Legea nr. 36/1995

Articolul 14

Activitatea notarilor publici se desfășoară în cadrul unui birou, în care pot funcționa unul sau mai mulți notari publici asociați, cu personalul auxiliar corespunzător.

Prin asociere, notarul public nu-și pierde dreptul de birou notarial individual.

Notarul public sau notarii publici asociați, titulari ai unui birou, pot angaja notari stagiari, traducatori, alt personal de specialitate, precum și personal administrativ și de serviciu necesar activității notariale.

Evidenta birourilor de notari publici și lucrările privind numirea și încetarea funcției notarilor publici se întocmesc de personalul de specialitate notarială din Ministerul Justiției.

Articolul 15

În circumscripția unei judecătorii pot funcționa unul sau mai multe birouri de notari publici. Numărul notarilor publici și al birourilor în care aceștia își desfășoară activitatea se stabilește de ministrul justiției, la propunerea Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici.

Numărul de notari publici se actualizează anual de către ministrul justiției, potrivit propunerilor Camerelor Notarilor Publici și, cu prioritate, în raport cu numărul notarilor stagiari care au promovat examenul de notar public.

În cazul în care în circumscripția unei judecătorii funcționează mai multe birouri de notari publici, competența teritorială a fiecăruia se întinde pe tot cuprinsul acelei circumscripții.

Articolul 16

Notar public poate fi cel care îndeplinește următoarele condiții:

a) are numai cetățenia română și domiciliul în România și are capacitatea de exercițiu al drepturilor civile;

b) este licențiat în drept - științe juridice - sau doctor în drept;

c) nu are antecedente penale;

d) se bucura de o buna reputație;

e) cunoaște limba română;

f) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea funcției;

g) a îndeplinit timp de 2 ani funcția de notar stagiar și a promovat examenul de notar public sau a exercitat timp de 5 ani funcția de notar, judecător, procuror, avocat sau o alta funcție de specialitate juridică și dovedește cunoștințele necesare funcției de notar public.

Articolul 17

Notarul public este numit de ministrul justiției, la propunerea Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici, în baza cererii celui interesat și după ce face dovada îndeplinirii cerințelor arătate la art. 16.

Articolul 18

Înainte de a-și începe activitatea, în termen de 60 de zile de la numire, notarul public este obligat să-și înregistreze biroul la Curtea de apel în circumscripția căreia își are sediul biroul de notar public. Pentru înregistrarea biroului, notarul public va prezenta sigiliul și specimenul de semnatura.

Ministrul justiției poate, în cazuri temeinic justificate, sa prelungească acest termen.

Neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. 1 atrage revocarea numirii notarului public.

Articolul 19

După îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 18, notarul public va depune jurămîntul în fața ministrului justiției și a președintelui Uniunii Naționale a Notarilor Publici sau a reprezentanților acestora.

Jurămîntul are următorul conținut:

"Jur sa respect Constituția și legile tarii, să-mi îndeplinesc cu onoare și credibilitate publică, cu constiinta și fără partinire atribuțiile ce-mi revin și sa păstrez secretul profesional. Asa să-mi ajute Dumnezeu!"

Referirea la divinitate din formula jurământului se schimba potrivit credinței religioase a notarului public.

Notarul public fără confesiune va depune jurămîntul fără formula religioasă, pe constiinta și onoare.

Articolul 20

Poate fi notar stagiar cel care:

a) îndeplinește condițiile prevăzute la art. 16 lit. a) - f);

b) este angajat într-un birou de notar public;

c) se afla în perioada de stagiu până la promovarea examenului de notar public.

Articolul 21

Notarul public poate delega pe notarul stagiar sa îndeplinească următoarele atribuții:

a) efectuarea lucrărilor de secretariat;

b) legalizarea copiilor de pe înscrisuri;

c) legalizarea semnăturii traducatorului;

d) darea de data certa a înscrisurilor prezentate de părți;

e) redactarea unor proiecte de înscrisuri cu conținut juridic.

Condițiile de încheiere a contractului de muncă și formarea profesională a notarului stagiar sunt în sarcina Camerei Notarilor Publici și se stabilesc prin statutul Uniunii Naționale a notarilor Publici.

Articolul 22

Examenul de notar public se susține în fața unei comisii formate din: un membru al Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici, reprezentantul Ministerului Justiției, un membru al corpului didactic din învățământul superior de specialitate și doi notari publici cu pregătire și prestigiul profesional, desemnați în condițiile prevăzute în regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Articolul 23

Calitatea de notar public încetează:

a) la cerere;

b) prin pensionare sau în cazul constatării incapacității de muncă, în condițiile legii;

c) prin desființarea biroului notarului public, urmată de neexercitarea fără justificare de către titularul acestuia a profesiei, în condițiile legii, într-un alt birou de notar public, în termen de 6 luni;

d) prin excluderea din profesie, dispusă ca sancțiune disciplinară, în condițiile prezentei legi;

e) în cazul vaditei sale incapacități profesionale, constatată în urma unor inspecții repetate;

f) în cazul condamnării definitive pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei;

g) în cazul în care notarul public nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 lit. a), d) și f).

Încetarea calității de notar public se constata sau se dispune, după caz, de ministrul justiției.

Articolul 24

Exercițiul funcției de notar public se suspenda:

a) în caz de incompatibilitate;

b) în situațiile prevăzute la art. 41 lit. c) și art. 42 din prezenta lege;

c) în caz de neachitare a obligațiilor bănești profesionale, după 6 luni de la scadenta acestora, până la achitarea debitului;

d) în caz de incapacitate temporară de muncă.

Articolul 25

Suspendarea se dispune de ministrul justiției, la solicitarea Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici.

Încetarea suspendării se poate dispune cu respectarea condiției prevăzute în alineatul precedent.

Articolul 26

În circumscripția fiecărei Curți de apel funcționează cîte o Camera a Notarilor Publici, cu personalitate juridică.

Din Camera fac parte toți notarii publici care funcționează în circumscripția Curții de apel.

Camera Notarilor Publici este condusă de un colegiu director format dintr-un președinte, un vicepreședinte și 3 - 5 membri. Colegiul director este ales de adunarea generală a membrilor Camerei, pentru o perioadă de 3 ani, dintre notarii publici.

