Decizia nr. 1081/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40 și 41 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 , excepție ridicată de Ana Ioniță în Dosarul nr. 1.100/32/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție Secția contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru Uniunea Națională a Notarilor Publici din România și Camera Notarilor Publici Bacău, consilierul juridic Valentina Carmen Dachin, cu delegație la dosar, lipsă fiind autorul excepției de neconstituționalitate, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România și al Camerei Notarilor Publici Bacău solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, considerând că nu există elemente noi, care să justifice schimbarea soluției Curții exprimate prin

Decizia nr. 650/2008 . În acest sens depune și concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, cu referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 650/2008 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.100/32/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40 și 41 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 . Excepția de neconstitu ționalitate a fost ridicată de Ana Ioniță în dosarul cu numărul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cereri de anulare a unei hotărâri a Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece instituie, în cazul contestațiilor împotriva hotărârilor Consiliului de disciplină, jurisdicția administrativă obligatorie a Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, cu referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 650/2008 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 40 și 41 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 , publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995, având următorul conținut:

- Art. 40: "Acțiunea disciplinară se exercită de Colegiul director și se judecă de Consiliul de disciplină.

Pentru suspendarea din funcție sau excluderea din profesie este obligatorie o cercetare prealabilă, care se efectuează de către Colegiul director.

Audierea celui în cauză este obligatorie, acesta fiind îndreptățit să ia cunoștință de conținutul dosarului și să-și formuleze apărarea.

Consiliul de disciplină citează părțile și pronunță o hotărâre motivată, care se comunică acestora.

Împotriva hotărârii părțile pot face contestație la Consiliul uniunii, în termen de 10 zile de la comunicare.

Hotărârea Consiliului uniunii poate fi atacată la instanța judecătorească competentă, civilă sau de contencios administrativ, după caz.

Hotărârea definitivă se comunică și Ministerului Justiției. Procedura judecării abaterilor disciplinare se stabilește prin regulament.";

- Art. 41: "Sancțiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea faptelor și constau în:

a) observație scrisă;

b) amendă de la 50.000 lei la 200.000 lei, care se face venit la bugetul Camerei Notarilor Publici. Neachitarea în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii atrage suspendarea de drept a notarului public până la achitarea sumei.

Hotărârea definitivă constituie titlu executoriu;

c) suspendarea din funcție pe o durată de maximum 6 luni;

d) excluderea din profesie."

Excepția de neconstituționalitate se raportează la prevederile constituționale ale art. 21 alin. (4) privind jurisdicțiile speciale administrative, ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției pentru toți și ale art. 126 alin. (5) și (6) privind interzicerea instanțelor extraordinare și controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că asupra constituționalității dispozițiilor de lege criticate s-a pronunțat prin

Decizia nr. 650/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iulie 2008, statuând că procedura judecării abaterilor disciplinare nu trebuie confundată cu o jurisdicție specială administrativă, care, în conformitate cu art. 21 alin. (4) din Constituție, este gratuită și facultativă. Astfel, potrivit

art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, jurisdicția administrativă specială este "activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform legii organice speciale în materie, competența de soluționare a unui conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și independenței activității administrativ-jurisdicționale", iar actul administrativ este "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice". Prin urmare, în cauza de față ne aflăm în domeniul unei proceduri disciplinare, iar nu al unei proceduri jurisdicționale speciale administrative.

Totodată, cu privire la natura juridică a contestațiilor privitoare la măsurile disciplinare ce pot fi aplicate de către ordinele profesionale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că în numeroase state ale Consiliului Europei abaterile disciplinare sunt de competența acestor ordine, iar o asemenea atribuire de competență nu este contrară dispozițiilor Convenției, care impune totuși unul dintre următoarele sisteme: sau jurisdicțiile ordinelor îndeplinesc exigențele art. 6 paragraful 1 din Convenție sau ele nu le îndeplinesc și atunci legea națională permite accesul la o instanță judecătorească care prezintă toate garanțiile dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzei de către un tribunal independent și imparțial (cauzele Albert et Le Compte contra Belgiei, 1983, și Bryan contra Marii Britanii, 1995). Astfel, în cauza de față, părțile pot ataca hotărârea Consiliului uniunii la instanțele judecătorești, potrivit

art. 40 alin. (6) din Legea nr. 36/1995 .

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziei menționate își mențin valabilitatea și în cauza de față.

Pentru aceleași considerente, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 124 din Legea fundamentală, potrivit cărora justiția este unică, imparțială și egală pentru toți, și nici celor ale art. 126 alin. (5) și (6) din Legea fundamentală, deoarece, pe de-o parte, Consiliul de disciplină nu poate fi considerat instanță extraordinară, iar, pe de altă parte, hotărârile Consiliului uniunii pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, civilă sau de contencios administrativ, după caz.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40 și 41 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 , excepție ridicată de Ana Ioniță în Dosarul nr. 1.100/32/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 octombrie 2008.