Decizia nr. 368/2009

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 și

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Maria Ciocan în Dosarul nr. 863/212/2008 al Tribunalului Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 5D/2009, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Webar" - S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 10.118/197/2007 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

De asemenea, președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 29D/2009, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 10 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Promatec" - S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 17.046/197/2007 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune efectuarea apelului și în Dosarul nr. 123D/2009, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 și

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , excepție ridicată de Constantin Dan Lucian Mocanu în Dosarul nr. 866/212/2008 al Tribunalului Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 2.694D/2008, nr. 5D/2009, nr. 29D/2009 și nr. 123D/2009 este similar, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, deliberând, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 5D/2009, nr. 29D/2009 și nr. 123D/2009 la Dosarul nr. 2.694D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența constantă în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 15 octombrie și 5 noiembrie 2008, pronunțate în dosarele nr. 863/212/2008 și nr. 866/212/2008, Tribunalul Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 și

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Maria Ciocan și Constantin Dan Lucian Mocanu cu prilejul soluționării unor acțiuni în contencios administrativ.

Prin încheierile din 14 noiembrie și 12 decembrie 2008, pronunțate în dosarele nr. 10.118/197/2007 și nr. 17.046/197/2007, Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 și

art. 10 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , excepții ridicate de Societatea Comercială "Webar" - S.R.L. din Brașov și Societatea Comercială "Promatec" - S.R.L. din Brașov cu prilejul soluționării unor cauze în contencios administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că textele de lege criticate contravin prevederilor art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Constituție, potrivit cărora "Statul trebuie să asigure libertatea comerțului (... ) ". Astfel, dispozițiile

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , prin formularea "subversivă" pe care o au, lasă loc unor interpretări contradictorii, întrucât nu menționează cazurile în care nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale. Ca atare, operatorii economici, pentru a nu fi sancționați, emit facturi fiscale pentru toate livrările, fapt ce, potrivit textului criticat, exclude obligația utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, în timp ce organele de control financiar îi sancționează, considerând obligatorie emiterea de bonuri fiscale prin aparatele de marcat electronice. De asemenea, și prevederile alin. (3) al art. 1 au o formulare ambiguă și subversivă, deoarece dispozițiile ordonanței de urgență nu precizează care sunt excepțiile de la obligația operatorilor economici de a emite bonuri fiscale pentru bunurile vândute cu amănuntul și facturi fiscale pentru vânzările cu ridicata, excepții la care face trimitere textul de lege criticat. Cât privește dispozițiile art. 10 lit. b) din ordonanță, arată că acestea nu reflectă gradul de vinovăție al operatorului economic, iar pedeapsa aplicată nu are nicio logică în actuala economie de piață. Precizează totodată că argumentele formulate în susținerea excepției nu vizează o problemă de interpretare a legii, ci urmăresc să demonstreze, pe de o parte, reaua-credință a legiuitorului, iar pe de altă parte, efectul de majorare pe care aceste obligații privind utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale îl au asupra prețului final al produsului comercializat. În continuare, autorii excepției susțin că textele de lege criticate sunt contrare dispozițiilor art. 53 alin. (1) și (2), art. 56, art. 57 și ale art. 44 alin. (2) teza întâi și alin. (8) din Constituție, sens în care arată că "exercițiul dreptului de proprietate nu trebuie limitat prin impunerea unor restricții care nu se aplică unor societăți în condițiile în care obiectul de activitate sau activitatea desfășurată nu produc perturbări ale mediului înconjurător". În sfârșit, susțin că sunt înfrânte și dispozițiile constituționale ale art. 45, întrucât, ca urmare a antrenării răspunderii contravenționale, se încalcă liberul acces la o activitate economică, la liberă inițiativă și la exercitarea acestor drepturi și se încearcă aplicarea unor limitări chiar și pentru activități care nu sunt de natură publică sau care nu au un spectru de activitate care să afecteze o comunitate întreagă. În plus, restricțiile activității economice nu se regăsesc în niciunul dintre cazurile prevăzute în art. 53 din Constituție care justifică restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale.

Tribunalul Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, statul având legitimitatea de a interveni prin acte normative în orice domeniu în scopul asigurării unei bune desfășurări a activității comerciale. De asemenea, arată că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale referitoare la dreptul de proprietate, ci, dimpotrivă, sunt în concordanță cu acestea sub aspectul confiscării unor bunuri destinate, folosite sau rezultate din contravenții. În sfârșit, arată că stabilirea unor contravenții și sancționarea acestora cu amendă însoțită de măsura suplimentară a confiscării constituie o opțiune a legiuitorului și reprezintă o consecință a încălcării unor norme legale.

Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

vizează apărarea intereselor generale privind respectarea legilor fiscale, iar măsura dispusă de textul de lege este justificată de imperativul protejării interesului social și a ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală. De asemenea, arată că limitarea impusă de

art. 10 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

îndeplinește criteriile prevăzute de art. 53 din Constituție, întrucât este prevăzută de lege, are ca scop protejarea ordinii publice în materia fiscală, este necesară într-o societate democratică și proporțională cu scopul urmărit de legiuitor, având o aplicare nediscriminatorie în rândul operatorilor economici, și nu aduce atingere esenței libertății economice reglementate de art. 45 din Legea fundamentală.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă în ceea ce privește prevederile

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , întrucât autorii excepției critică redactarea anterioară ultimei republicări a ordonanței, iar în urma republicării textul de lege criticat nu mai conține aspectele criticate ca fiind neconstituționale. În ceea ce privește celelalte texte de lege criticate, având în vedere jurisprudența constantă în materie a Curții Constituționale, apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

Avocatul Poporului, invocând considerentele reținute de Curtea Constituțională în jurisprudența sa referitoare la prevederile art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 și

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , consideră că aceste texte de lege sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit încheierilor de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 și

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările ulterioare.

Din examinarea excepției de neconstituționalitate Curtea constată că, în realitate, critica de neconstituționalitate a art. 1 se referă doar la conținutul alin. (1) și (3), astfel că doar aceste alineate vor fi supuse controlului de constituționalitate.

Textele de lege criticate au următorul conținut:

- Art. 1 alin. (1) și (3): "(1) Operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale. [...]

(3) Aparatele de marcat electronice fiscale sunt livrate prin distribuitori autorizați. În sensul prezentei ordonanțe de urgență, prin distribuitor autorizat se înțelege operatorul economic pe numele căruia a fost eliberat avizul prevăzut la art. 5 alin. (2). Distribuitorul autorizat are dreptul de a comercializa aparatele de marcat electronice fiscale, inclusiv produsele complementare acestora, pentru care a obținut avizul, precum și obligația să asigure service la aceste aparate atât în mod direct, cât și prin alți operatori economici acreditați de către acesta, denumiți în continuare unități acreditate pentru comercializare și/sau service. Distribuitor autorizat nu poate fi decât producătorul sau importatorul aparatului respectiv. În situația defectării aparatelor de marcat electronice fiscale utilizatorii sunt obligați ca în momentul constatării defecțiunii să anunțe distribuitorul autorizat care a livrat aparatul sau, după caz, unitatea de service acreditată a acestui distribuitor autorizat.";

- Art. 10 lit. b): "Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: [...]

b) neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative;";

- Art. 11: "(1) Amenzile pentru contravențiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu excepția celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel:

a) faptele prevăzute la art. 10 lit. c), e), f), g) și o) se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei;

b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h^1), i), j), l) și m) se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 40.000 lei;

c) faptele prevăzute la art. 10 lit. h), k) și n) se sancționează cu amendă de la 40.000 lei la 100.000 lei.

(2) Contravențiile prevăzute la art. 10 lit. d), aplicabile persoanelor fizice, se sancționează cu amendă de la 800 lei la 4.000 lei.

(3) Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activității operatorilor economici, potrivit art. 14.";

- Art. 14: "(1) Neîndeplinirea obligației operatorilor economici prevăzuți la art. 1 de a se dota cu aparate de marcat electronice fiscale la termenele prevăzute la art. 6 atrage și suspendarea activității unității până la momentul înlăturării cauzelor care au generat aceasta.

(2) Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni."

Autorii excepției consideră că aceste texte de lege sunt contrare dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) referitoare la economia României, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, art. 56 referitoare la contribuțiile financiare, art. 57 privind exercitarea cu bună-credință a drepturilor și libertăților, art. 44 alin. (2) teza întâi și alin. (8) privind dreptul de proprietate și art. 45 referitoare la libertatea economică.

Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , Curtea constată că autorii excepției au în vedere conținutul normativ al textelor de lege în redactarea anterioară ultimei republicări a ordonanței criticate. Astfel, se susține că aceste dispoziții de lege nu conțin precizări cu privire la "cazurile în care nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale de către agenții economici care efectuează livrări de bunuri direct către populație", ceea ce, în opinia autorilor excepției, încalcă prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție. Într-adevăr, în urma republicării

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 5 iunie 2002, dispozițiile alin. (1) și (3) ale art. 1 prevedeau că: "Operatorii economici care efectuează livrări de bunuri sau prestări de servicii direct către populație, pentru care nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale, sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.", respectiv "În cazul în care operatorii economici efectuează atât activități de vânzare cu amănuntul, cât și cu ridicata, aceștia au obligația să emită bonuri fiscale pentru bunurile vândute cu amănuntul și facturi fiscale pentru vânzările cu ridicata, cu excepțiile prevăzute de lege." Prin

art. I pct. 1 din Legea nr. 116/2004

privind aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 29/2004

pentru reglementarea unor măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 22 aprilie 2004, prevederile alin. (1) al

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

au fost însă modificate, în sensul înlăturării oricărei excepții de la obligația utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, iar prevederile alin. (3) au fost abrogate. Ca atare, dispozițiile art. 1 alin. (1) și (3), astfel cum au fost modificate prin legea amintită și preluate în ultima republicare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, nu mai conțin aspectele criticate ca fiind neconstituționale. Întrucât, în temeiul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională se pronunță asupra unor dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, rezultă că susținerile de neconstituționalitate ce vizează dispoziții care nu se mai regăsesc în conținutul actual al actului normativ nu pot fi examinate de instanța de contencios constituțional, critica de neconstituționalitate fiind, în acest caz, fără obiect.

Având în vedere aceste aspecte, în temeiul

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 lit. b), art. 11 și

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , Curtea constată că acestea au constituit în numeroase rânduri obiect al excepției de neconstituționalitate.

Astfel, examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 lit. b), prin Decizia nr. 565 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, ori

Decizia nr. 355 din 2 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 8 iunie 2006, Curtea a reținut că stabilirea unei contravenții și a unor sancțiuni reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie, în contextul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. În situația textului de lege criticat, reglementarea contravenției este justificată de imperativul protejării interesului social și a ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală. Operatorul economic în activitatea căruia s-a constatat săvârșirea unei contravenții nu poate invoca principiul libertății economice, în condițiile în care acesta nu respectă prevederile legale.

În ceea ce privește art. 56 din Constituție, Curtea constată că acesta nu este incident în cauză, deoarece prevederile de lege criticate nu au ca obiect stabilirea unor impozite și taxe.

Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 57 din Constituție, Curtea reține că autorii excepției au în vedere anumite interdicții pe care prevederile de lege criticate le-ar institui în ceea ce privește activitatea de recuperare a unor deșeuri industriale și faptul că rațiunile care stau la baza acestor reglementări nu trebuie să lezeze dreptul de proprietate și nici nu trebuie să aducă atingere drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Or, se constată că toate aceste susțineri nu au nicio legătură cu obiectul de reglementare al textelor de lege criticate.

Analizând criticile de neconstituționalitate raportate la art. 44 alin. (2) și art. 45 din Constituție, Curtea constată că acestea au în vedere sancțiunile prevăzute de textele de lege care fac obiectul excepției de neconstituționalitate și care se aplică operatorilor economici în cazul nerespectării obligațiilor instituite de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 .

Referitor la aceste critici, prin

Decizia nr. 355 din 2 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 8 iunie 2006, Curtea a arătat însă că sancțiunea confiscării este justificată de încălcarea prevederilor legale, în acord cu prevederile art. 44 alin. (9) din Constituție, potrivit cărora "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni sau contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii".

Prin aceeași decizie Curtea a reținut că sancțiunea suspendării activității unității care nu a respectat obligațiile instituite de lege reprezintă o măsură prin care statul dă expresie obligațiilor instituite prin art. 135 alin. (2) lit. a), b) și f) din Constituție și nu aduce atingere libertății comerțului sau valorificării factorilor de producție.

Întrucât în speță nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluțiile și considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Maria Ciocan și Constantin Dan Lucian Mocanu în dosarele nr. 863/212/2008 și nr. 866/212/2008 ale Tribunalului Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 lit. b), art. 11 și

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , excepție ridicată de Maria Ciocan și Constantin Dan Lucian Mocanu în dosarele mai sus amintite și de Societatea Comercială "Webar" - S.R.L. din Brașov și Societatea Comercială "Promatec" - S.R.L. din Brașov în dosarele nr. 10.118/197/2007 și nr. 17.046/197/2007 ale Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 martie 2009.