Președintele Colegiului director va primi o indemnizație al carei cuantum se va stabili de adunarea generală.

Colegiul director va avea un secretar salarizat și personal auxiliar, în numărul și în structura stabilite de adunarea generală a notarilor publici din județele ce compun circumscripția Camerei.

Colegiul director al Camerei Notarilor Publici are următoarele atribuții:

a) rezolva plingerile părților împotriva notarilor publici și a notarilor stagiari, luând măsurile corespunzătoare și aducindu-le la cunoștința Uniunii Naționale a Notarilor Publici;

b) deleagă, în cazuri excepționale, pentru o perioadă determinata, un notar public, din aceeași circumscripție a judecătoriei, care să asigure funcționarea unui alt birou de notar public, cu încunoștințarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici. Cheltuielile cu delegarea se suporta din veniturile biroului notarului public la care este delegat;

c) informează Uniunea Naționala a Notarilor Publici în legătură cu activitatea birourilor notarilor publici, asupra necesarului de notari publici și notari stagiari și face recomandări cu privire la persoanele ce urmează să fie propuse de uniune numirea lor în funcția de notar public de către ministrul justiției;

d) reprezintă Camera în relațiile cu terții la nivelul circumscripției Curții de apel;

e) întocmește documentarea juridică și asigura consultarea în informarea curenta a notarilor publici;

f) tine evidenta veniturilor și cheltuielilor Camerei și a contribuției membrilor săi;

g) procura datele și lucrările necesare pentru Buletinul Notarilor Publici și asigura difuzarea acestuia;

h) îndeplinește alte atribuții prevăzute de lege și de regulament.

Articolul 27

Notarii publici din România se constituie în Uniunea Naționala a Notarilor Publici, organizație profesională cu personalitate juridică, care își alege un consiliu de conducere și alte organe stabilite prin statutul propriu.

Articolul 28

Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici este constituit din cîte un reprezentant al fiecărei Camere a Notarilor Publici, din care se aleg președintele și doi vicepreședinți, în condițiile stabilite prin statutul uniunii.

Consiliul uniunii are următoarele atribuții:

a) propune ministrului justiției numirea, suspendarea, revocarea ori încetarea calității de notar public;

b) propune ministrului justiției numărul necesar al birourilor de notari publici și condițiile de desfășurare a examenelor de notari publici;

c) stabilește, cu aprobarea ministrului justiției, onorariile minimale pentru serviciile prestate de notarii publici;

d) aproba cotele de contribuție ale birourilor notarilor publici la Camera, precum și cele ale Camerelor la Uniunea Naționala a Notarilor Publici, potrivit statutului acesteia;

e) reprezintă Uniunea Naționala a Notarilor Publici în raporturile cu terții, pe plan intern și internațional;

f) îndeplinește alte atribuții prevăzute de lege sau de regulament.

Articolul 29

În cadrul Uniunii Naționale a Notarilor Publici se va organiza și va funcționa o casa de asigurări pentru garantarea responsabilității civile a notarilor publici, cu personalitate juridică, în condițiile stabilite prin statut propriu, aprobat de Uniunea Naționala a Notarilor Publici.

Articolul 30

Notarii publici își exercită personal profesiunea și se bucura de stabilitate în funcție, neputind fi mutati în alta localitate fără acordul lor.

Articolul 31

Notarii publici nu pot fi cercetati, perchezitionati, reținuți sau trimiși în judecata penală sau contravențională, fără avizul ministrului justiției, pentru fapte săvârșite în legătură cu exercițiul activităților profesionale.

Articolul 32

Notarii publici au dreptul la onorarii pentru fiecare serviciu prestat, în conformitate cu art. 28 alin. 2 lit. c).

Articolul 33

Notarul public are dreptul la concediu de odihnă, în condițiile stabilite prin statut.

Articolul 34

Notarii publici beneficiază de drepturile de asigurări sociale pe baza contribuției la sistemul asigurărilor sociale de stat, în condițiile legii.

Articolul 35

Exercitarea profesiei de notar public este incompatibilă cu:

a) desfășurarea unei activități salarizate, cu excepția:

- activității didactice universitare;

- activității literare și publicistice;

- calități de deputat sau senator, ori a celei de consilier în consiliile județene sau locale, pe durata mandatului;

b) desfășurarea unor activități comerciale, direct sau prin persoane interpuse;

c) calitatea de asociat într-o societate în nume colectiv, de asociat comanditat în societățile în comandită simpla sau pe acțiuni, administrator al unei societăți cu răspundere limitată, președinte al unui consiliu de administrație, membru al consiliului de conducere, director general sau director al unei societăți pe acțiuni, administrator al unei societăți civile.

Articolul 36

Notarii publici și personalul birourilor notariale au obligația sa păstreze secretul profesional cu privire la actele și faptele despre care au luat cunoștința în cadrul activității lor, chiar și după încetarea funcției, cu excepția cazurilor în care legea sau părțile interesate îi eliberează de aceasta obligație.

Articolul 37

Notarul public nu poate absenta mai mult de 5 zile consecutiv, fără a asigura functionalitatea biroului sau, în condițiile legii.

În cazul nerespectării dispozițiilor alin. 1, Camera Notarilor Publici poate delega, după caz, un alt notar public pentru îndeplinirea atribuțiilor notarului public absent, în condițiile prevăzute de statutul uniunii.

Articolul 38

Răspunderea civilă a notarului public poate fi angajata, în condițiile legii civile, pentru încălcarea obligațiilor sale profesionale, atunci când acesta a cauzat un prejudiciu.

Asigurarea de răspundere profesională a notarului public se realizează prin casa de asigurări, constituită în acest scop.

Articolul 39

Răspunderea disciplinară a notarului public intervine pentru următoarele abateri:

a) întârziere sau neglijența în efectuarea lucrărilor;

b) lipsa nejustificată de la birou;

c) nerespectarea secretului profesional;

d) comportament care aduce atingere onoarei sau probitatii profesionale.

Articolul 40

Acțiunea disciplinară se exercită de Colegiul director și se judeca de Consiliul de disciplina.

Pentru suspendarea din funcție sau excluderea din profesie este obligatorie o cercetare prealabilă, care se efectuează de către Colegiul director.

