Decizia nr. 355/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Lorcris" - S.R.L. din Baia Mare în Dosarul nr. 9.972/2005 al Judecătoriei Baia Mare.

La apelul nominal lipsesc părțile.

Față de partea Garda Financiară Maramureș, procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare expediate către partea Societatea Comercială "Lorcris" - S.R.L. din Baia Mare figurează mențiunea "destinatar mutat de la domiciliu". Citarea s-a făcut la sediul părții indicat în plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție, sediu la care a fost citată și în fața instanței care a sesizat Curtea Constituțională.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul asupra acestui aspect, consideră că se impune aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 98 din Codul de procedură civilă.

Curtea dispune aplicarea art. 98 din Codul de procedură civilă în ceea ce privește partea Societatea Comercială "Lorcris" - S.R.L. din Baia Mare.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 224 D/2006, având ca obiect excepția de neconstitu-ționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. b) și ale

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Taxtomato Pres" - S.R.L. din Târgu Mureș în Dosarul nr. 8.403/2005 al Judecătoriei Târgu Mureș.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor sus-menționate, având în vedere obiectul parțial identic al excepțiilor ridicate.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 224 D/2006 la Dosarul nr. 121 D/2006, care este primul înregistrat.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 10 ianuarie 2006 și 30 noiembrie 2005, pronunțate în dosarele nr. 9.972/2005 al Judecătoriei Baia Mare și nr. 8.403/2005 al Judecătoriei Târgu Mureș, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Lorcris" - S.R.L. din Baia Mare, și cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. b) și ale

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Taxtomato Pres" - S.R.L. din Târgu Mureș, în cauze având ca obiect plângeri împotriva proceselor-verbale de contravenție prin care li s-au aplicat sancțiuni contravenționale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, Societatea Comercială "Lorcris" - S.R.L. din Baia Mare susține că

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) și ale art. 53 alin. (2) din Constituție, întrucât instituie o sancțiune contravențională complementară, în aplicarea

art. 5 alin. (3) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , sancțiune care "nu poate fi individualizată în funcție de pericolul social concret al faptei contravenționale." În acest fel, arată autorul excepției, se poate ca "unui agent economic care, de exemplu, nu emite bonuri fiscale" sau nu înregistrează în memoria aparatului de marcat valori foarte mari să-i fie aplicată aceeași sancțiune complementară ca și unui comerciant care înregistrează valori mult mai mici.

Totodată, Societatea Comercială "Taxtomato Pres" - S.R.L. din Târgu Mureș arată, pe de o parte, că dispozițiile

art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

contravin prevederilor art. 44 alin. (3) și (8), art. 45, art. 135 și ale art. 136 alin. (5) din Constituție, întrucât nivelul ridicat al amenzii echivalează, practic, cu o confiscare a profitului, având efectul unei exproprieri și provocând, în cele din urmă, falimentul agentului economic astfel sancționat. Pe de altă parte, se arată că dispozițiile art. 14 alin. (2) din ordonanța de urgență criticată încalcă prevederile art. 135 alin. (2) lit. a), b) și f) din Legea fundamentală, deoarece suspendarea activității agentului economic pe o perioadă de 3 luni determină oprirea activității comerciale, concedierea salariaților și restrânge libertatea comerțului.

Judecătoria Baia Mare apreciază că "prevederile

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , republicată, nu satisfac cerința proporționalității care trebuie să existe între măsura restrângerii exercițiului unor drepturi și situația care a determinat adoptarea acesteia".

Judecătoria Târgu Mureș apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, sens în care a statuat Curtea în jurisprudența sa.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. b) și ale

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, care au următorul cuprins:

- Art. 11 alin. (1) lit. b): "(1) Amenzile pentru contravențiile prevăzute la art. 10 se aplică agenților economici, cu excepția celor prevăzute la lit. d), astfel: [...] b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), i), j), l) și m) se sancționează cu amendă de la 80 milioane lei la 400 milioane lei;";

- Art. 14 alin. (2): "(2) Nerespectarea de către agenții economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni."

Aceste dispoziții sunt considerate de autorii excepției ca aducând atingere următoarelor articole din Constituție: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (3) referitor la exproprierea pentru cauză de utilitate publică și alin. (8) referitor la interzicerea confiscării averii dobândite licit, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 135 privind economia României și art. 136 alin. (5) referitor la inviolabilitatea proprietății private.

Examinând excepția, Curtea Constituțională reține următoarele:

I. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , Curtea s-a mai pronunțat, prin deciziile nr. 319 din 9 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 7 octombrie 2003, nr. 407 din 4 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 25 noiembrie 2003, și nr. 49 din 12 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 23 februarie 2004. Cu aceste prilejuri, Curtea a examinat dispozițiile

art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

față de prevederile art. 44 alin. (1), (2) și (8), art. 135 alin. (2) lit. a) și art. 136 alin. (1) și (5), reținând, față de criticile referitoare la nivelul amenzii, "că stabilirea unei contravenții și sancționarea acesteia cu amendă reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, care [...] dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție". De asemenea, față de critica potrivit căreia textul de lege criticat contravine dreptului de proprietate privată, având efectul unei confiscări al averii prezumate a fi dobândită în mod licit, Curtea a constatat, cu aceleași prilejuri, că aceste dispoziții legale reprezintă norme coercitive, care instituie sancțiuni contravenționale pentru agenții economici care nu respectă prevederile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare aparținând agenților economici, consecința încălcării acestor dispoziții legale fiind confiscarea sumelor a căror proveniență nu poate fi justificată, așa cum prevede art. 44 alin. (9) din Constituție, potrivit căruia "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni sau contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii".

Întrucât criticile de neconstituționalitate privesc, în esență, aceleași aspecte deja examinate de Curte prin deciziile menționate și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele cuprinse în acestea își mențin valabilitatea și în cauza de față.

II. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , în raport de prevederile art. 16 alin. (1), art. 53 alin. (2) și art. 135 alin. (2) lit. a), b) și f) din Legea fundamentală, Curtea reține următoarele:

Textul de lege criticat se aplică în egală măsură tuturor agenților economici care se găsesc în situația prevăzută de ipoteza normei juridice, așa încât nu poate fi reținută critica privind încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție.

Curtea observă că dispoziția legală criticată vizează apărarea intereselor generale privind respectarea legilor fiscale. Așa fiind, nici critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

față de prevederile art. 135 alin. (2) lit. a), b) și f) din Constituție nu poate fi reținută. Suspendarea pe o perioadă de 3 luni a activității unității care nu a respectat obligațiile prevăzute de textul de lege criticat nu este o măsură de natură a restrânge libertatea comerțului sau de a afecta obligațiile statului de a asigura protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară sau crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții, ci, dimpotrivă, reprezintă tocmai o măsură prin care statul dă expresie tuturor acestor obligații constituționale.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

în raport de dispozițiile

art. 53 din Constituție, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 91 din 7 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, că "măsura dispusă de textul de lege criticat este justificată de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Lorcris" - S.R.L. din Baia Mare în Dosarul nr. 9.972/2005 al Judecătoriei Baia Mare și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. b) și ale

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Taxtomato Pres" - S.R.L. din Târgu Mureș în Dosarul nr. 8.403/2005 al Judecătoriei Târgu Mureș.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 mai 2006.