Decizia nr. 327/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008

privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, excepție ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarele nr. 2.384/30/2008, 2.279/30/2008, 4.119/108/2007, 868/59/2008, 3.129/30/2008, 3.339/30/2008, 7.511.1/30/2007, 1.706/115/2008, 5.551.1/30/2007, 654/59/2008, 3.549.3/108/2007, 1.027/59/2008, 9.069/30/2007, 2.976.1/30/2008, 892/115/2008, 5.718.3/30/2007, 682/30/2008, 2.190/109/2008, 1.161/115/2008, 2.366/30/2008, 3.732/30/2008 și 2.908.1/30/2008.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 204D/2009-225D/2009, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea dispune, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , conexarea dosarelor nr. 205D/2009-225D/2009 la Dosarul nr. 204D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2008 , pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 10 decembrie 2008, pronunțate în dosarele nr. 2.384/30/2008, 2.279/30/2008, 4.119/108/2007, 868/59/2008, 3.129/30/2008, 3.339/30/2008, 7.511.1/30/2007, 1.706/115/2008, 5.551.1/30/2007, 654/59/2008, 3.549.3/108/2007, 1.027/59/2008, 9.069/30/2007, 2.976.1/30/2008, 892/115/2008, 5.718.3/30/2007, 682/30/2008, 2.190/109/2008, 1.161/115/2008, 2.366/30/2008, 3.732/30/2008 și 2.908.1/30/2008, Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008

privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției.

Excepția a fost ridicată, din oficiu, de instanța de judecată cu ocazia soluționării unor recursuri formulate împotriva unor sentințe pronunțate de secțiile civile ale tribunalelor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 115 alin. (4), deoarece nu există o situație extraordinară legată de competența de soluționare a cauzelor a cărei reglementare să nu poată fi amânată. Aceste dispoziții de lege cuprind norme de procedură referitoare la competența de soluționare a cauzelor în primă instanță și în recurs; or, aspectele și implicațiile financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătorești nu își pot găsi o soluție în aceste norme, indiferent dacă acestea sunt legiferate pe calea unei proceduri legislative obișnuite sau de urgență. Nici unificarea practicii judiciare nu poate fi realizată prin simpla schimbare a competenței de soluționare a cauzelor, ci doar prin mijloace procedurale specifice puse la dispoziția judecătorului de Codul de procedură civilă, legea de organizare judecătorească și de regulamentul de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești. Astfel, art. 329 din Codul de procedură civilă, reglementând instituția recursului în interesul legii, dă dreptul procurorului general și colegiilor de conducere ale curților de apel să solicite Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întregul teritoriu al României.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția având ca obiect dispozițiile

art. I și II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008

a devenit inadmisibilă ca urmare a pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 104/2009 prin care s-a constatat neconstituționalitatea acestor prevederi.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. I și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008

privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 20 iunie 2008.

În susținerea neconstituționalității ordonanței, instanța supremă invocă înfrângerea prevederilor constituționale ale art. 115 alin. (4) referitoare la adoptarea ordonanțelor de urgență de către Guvern.

Examinând critica de neconstituționalitate, Curtea reține că prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 6 februarie 2009, instanța constituțională a constatat că dispozițiile

art. I și II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008

sunt neconstituționale.

Deoarece decizia menționată a fost pronunțată ulterior sesizării Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicate în prezentele dosare, urmează ca, în temeiul

art. 29 alin. (3) și (6) din Legea nr. 47/1992 , aceasta să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008

privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, excepție ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarele nr. 2.384/30/2008, 2.279/30/2008, 4.119/108/2007, 868/59/2008, 3.129/30/2008, 3.339/30/2008, 7.511.1/30/2007, 1.706/115/2008, 5.551.1/30/2007, 654/59/2008, 3.549.3/108/2007, 1.027/59/2008, 9.069/30/2007, 2.976.1/30/2008, 892/115/2008, 5.718.3/30/2007, 682/30/2008, 2.190/109/2008, 1.161/115/2008, 2.366/30/2008, 3.732/30/2008 și 2.908.1/30/2008.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 martie 2009.