Audierea celui în cauza este obligatorie, acesta fiind îndreptățit sa ia cunoștința de conținutul dosarului și să-și formuleze apărarea.

Consiliul de disciplina citeaza părțile și pronunța o hotărâre motivată, care se comunică acestora.

Împotriva hotărârii părțile pot face contestație la Consiliul uniunii, în termen de 10 zile de la comunicare.

Hotărârea Consiliului uniunii poate fi atacată la instanța judecătorească competența, civilă sau de contencios administrativ, după caz.

Hotărârea definitivă se comunică și Ministerului Justiției.

Procedura judecării abaterilor disciplinare se stabilește prin regulament.

Articolul 41

Sancțiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea faptelor și constau în:

a) observatie scrisă;

b) amenda de la 50.000 lei la 200.000 lei, care se face venit la bugetul Camerei Notarilor Publici. Neachitarea în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii atrage suspendarea de drept a notarului public până la achitarea sumei.

Hotărârea definitivă constituie titlu executoriu;

c) suspendarea din funcție pe o durată de maximum 6 luni;

d) excluderea din profesie.

Articolul 42

În cazul în care împotriva notarului public s-a luat măsura arestării preventive, ministrul justiției, la propunerea Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici, va lua măsura suspendării din funcție până la soluționarea cauzei penale, potrivit legii.

Dacă hotărârea de condamnare a rămas definitivă și ea se referă la infracțiunile prevăzute de art. 23 lit. f) din lege, cu acea data ministrul justiției dispune excluderea din profesie a notarului public condamnat.

Sigiliul, registrele și lucrările notarului public suspendat sau exclus vor fi depuse la Camera Notarilor Publici, sub luare de dovada.

Articolul 43

Toate actele notariale se îndeplinesc la cerere.

Înscrisurile redactate de părți sau, după caz, de reprezentanții lor legali sau conventionali vor fi verificate cu privire la îndeplinirea condițiilor de fond și forma, notarul public putindu-le aduce modificările și completările corespunzătoare, cu acordul părților.

Înscrisurile referitoare la actele notariale se redactează potrivit voinței părților și în condițiile prevăzute de lege.

Înscrisurile vor fi redactate citeț, îngrijit și fără prescurtări; mențiunile în cifre se vor înscrie și în litere, iar locurile goale se vor completa prin tragere de linii.

În cadrul lucrărilor de îndeplinire a actelor notariale, notarul public stabilește identitatea, domiciliul și capacitatea părților, în afară cazurilor în care se solicita dare de data certa, întocmirea de copii legalizate sau acordarea de consultații juridice notariale.

Articolul 44

Înscrisurile pentru care legea prevede forma autentică vor fi redactate numai de notari publici, de avocatul părților interesate sau de consilierul juridic ori reprezentantul legal al persoanei juridice. Persoanele care au pregătire juridică superioară vor putea redacta înscrisurile în care figurează ca parte, ele, sotii, ascendenții sau descendenții lor.

Consultatiile date de notarul public în domeniul juridic notarial sunt scrise sau verbale și se dau persoanelor fizice sau juridice, la solicitare sau pe bază de contract cu durata determinata.

Articolul 45

Notarul public are obligația sa desluseasca raporturile reale dintre părți cu privire la actul pe care vor sa-l încheie, sa verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea și să le dea îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice.

De asemenea, el trebuie să ceara părților, ori de cîte ori este cazul, documentele justificative și autorizațiile necesare pentru încheierea actului sau, la cererea acestora, va putea obține el însuși documentația necesară.

Actele din care rezultă drepturi ce urmează a fi supuse publicității mobiliare sau imobiliare se vor comunică de îndată, la locul unde se tine aceasta evidenta, de notarul public, care va face și demersurile necesare în numele titularilor pentru aducerea la îndeplinire a tuturor lucrărilor de publicitate. Se exceptează cazul în care părțile interesate vor cere în scris sa îndeplinească ele însele formalitățile de mai sus.

În vederea îndeplinirii obligațiilor ce-i revin potrivit alin. 2 și 3, notarul public va avea acces liber la birourile de publicitate mobiliară și imobiliară.

Notarul public nu poate refuza îndeplinirea actului notarial solicitat decît în condițiile arătate la art. 6.

Articolul 46

Organele de ordine publică vor acorda sprijin notarilor publici, în cazul în care aceștia sunt împiedicați să-și exercite atribuțiile. De asemenea, autoritățile administrației publice locale au obligația ca în cadrul atribuțiilor lor sa acorde notarilor publici concursul solicitat pentru îndeplinirea actelor notariale.

Articolul 47

Actele solicitate de părți și orice acte de procedura notarială de întocmesc în limba română.

Cetățenilor aparținând minorităților naționale sau persoanelor care nu vorbesc sau nu înțeleg limba română li se acordă posibilitatea de a lua cunoștința de cuprinsul actului printr-un interpret. Funcția de interpret public poate fi îndeplinită, în afară de notarul public, și de un angajat din cadrul biroului notarial, care cunoaște limba acelei persoane, precum și de traducatorii autorizați.

Actele redactate de părți și prezentate pentru efectuarea operațiunilor notariale vor fi în limba română.

La cererea justificată a părților, notarul public poate îndeplini acte în legătură cu înscrisurile întocmite de părți într-o alta limba decît cea română, numai dacă notarul instrumentelor cunoaște limba în care sunt întocmite actele sau după ce a luat cunoștința de cuprinsul acestora prin interpret, caz în care un exemplar tradus în limba română și semnat de cel ce a efectuat traducerea va fi atasat la dosar.

Înscrisurile destinate a fi traduse într-o limbă străină se vor redacta fie pe doua coloane, cuprinzând în prima coloana textul în limba română, iar în cea de-a doua, textul în limba străină, fie în mod succesiv, mai întâi textul în limba română, continuându-se cu textul în limba străină.

Articolul 48

Actele notariale se îndeplinesc la sediul biroului notarului public în timpul programului de serviciu cu publicul, afișat în mod corespunzător.

Un act notarial se poate îndeplini în afară sediului biroului notarului public, în limitele circumscripției sale teritoriale, dacă la încheierea lui este interesat un număr mai mare de persoane sau partea care-l solicita este împiedicată să se prezinte, din motive temeinice, la sediul biroului.

