Decizia nr. 41/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokâr Gâbor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 160^4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Lucian Pintilie și Anton Danut Nichifor în Dosarul nr. 7.954/2001 al Judecătoriei Focsani.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ridicate, întrucât prin Decizia nr. 708 din 19 decembrie 1997, care își menține valabilitatea și în prezenta cauza, Curtea Constituțională a statuat ca dispozițiile art. 160^4 din Codul de procedură penală nu contravin, asa cum susțin și autorii prezentei excepții, prevederilor art. 23 alin. (7) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 17 octombrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 7.954/2001, Judecătoria Focsani a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160^4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Lucian Pintilie și Anton Danut Nichifor într-o cauza penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile art. 160^4 din Codul de procedură penală limitează accesul la justiție, iar art. 23 din Constituția României nu îngăduie o asemenea limitare.

Judecătoria Focsani, exprimandu-și opinia, apreciază ca dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor Constituției, întrucât textul legal, apreciat ca fiind neconstitutional, recunoaște, în realitate, dreptul oricărei persoane de a cere liberarea provizorie pe cauțiune, în condițiile pe care legiuitorul le fixează. Se mai arata ca în același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 708 din 19 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 25 martie 1998.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, apreciază ca dispozițiile art. 160^4 din Codul de procedură penală sunt constituționale. În esenta, se arata ca este atributul legiuitorului sa stabilească condițiile în care pot fi luate măsurile procesuale, inclusiv cele referitoare la liberarea provizorie pe cauțiune. Asa fiind, se considera ca majorarea limitelor speciale ale pedepselor pentru unele infracțiuni, prin

Legea nr. 140/1996 , fără modificarea corespunzătoare a dispozițiilor din Codul de procedură penală, sub aspectul măsurilor procesuale privitoare la acestea, reprezintă o opțiune a legiuitorului, intemeiata pe dispozițiile art. 49 din Constituție, care permit restrangerea exercițiului libertății persoanei în interesul desfășurării instrucției penale. În acest sens se invoca Decizia Curții Constituționale nr. 708 din 19 decembrie 1997.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 23 alin. (7) din Constituție, ci este în sensul dispozițiilor constituționale ale art. 125 alin. (2), potrivit cărora procedura de judecată este stabilită de lege, în speta Codul de procedură penală.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 160^4 din Codul de procedură penală, potrivit cărora:

"Liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda, la cerere, când este asigurata repararea pagubei produse prin infracțiune și s-a depus cauțiunea stabilită de organul judiciar competent.

Pe timpul liberării provizorii, inculpatul este obligat să se prezinte la chemarea organelor judiciare și sa comunice orice schimbare de domiciliu sau reședința.

Liberarea provizorie pe cauțiune nu se acordă în cazul săvârșirii infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 7 ani ori când inculpatul este recidivist, ori exista date care justifica temerea ca inculpatul va săvârși o alta infracțiune sau va incerca sa zadarniceasca aflarea adevărului prin influentarea unor martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de proba, sau prin alte asemenea fapte."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate aceste dispoziții de lege stabilesc condiții pentru liberarea provizorie pe cauțiune, deși art. 23 alin. (7) din Constituție, potrivit căruia "Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune", nu prevede nici o condiție în acest sens.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constata ca prevederile art. 160^4 din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție. Astfel, prin Decizia nr. 708 din 19 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 25 martie 1998, respingând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 160^4 din Codul de procedură penală, Curtea Constituțională a statuat ca acestea nu contravin art. 23 alin. (7) din Constituție. Pentru a pronunța aceasta soluție s-a reținut, în esenta, ca dispozițiile constituționale invocate prevăd dreptul de a cere luarea uneia dintre măsurile privind liberarea provizorie - sub control judiciar sau pe cauțiune -, dar numai în condițiile legii, "potrivit unor reguli detaliate ce sunt de domeniul procedurii penale", și "este deci atributul legiuitorului sa stabilească condițiile în care pot fi luate măsurile procesuale, oricare ar fi acestea". În ceea ce privește modificările aduse Codului penal prin

Legea nr. 140/1996 , sub aspectul sporirii limitelor maxime speciale ale pedepselor, fără a se modifica și dispozițiile din Codul de procedură penală, referitoare la luarea diferitelor măsuri procesuale, în funcție de gravitatea pedepselor prevăzute de lege pentru diferitele infracțiuni, prin aceeași decizie s-a reținut ca "aceasta reprezintă o opțiune a legiuitorului, intemeiata pe dispozițiile art. 49 din Constituție, care permit o restrangere a libertății persoanei în interesul desfășurării normale a instrucției penale".

Cele statuate prin Decizia Curții Constituționale nr. 708 din 19 decembrie 1997 își mențin valabilitatea și în prezenta cauza, deoarece nu au intervenit elemente noi de natura să justifice modificarea acestei soluții, astfel ca excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 160^4 din Codul de procedură penală urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 160^4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Lucian Pintilie și Anton Danut Nichifor în Dosarul nr. 7.954/2001 al Judecătoriei Focsani.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 februarie 2002.