitate de tratament între raporturile civile și cele comerciale sau bancare, fiecare dintre acestea având o identitate proprie", iar pe de altă parte, invocarea art. 41 alin. (1) și (2) din Constituție nu este pertinenta;
- dispozițiile art. 1 și 2 nu pot fi considerate neconstituționale, atâta vreme cat prin ele se realizează tocmai protecția cetățenilor care recurg la împrumuturi împotriva cametei și exploatării situațiilor precare de către alți cetățeni;
- textele legale atacate ca fiind neconstituționale pot fi considerate modificate prin efectul
Decretului nr. 311/1954 , "dacă se stabilește ca, în virtutea
art. 2 din Legea nr. 313/1879 , este vorba de clauza penală deghizată, care infrange regulile din decretul amintit, încât trimiterile la art. 1.589 și la art. 1.084 din Codul civil nu ar mai putea fi considerate corespunzătoare".
Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, actele și lucrările dosarului, raportul judecătorului-raportor, punctul de vedere al Guvernului, susținerile autorului excepției, precum și ale reprezentantului Ministerului Public și dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale
Legii nr. 47/1992 , republicată, constata următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională este competența să se pronunțe asupra excepției cu care a fost sesizată.
Dispozițiile
art. 1 și 2 din Legea nr. 313/1879
reglementează anularea clauzei penale, inclusiv a clauzei penale deghizate, în contracte de împrumut sau de prestări în natura și nu dobânzile stipulate de părți în contractele de împrumut.
Textele legale atacate au următorul cuprins:
"Art. 1. - Clauza penală, aflată în contracte de împrumuturi sau de prestări în natura, este și va rămâne anulată, oricare va fi data actului a cărui executare se cere, însă numai dacă termenul exigibilitatii creanței va cădea în urma promulgării acestei legi.
Judecătorul, în caz de împrumut, va putea condamna numai la plata dobânzii prevăzute de art. 1.589 din Codul civil, sau în caz de alte obligațiuni, la daune-interese, conform art. 1.084 din Codul civil.
Articolul 2
Dacă clauza penală nu va fi stipulată direct, ci va fi deghizată sub o alta forma, sau va rezultă din condițiile actului, judecătorul va aprecia și va putea anula din contract ceea ce ar avea caracterul de clauza penală, putând aplica, după caz, art. 1.589 sau art. 1.084 din Codul civil".
Din examinarea Dosarului nr. 3.351/1997 al Judecătoriei Iași, în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din
Legea nr. 313/1879 , se constată că litigiul are ca obiect contestația la executarea silită a titlului executoriu emis de notarul public conform prevederilor
art. 66 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 , temeiul legal al contestației fiind dispozițiile art. 399 și ale
art. 400 din Codul de procedură civilă și nicidecum dispozițiile Legii nr. 313/1879
referitoare la clauza penală.
Articolul 400
din Codul de procedură civilă dispune ca cererile și contestațiile la executarea titlului executoriu se pot referi la înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului titlului ce se pune în executare sau la executarea însăși, dar nu și la motive de fond.
Pe aceasta cale, neputându-se pune în discuție valabilitatea titlului executoriu, se constată că dispozițiile
Legii nr. 313/1879 , care fac obiectul excepției de neconstituționalitate, nu privesc nici una dintre dispozițiile legale de care depinde judecarea cauzei de către instanța de judecată.
Potrivit prevederilor
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională decide asupra unei excepții privind neconstituționalitatea unor dispoziții legale de care depinde soluționarea cauzei.
Cum în speta nu depinde soluționarea cauzei de dispozițiile legale atacate, urmează ca excepția ridicată să fie respinsă ca inadmisibila.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibila excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
privind anularea clauzei penale din oarecare contracte și pentru adaosul unui alineat la art. 1.089 din Codul civil, ridicată de Chiriac Constantin în Dosarul nr. 3.351/1997 al Judecătoriei Iași.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 1997.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof.univ.dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Claudia Miu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.