În cazul în care întocmirea unui act notarial nu suferă amînare din motive obiective, acesta va putea fi îndeplinit și în afară programului de lucru, la cererea părții interesate.

Articolul 49

Îndeplinirea actelor notariale, în afară de redactarea înscrisurilor și de consultatiile juridice notariale, se constata prin încheiere, care va cuprinde:

a) sediul biroului notarial;

b) denumirea încheierii și numărul acesteia;

c) data îndeplinirii actului notarial;

d) numele și prenumele notarului public;

e) locul unde s-a îndeplinit actul notarial, în cazul îndeplinirii în afară sediului biroului notarial, precizîndu-se împrejurarea care justifica întocmirea înscrisului în acel loc;

f) numele sau denumirea părților, domiciliul sau sediul acestora și mențiunea faptului prezentării lor în persoana, reprezentate ori asistate, precum și modul în care li s-a constatat identitatea, cu excepția încheierilor prin care se da data certa înscrisurilor sau se legalizează copii de pe înscrisuri;

g) arătarea îndeplinirii condițiilor de fond și de forma ale actului notarial întocmit în raport cu natura acelui act;

h) constatarea îndeplinirii actului notarial și a citirii acestuia de către părți;

i) mențiunea perceperii taxelor de timbru, a onorariului și cuantumul acestora;

j) semnatura notarului public;

k) sigiliul biroului notarului public.

Articolul 50

Părțile participante la actul notarial pot fi identificate de notarul public prin mențiunea în încheiere ca ele sunt cunoscute personal de acesta. În cazul în care notarul public nu cunoaște părțile, este obligat să se convingă de identitatea acestora, stabilită, după caz, prin:

a) acte de identitate sau legitimatii oficiale prevăzute cu semnatura, ștampila și fotografia posesorului;

b) atestarea avocatului care asista partea;

c) doi martori de identitate, cunoscuți personal de notarul public sau legitimati conform lit. a).

Nu poate fi martor de identitate cel care:

a) nu a împlinit 18 ani;

b) figurează în act ca parte sau ca beneficiar;

c) din cauza unei deficiente psihice sau fizice nu este apt pentru dovedirea identității.

Articolul 51

În situația în care se refuza îndeplinirea actului notarial, încheierea de respingere se va da numai dacă părțile stăruie în cerere, după ce li s-a atras atenția ca actul solicitat este contrar legii sau bunelor moravuri. Încheierea va cuprinde și motivarea refuzului, calea de atac la judecătorie și termenul de exercitare.

Îndeplinirea actului notarial poate fi respinsă și pentru următoarele motive:

a) solicitarea lucrărilor în afară orelor de lucru, cu excepțiile prevăzute la art. 48 alin. 3;

b) neprezentarea documentației necesare sau prezentarea ei incompleta;

c) neplata taxelor și a onorariului stabilit;

d) imposibilitatea identificarii părților sau lipsa lor de discernământ.

Articolul 52

Încălcarea cerințelor prevăzute la art. 49 lit. c), f), j) și k) se sancționează cu nulitatea, iar a celorlalte cerințe cu anularea, în afară de cazul în care îndeplinirea acestora rezultă din lucrările actului.

Articolul 53

Actele notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vadite pot fi îndreptate sau completate prin încheiere de către notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul părților, dacă lucrurile cuprind date care fac posibila îndreptarea greșelilor sau completarea omisiunilor. Acordul părților se prezuma dacă, fiind legal citate, nu-și manifesta opunerea. Despre îndreptarea sau completarea efectuată se face mențiune pe toate exemplarele actului.

Articolul 54

Actele care au dispărut fără a mai fi rămas un exemplar original se reconstituie la cerere, prin încheiere, pe baza acordului părților sau, după caz, a succesorilor acestora. Reconstituirea se face la biroul notarului la care s-a întocmit actul.

În lipsa acordului părților, reconstituirea actelor dispărute se va face de judecătoria în circumscripția căreia își are sediul biroul notarial care a întocmit actul, în conformitate cu dispozițiile din Codul de procedură civilă.

În cazul în care actul dispărut a fost întocmit de alte instituții cu activitate notarială, reconstituirea se face de judecătoria în circumscripția căreia își are sediul instituția care a întocmit acel act sau se afla domiciliul ori sediul uneia dintre părți, după caz.

Articolul 55

La cererea părții de a li se da un duplicat al actului original, biroul notarial care a întocmit acel act poate incuviinta eliberarea duplicatului. În acest scop, notarul public va cita părțile sau, după caz, pe succesorii acestora.

În textul duplicatului se reproduc, cuvint cu cuvint, cuprinsul înscrisului, cît și a încheierii prin care s-a constatat întocmirea înscrisului original. În locul semnaturilor originale se menționează numele de familie și prenumele fiecărui semnatar.

Duplicatul are aceeași forta probanta ca și originalul.

Articolul 56

Notarul public nu poate îndeplini acte notariale, sub sancțiunea nulității, dacă:

a) în cauza sunt părți sau interesați în orice calitate, el soțul, ascendenții și descendenții lor;

b) este reprezentantul legal ori împuternicitul unei părți care participa la procedura notarială.

Articolul 57

În cazul în care, valabilitatea în străinătate a actului notarial, este necesară supralegalizarea semnăturii și sigiliului notarului public de către Ministerul Justiției, Ministerul Afacerilor Externe și misiunea diplomatică sau oficiul consular din România ale statului în care actul urmează a fi folosit, notarul public va pune în vedere părții obligația îndeplinirii acestei cerințe.

Birourile notariale nu pot lua în considerare actele care emana de la autoritățile altui stat, decît dacă semnăturile și sigiliile acelor autorități sunt supralegalizate de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din acest stat sau de către Ministerul Afacerilor Externe al României.

În cazul în care prin convenții internaționale la care România este parte se prevede altfel, se aplică acele convenții.

Articolul 58

Pentru autentificarea unui act, notarul public verifica și stabilește, în prealabil, identitatea părților.

Părțile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procura specială autentică.

Articolul 59

Când notarul public are îndoieli cu privire la deplinatatea facultăților mintale ale vreuneia dintre părți, procedează la autentificare numai dacă un medic specialist atesta în scris ca partea poate să-și exprime în mod valabil consimțământul în momentul încheierii actului.

