Decizia nr. 708/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Ioan Griga - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160^2 și ale art. 160^4 din Codul de procedură penală, invocată de Olaru Traian Radu, Sicra Marius Constantin, Obreja Ilie Stelian și Vasiu Cristian Iosif în Dosarul nr. 60/1997 al Judecătoriei Brașov.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11 decembrie 1997 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 16 decembrie 1997 și apoi pentru data de 19 decembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Judecătoria Brașov, prin Încheierea din 5 martie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 60/1997, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 160^2 și art. 160^4 din Codul de procedură penală, invocată de Olaru Traian Radu, Sicra Marius Constantin, Obreja Ilie Stelian și Vasiu Cristian Iosif.

În motivarea excepției se susține ca prevederile art. 160^2 și ale art. 160^4 din Codul de procedură penală, privitoare la liberarea provizorie sub control judiciar și, respectiv, la liberarea provizorie pe cauțiune, contravin dispoziției art. 23 alin. (7) din Constituție, care prevede că "Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa în libertate provizorie sub controlul judiciar sau pe cauțiune". Autorii excepției arata ca, potrivit acestor dispoziții legale, cererile de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune pot fi formulate în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de maximum 7 ani, cu condiția ca inculpatul sa nu fie recidivist și sa nu existe temerea ca, o dată pus în libertate, ar săvârși noi fapte penale. Asa fiind, pentru infracțiunile de furt și, respectiv, de furt calificat, pentru care inculpatii au fost trimiși în judecata, infracțiuni cu relativ ridicată frecventa în practica, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de maximum 12 ani și, respectiv, 15 ani, liberarea provizorie a inculpatului arestat preventiv, sub control judiciar sau pe cauțiune, nu mai este posibila în urma intrării în vigoare a Legii nr. 140/1996, care a ridicat limitele maxime ale multor pedepse.

Exprimandu-și opinia la intervenția Curții Constituționale, instanța de judecată apreciază ca dispozițiile art. 160^2 și ale art. 160^4 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, deoarece legiuitorul nu a modificat corespunzător și limitele maxime ale pedepselor pentru care pot fi aplicate aceste dispoziții în raport cu modificările aduse Codului penal.

În scopul soluționării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Nici una dintre autoritățile menționate nu a comunicat puncte de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să soluționeze excepția cu care a fost legal sesizată.

Potrivit dispozițiilor art. 160^2 alin. 1 și ale art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală, măsurile procesuale: liberarea provizorie sub control judiciar și, respectiv, liberarea provizorie pe cauțiune nu pot fi luate, între altele, în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 7 ani.

Prin Legea nr. 140/1996 pentru modificarea și completarea Codului penal a fost sporit maximul special al pedepsei închisorii la un număr de peste 20 de infracțiuni, între care și infracțiunile de furt calificat săvârșite de inculpatii în cauza, astfel ca, la aceste infracțiuni, luarea măsurilor procesuale sus-menționate nu mai este posibila.

Întrucât limitele de pedeapsa prevăzute la art. 160^2 și art. 160^4 din Codul de procedură penală au rămas nemodificate, autorii excepției considera ca aceste texte sunt contrare dispozițiilor art. 23 alin. (7) din Constituție privitoare la dreptul persoanei arestate preventiv de a cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.

Excepția este neîntemeiată. Dispozițiile constituționale prevăd dreptul de a cere luarea uneia dintre măsurile procesuale menționate, dar numai în condițiile legii, liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune realizandu-se potrivit unor reguli detaliate ce sunt de domeniul procedurii penale. Este deci atributul legiuitorului sa stabilească condițiile în care pot fi luate măsurile procesuale, oricare ar fi acestea.

Cat privește modificările aduse Codului penal prin Legea nr. 140/1996, în privinta sporirii limitelor maxime speciale ale pedepselor, fără a se modifica și dispozițiile din Codul de procedură penală privitoare la luarea diferitelor măsuri procesuale, în funcție de gravitatea pedepselor prevăzute de lege pentru diferitele infracțiuni, aceasta reprezintă o opțiune a legiuitorului, intemeiata pe dispozițiile art. 49 din Constituție, care permit o restrangere a libertății persoanei în interesul desfășurării normale a instrucției penale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA,

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160^2 și ale art. 160^4 din Codul de procedură penală, invocată de Olaru Traian Radu, Sicra Marius Constantin, Obreja Ilie Stelian și Vasiu Cristian Iosif în Dosarul nr. 60/1997 al Judecătoriei Brașov.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 19 decembrie 1997.