Articolul 60

Pentru a lua consimțământul părților, după citirea actului, notarul public le va intreba dacă au înțeles conținutul acestuia și dacă cele cuprinse în act exprima voința lor.

Pentru motive temeinice, notarul public poate lua separat, dar în aceeași zi, consimțământul părților care figurează în act. În acest caz, în încheierea de încuviințare a autentificării se va menționa ora și locul luării consimtamintului fiecărei părți.

Articolul 61

Declarația de voința a surdului, mutului sau surdomutului, stiutori de carte, se va da în scris în fața notarului public, prin înscrierea de către parte, înaintea semnăturii, a mențiunii "consimt la prezentul act, pe care l-am citit".

Dacă surdul, mutul sau surdomutul se găsesc din orice motiv în imposibilitate de a scrie, declarația de voința se va lua prin interpret.

Pentru a lua consimțământul unui nevazator, notarul public va intreba dacă a auzit bine când i s-a citit înscrisul și dacă cele auzite reprezintă voința sa, consemnind acestea în încheierea de autentificare.

Articolul 62

În cazul acelora care din pricina infirmității, a bolii sau din orice alte cauze nu pot semna, notarul public, indeplinind actul, va face mențiune despre aceasta împrejurare în încheierea pe care o întocmește, mențiunea astfel facuta ținând loc de semnatura.

Articolul 63

Notarul public sau părțile pot solicita ca martorii prevăzuți la art. 50 să fie prezenți și la semnarea actului.

Articolul 64

Toate exemplarele originale ale înscrisului autentificat, cerute de părți, precum și cel ce se păstrează în arhiva biroului notarial, împreună cu anexele care fac parte integrantă din acest înscris, se semnează în fața notarului public de către părți sau reprezentanții lor și, după caz, de cei chemați a incuviinta actele pe care părțile le întocmesc, de martorii-asistenți, atunci când este cerută prezenta lor, și - dacă este cazul - de cel care a redactat înscrisul, în condițiile prezentei legi.

Fiecare parte poate solicita cel puțin un exemplar original al înscrisului autentic.

Articolul 65

Încheierea care constata autentificarea unui înscris va cuprinde, sub sancțiunea nulității, pe lângă datele prevăzute la art. 49, și următoarele mențiuni:

a) constatarea ca s-a luat consimțământul părților;

b) constatarea ca înscrisul a fost semnat în fața notarului de toți cei ținuți sa-l semneze.

Mențiunea notarului public ca una dintre părți nu a putut semna tine loc de semnatura pentru aceasta;

c) numărul anexelor cuprinse în actul autentic;

d) dispoziția de investire cu forma autentică, care se exprima prin cuvintele: "Se declara autentic prezentul înscris".

Articolul 66

Actul autentificat de notarul public care constata o creanta certa și lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilitatii acesteia. În lipsa actului original, titlul executoriu îl poate constitui duplicatul sau copia legalizată de pe exemplarul din arhiva notarului public.

Articolul 67

În cazul în care notarul public respinge cererea de autentificare, încheierea va cuprinde mențiunile de la art. 51 alin. 1.

Dacă se face plîngere împotriva încheierii de respingere și judecătoria o admite, notarul public va da încheierea de autentificare a actului, conform hotărârii judecătorești rămasă definitivă și irevocabilă, și va menționa ca actul produce efecte de la înregistrarea cererii de autentificare.

Articolul 68

Procedura succesorală notarială se deschide, după caz, la cererea oricărei persoane interesate, a procurorului, precum și a secretarului consiliului local al localității în raza căreia defunctul și-a avut ultimul domiciliu, atunci când are cunoștința ca moștenirea cuprinde bunuri imobile.

În cazul decesului unei persoane care nu a avut ultimul domiciliu în țara, procedura succesorală se poate îndeplini de notarul public din circumscripția teritorială a judecătoriei în care defunctul și-a avut bunurile cele mai importante ca valoare.

Notarul public sesizat are obligația de a verifica în prealabil competența teritorială, iar dacă constata ca succesiunea este în competența altui birou notarial, se desesizeaza, fără sa mai citeze părțile, trimițând cauza notarului public competent.

În cazul în care într-o circumscripție teritorială sunt mai multe birouri de notari publici, competența de îndeplinire a procedurii succesorale aparține primului birou sesizat. Notarul public va verifica dacă procedura succesorală nu s-a deschis la un alt birou de notar public din aceeași circumscripție, cercetând, în acest scop, registrul de evidenta a succesiunilor, potrivit regulamentului.

Articolul 69

În cererea de deschidere a procedurii succesorale vor fi menționate datele de stare civilă ale defunctului, numele, prenumele și domiciliul moștenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu menționarea valorii acestora, precum și a pasivului succesoral.

Cererea va fi înscrisă în registrul succesoral al notarului public.

Articolul 70

În cazurile prevăzute de lege sau la cererea celor interesați, notarul public, personal sau printr-un delegat, va face inventarierea bunurilor succesorale. Dacă nu exista cerere anterioară pentru deschiderea procedurii succesorale, cererea de inventariere tine loc și de cerere de deschidere a acestei proceduri.

Inventarierea notarială se va putea face numai cu acordul persoanei în posesia căreia se afla bunurile defunctului. În caz de refuz, se va încheia un proces-verbal, semnat de cei prezenți.

Articolul 71

Procesul-verbal de inventariere va cuprinde enumerarea, descrierea și evaluarea provizorie a bunurilor ce se aflau în posesia defunctului la data decesului.

Bunurile a căror proprietate este contestată se vor menționa separat.

În inventar se cuprind mențiuni privind pasivul succesoral.

Bunurile defunctului care se găsesc în posesia altei persoane vor fi inventariate cu precizarea locului unde se afla și a motivului pentru care se găsesc acolo.

În cazul în care, cu ocazia inventarierii, se va găsi testament lăsat de defunct, va fi vizat spre neschimbare și va fi depus în depozit la biroul notarului public.

Inventarul se semnează de cel care l-a întocmit, de succesibilii aflați la locul inventarului, iar în lipsa acestora sau a refuzului lor de a semna, inventarul va fi semnat de martorii prezenți.

Articolul 72

Dacă exista pericol de înstrăinare, pierdere, înlocuire sau distrugere a bunurilor, notarul public va putea pune bunurile sub sigiliu sau le va preda unui custode.

În cazul în care conservarea bunurilor succesorale necesita anumite cheltuieli, acestea vor fi făcute, cu încuviințarea notarului public, de custodele prevăzut la alin. 1 sau, în lipsa custodelui, de un curator special, numit de notar pentru administrarea bunurilor.

Bunurile date în custodie sau în administrare se predau pe bază de proces-verbal semnat de notar și de custode sau curator. Dacă predarea are loc o dată cu inventarierea, se va menționa în procesul-verbal de inventariere, un exemplar al procesului-verbal predindu-se custodelui sau curatorului.

Custodele sau curatorul este obligat sa restituie bunurile și să depună conturile la biroul notarului public la finalizarea procedurii succesorale sau atunci când notarul considera necesar.

Articolul 73

Dacă în timpul efectuării inventarului se vor găsi sume de bani, hârtii de valoare, cecuri sau alte valori, se vor depune în depozitul notarial sau la o instituție specializată, facindu-se mențiune despre aceasta și în procesul-verbal de inventariere.

Din sumele de bani găsite la inventariere se vor lasă moștenitorilor sau celor care locuiau cu defunctul și gospodareau împreună cu acesta sumele necesare pentru:

a) întreținerea persoanelor ce era în sarcina celui decedat, pentru maximum 6 luni;

b) plata sumelor datorate în baza contractelor de muncă sau plata asigurărilor sociale;

c) acoperirea cheltuielilor pentru păstrarea și administrarea averii succesorale.

În succesiunea în care exista indicii ca urmează a fi declarata vacanta, notarul public va putea incredinta administrarea provizorie a bunurilor succesorale unui curator desemnat, cu încunoștințarea autorității administrativ-teritoriale.

Articolul 74

Măsurile de conservare luate de notarul public se vor comunică moștenitorilor legali, legatarilor și, după caz, executorilor testamentari, dovada comunicării anexindu-se la dosar.

Completarea sau modificarea măsurilor de mai sus poate fi dispusă de notar până la încheierea finala a procedurii succesorale. Efectele măsurilor de conservare încetează la data finalizarii procedurii succesorale.

Oricine se considera vătămat prin inventarul întocmit sau prin măsurile de conservare luate de notarul public poate face plîngere la judecătorie.

Articolul 75

După ce constata ca este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza și dispune citarea celor care au vocație la moștenire, iar dacă exista testament, citeaza și pe legatari și executorul testamentar instituit.

Dacă printr-un testament autentic s-a instituit un legatar universal, se citeaza, în lipsa de moștenitori rezervatari, numai legatarul; dacă testamentul este olograf sau mistic, se citeaza și moștenitorii legali. În ambele cazuri se va cita și executorul testamentar, dacă a fost desemnat prin testament.

În succesiunea ce urmează a fi declarata vacanta, notarul public citeaza autoritatea administrației publice competența a prelua bunurile.

În cazul moștenitorului incapabil, se citeaza reprezentantul sau legal și autoritatea tutelara.

Articolul 76

În cadrul procedurii succesorale, notarul public stabilește calitatea moștenitorilor și legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum și compunerea masei succesorale.

În cazul existenței unui testament găsit la inventar sau prezentat de partea interesată, notarul public procedează la deschiderea lui. Dacă testamentul este olograf sau mistic se constata starea lui materială și se întocmește un proces-verbal.

Pe baza de declarație sau probe administrate în cauza se va stabili dacă succesorii au acceptat succesiunea în termenul legal.

Declarațiile de renunțare la succesiune și cele de acceptare sub beneficiu de inventar se înscriu într-un registru special.

Articolul 77

Calitatea de moștenitor și numărul acestora se stabilesc prin acte de stare civilă și cu martori, iar bunurile ce compun masa succesorală se dovedesc prin înscrisuri sau orice ale mijloace de proba admise de lege.

+ În succesiunile care privesc bunurile comune ale autorului succesiunii și ale soțului supraviețuitor, cotele de contribuție ale acestora la dobindirea bunurilor se stabilesc prin acordul moștenitorilor.

Articolul 78

Procedura succesorală se poate suspenda în următoarele cazuri:

a) au trecut 6 luni de la deschiderea succesiunii și, deși au fost legal citați, succesibilii nu s-au prezentat ori au abandonat procedura succesorală, fără a cere eliberarea certificatului de moștenitor și exista dovada ca cel puțin unul dintre ei a acceptat moștenirea;

b) succesibilii își contesta unii altora calitatea sau nu se înțeleg cu privire la compunerea masei succesorale și la întinderea drepturilor care li se cuvin;

c) moștenitorii sau alte persoane interesate prezintă dovada ca s-au adresat instanței de judecată pentru stabilirea drepturilor lor.

În încheierea de suspendare se consemnează elementele care au rezultat din dezbateri, până la momentul suspendării, cu privire la identitatea celor prezenți, opțiunea succesorală a acestora și compunerea masei succesorale.

În cazurile prevăzute la alin. 1 lit. b), notarul public stabilește prin încheiere masa succesorală, cu precizarea bunurilor sau a drepturilor care se contesta, întinderea drepturilor moștenitorilor și motivele neintelegerii, îndrumând părțile să soluționeze neînțelegerile dintre ele pe cale judecătorească.

În cazurile de suspendare a procedurii succesorale prevăzute la alin. 1 lit. a) și b), dacă nu s-a făcut dovada ca cei în cauza s-au adresat instanței sau cei interesați n-au cerut repunerea pe rol a cauzei, notarul public va stabili taxele succesorale provizorii și onorariile și le va comunică organelor financiare.

La cererea părților, notarul public va putea repune pe rol dosarul succesoral oricând, dacă se constata încetarea cauzelor care au determinat suspendarea lui.

Articolul 79

În cadrul dezbaterilor succesorale, la fiecare termen notarul public întocmește o încheiere motivată, care va cuprinde mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii, declarațiile părților, prezenta martorilor și măsurile dispuse în vederea soluționării cauzei.

Articolul 80

Dacă notarul public constata ca în masa succesorală nu exista bunuri, dispune prin încheiere închiderea procedurii succesorale și claseaza cauza ca fără obiect.

Articolul 81

În succesiunea în care exista bunuri, s-a realizat acordul între moștenitori și s-au administrat probe îndestulătoare, notarul public întocmește încheierea finala a procedurii succesorale.

Încheierea finala va cuprinde, pe lângă mențiunile comune încheierilor notariale, numele, prenumele și ultimul domiciliu al defunctului, data decesului, numele, domiciliul și întinderea drepturilor tuturor moștenitorilor și legatarilor, bunurile și datoriile succesiunii, taxele de timbru, onorariul, precum și alte date care au fost necesare la soluționarea cauzei.

Dacă moștenitorii și-au împărțit bunurile prin buna-învoiala, în încheiere se va arata modul de imparteala și bunurile succesorale atribuite fiecăruia. Actul de imparteala va putea fi cuprins în încheierea finala sau se va putea întocmi separat, într-una din formele prescrise de lege.

Articolul 82

Încheierea procedurii succesorale se poate face și înainte de expirarea termenului de acceptare a succesiunii, dacă este neîndoielnic că nu mai sunt și alte persoane îndreptățite la succesiune.

De asemenea, procedura succesorală se poate încheia de îndată, în temeiul unui testament, dacă acesta îndeplinește condițiile legale de forma, nu conține dispoziții contrare legii și nu aduce atingere drepturilor moștenitorilor rezervatari sau exista acordul acestora. În aceleași condiții, notarul public va putea stabili drepturile legatarului particular asupra bunurilor determinate prin testament.

Notarul public, având acordul tuturor moștenitorilor, va putea proceda la reducerea liberalităților, până la limitele prevăzute de lege.

Articolul 83

Pe baza încheierii finale, în termen de 20 de zile, se redactează certificatul de moștenitor sau de legatar, care va cuprinde constatările din aceasta încheiere referitoare la masa succesorală, numărul și calitatea moștenitorilor și cotele ce le revin din patrimoniul defunctului.

Un exemplar al certificatului de moștenitor se eliberează fiecăruia dintre moștenitori sau legatari, după caz, după achitarea taxelor succesorale și a onorariilor.

În cazul în care s-a instituit un executor testamentar, se va elibera, în condițiile de mai sus, un certificat constatator al acestei calități.

După suspendarea procedurii succesorale în condițiile art. 78 alin. 1 lit. b) și c), certificatul de moștenitor se eliberează în baza hotărârii judecătorești rămasă definitivă și irevocabilă.

Articolul 84

În cazul în care nu s-a făcut dovada existenței unor bunuri în patrimoniul defunctului ori determinarea acestora necesita operațiuni de durata și moștenitorii solicita sa li se stabilească numai calitatea, se poate emite certificat de calitate de moștenitor.

Articolul 85

În lipsa moștenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul public constata ca succesiunea este vacanta, eliberând certificat de vacanta succesorală, după expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii.

Articolul 86

După emiterea certificatului de moștenitor nu se mai poate întocmi alt certificat, decît în situațiile prevăzute de lege.

Cu acordul tuturor moștenitorilor, notarul public poate relua procedura succesorală, în vederea completării încheierii finale cu bunurile omise din masa succesorală, eliberând un certificat de moștenitor suplimentar.

Articolul 87

Erorile materiale cuprinse în încheierea finala, precum și eventualele omisiuni se vor putea indrepta, la cererea moștenitorilor, în baza unei încheieri, facindu-se mențiune despre aceasta în încheierea finala și pe toate exemplarele certificatului de moștenitor.

Articolul 88

Cei care se considera vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplina în privinta calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte.

În cazul anulării certificatului de moștenitor, notarul public va elibera un nou certificat, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. În acest scop, instanțelor judecătorești le revine obligația de a trimite la biroul notarului public competent în soluționarea cauzei copie de pe hotărârea rămasă definitivă și irevocabilă, împreună cu dosarul notarial, dacă a fost cerut în timpul judecații.

Articolul 89

Notarul public poate legaliza semnatura părților numai pe înscrisurile pentru care legea nu cere forma autentică ca o condiție de valabilitate a actului.

Pentru legalizarea semnăturii, părțile vor prezenta exemplarele înscrisului nesemnate.

Notarul public va identifica părțile, se va convinge ca acestea cunosc conținutul înscrisului, după care le va cere sa subscrie în fața sa toate exemplarele înscrisului.

În încheiere se va arata ca s-au îndeplinit condițiile esențiale ale legalizarii de semnatura, în sensul art. 49 lit. g), prin următoarele mențiuni:

a) data (anul, luna, ziua);

b) numele părții și faptul prezentării ei în persoana;

c) constatarea subscrierii în fața notarului public a tuturor exemplarelor înscrisului.

La cererea părții, notarul public poate legaliza specimenul de semnatura al persoanei care se va prezenta personal la sediul biroului notarial și care va semna în fața notarului public.

Pentru legalizarea sigiliului, partea îl va prezenta notarului public care, după verificare, va întocmi încheierea de legalizare.

B. Dare de data certa înscrisurilor

Articolul 90

Înscrisul căruia urmează sa i se dea data certa se întocmește în numărul de exemplare cerut de parte.

În încheiere se va arata ca s-au îndeplinit condițiile esențiale pentru dare de data certa, în sensul art. 49 lit. g), prin următoarele mențiuni:

a) data (anul, luna, ziua), iar la cererea părții, și ora;

b) starea în care se afla înscrisul.

C. Certificarea unor fapte

Articolul 91

Notarul public poate certifica următoarele fapte pe care le constata personal:

a) faptul ca o persoană se afla în viața;

b) faptul ca o persoană se afla într-un anumit loc;

c) faptul ca persoana din fotografie este aceeași cu persoana care cere certificarea;

d) faptul ca o persoană, ca urmare a unei somații sau notificări, s-a prezentat sau nu într-o anumită zi și la o anumită ora la sediul biroului notarial și declarația acesteia.

În încheiere se va menționa și ora constatării, precum și fapta care se certifica.

Articolul 92

Notarul public certifica, la cerere, procesele-verbale și hotărârile adunărilor generale ale acționarilor sau asociaților societăților comerciale, printr-o încheiere în care se vor menționa data și locul adunării, faptul semnării procesului-verbal sau a hotărârii de către președintele adunării generale sau de către toți participanții.

La cererea președintelui sau a unei părți dintre participanții la adunarea generală, notarul public poate stabili identitatea participanților.

D. Legalizarea copiilor după înscrisuri

Articolul 93

Notarul public eliberează copii legalizate după înscrisurile originale prezentate de părți, după confruntarea copiei cu originalul.

În încheiere se va arata ca s-au îndeplinit condițiile esențiale ale legalizarii copiei, în sensul art. 49 lit. g), prin următoarele mențiuni:

a) atestarea conformitatii, copiei cu înscrisul prezentat;

b) starea în care se afla înscrisul;

c) semnatura secretarului care a făcut colationarea.

Dacă se legalizează un înscris sub semnatura privată sau din arhiva biroului notarial, în încheiere se va face mențiune expresă în acest sens.

În cazul în care confruntarea copiei cu originalul înscrisului cere o pregătire de specialitate, copia se va elibera numai pe baza confruntarii efectuate de către un expert desemnat de notar, potrivit prevederilor legale. În acest caz încheierea este semnată și de expert.

Copii legalizate de pe actele autentificate din arhiva biroului notarial se eliberează numai părților, succesorilor și reprezentanților acestora, precum și celor ce justifica un drept sau un interes legitim.

E. Efectuarea și legalizarea traducerilor

Articolul 94

Pentru efectuarea traducerii, dacă aceasta nu este facuta de notarul public autorizat în acest scop, traducătorul atestat potrivit legii, care a întocmit traducerea, va semna formula de certificare a acesteia, iar notarul va legaliza semnatura traducatorului. Legalizarea semnăturii traducatorului se poate face și după specimenul de semnatura depus la biroul notarului public.

Dacă înscrisul se traduce din limba română într-o limbă străină sau dintr-o limbă străină în alta limba străină, atât certificarea traducerii, cît și legalizarea semnăturii traducatorului de către notarul public se vor face și în limba străină în care se face traducerea.

F. Primirea în depozit de înscrisuri și documente

Articolul 95

La primirea în depozit a unor înscrisuri și documente, notarul public va menționa, în încheiere, ca s-au îndeplinit condițiile esențiale ale primirii în depozit, în sensul art. 49 lit. g), prin următoarele mențiuni:

a) data depunerii (anul, luna, ziua), iar la cererea părții, și ora;

b) identificarea înscrisurilor predate, aratindu-se toate datele necesare în acest scop;

c) numele deponentului și al persoanei căreia trebuie să i se elibereze înscrisurile;

d) termenul de păstrare.

G. Acte de protest al cambiilor, cecurilor și al altor titluri la ordin

Articolul 96

Întocmirea actelor de protest al cambiilor, cecurilor și al altor titluri la ordin se face în condițiile stabilite prin legile speciale.

H. Eliberarea de duplicate ale înscrisurilor notariale

Articolul 97

La cererea părții, notarul public poate elibera un duplicat al unui act original aflat în arhiva sa. În acest scop notarul public va cita toate părțile sau, după caz, pe succesorii acestora.

În textul duplicatului se reproduce cuvint cu cuvint cuprinsul înscrisului, cît și cel al încheierii prin care s-a încuviințat întocmirea înscrisului original. În locul semnăturii originale se menționează numele de familie și prenumele fiecărui semnatar.

Duplicatul are aceeași forta probanta ca și înscrisul original.

Competența eliberării duplicatelor de pe actele emise de notariatele de stat sau alte organe cu activitate notarială aparține instituției care a preluat arhiva acestora.

I. Reconstituirea actelor originale

Articolul 98

În situația dispariției unui act din care nu mai exista nici un exemplar original se va proceda, la cererea și cu acordul părților, la reconstituirea acelui act.

Reconstituirea se va face la biroul notarului public unde s-a întocmit actul, cu citarea tuturor părților sau, după caz, a succesorilor acestora.

În cazul în care actul dispărut a fost întocmit de alte organe cu activitate notarială, reconstituirea se face de judecătoria în raza căreia și-a avut sau își are sediul organul care a întocmit actul, în condițiile prevăzute la alineatele precedente.

Articolul 99

Actele notariale sunt supuse controlului judecătoresc, în condițiile art. 100.

Activitatea notarilor publici este supusă controlului profesional administrativ, în condițiile prezentei legi.

Articolul 100

Actele notariale pot fi atacate de părți sau de orice persoană interesată prin acțiune în anulare la instanța judecătorească, în conformitate cu prevederile Codului de procedura civilă.

Totodată, partea nemultumita poate introduce plîngere împotriva încheierii de respingere a cererii de îndeplinire a unui act notarial, în termen de 10 zile de la data când a luat cunoștința, la judecătoria în circumscripția căreia își are sediul biroul notarial care a refuzat îndeplinirea actului.

Plîngerea se depune la biroul notarului public care a refuzat cererea, iar acesta o va inainta de îndată instanței, împreună cu dosarul cauzei.

Judecarea plingerii se face cu citarea tuturor părților interesate în cauza. În cazul admiterii plingerii, instanța indica în hotărâre modul în care trebuie întocmit actul.

Notarul public este obligat să se conformeze hotărârii judecătorești rămasă definitivă și irevocabilă.

Articolul 101

Controlul profesional administrativ se exercită de către Uniunea Naționala a Notarilor Publici prin consiliul sau de conducere și va avea în vedere:

a) organizarea Camerelor Notarilor Publici și a birourilor notarilor publici;

b) calitatea actelor și lucrărilor încheiate de notarii publici.

Consiliul uniunii poate delega Colegiului director al Camerei Notarilor Publici exercitarea controlului prevăzut la lit. b), în circumscripția sa.

Ministrul justiției poate ordonă controlul activității notarilor publici prin inspectori generali de specialitate.

Articolul 102

Arhiva activității notariale este proprietatea statului și se păstrează, se conserva și se preda în condițiile legii.

Articolul 103

Biroul de notar public va avea arhiva și registratura proprii.

Secretariatul va efectua operațiuni privind primirea, înregistrarea și expedierea corespondentei, înregistrarea și indosarierea actelor, păstrarea registrelor, precum și alte lucrări cu caracter auxiliar, necesare bunei desfășurări a activității notariale.

Notarul public va tine și o evidenta financiar-contabila.