Decizia nr. 606/1997

Ioan Muraru - președinte

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Iulian Capatana împotriva

Decizie Curții Constituționale nr. 256 din 17 iunie 1997 .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 2 decembrie 1997 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 9 decembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Decizia nr. 256 din 17 iunie 1997 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 51/1995 și ale art. 63 din Statutul profesiei de avocat, ridicată de Iulian Capatana în Dosarul nr. 1.450/1996 al Curții de Apel București - Secția contencios administrativ. Pentru a pronunța aceasta soluție, Curtea a reținut, în esenta, următoarele:

- dispozițiile art. 19 din Legea nr. 51/1995 nu contravin prevederilor constituționale care consacra egalitatea cetățenilor, dreptul la apărare, dreptul la munca și dreptul la libera alegere a profesiei;

- principiul egalității nu se opune ca o lege sa stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se afla în situații deosebite:

- textul art. 19 din Legea nr. 51/1995 nu încalcă dreptul la apărare, fiind o garanție a unei prestații corespunzătoare gradului diferit de dificultate al cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești;

- condițiile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 51/1995 reprezintă o opțiune a legiuitorului și, potrivit art. 49 alin. (1) din Constituție, exercițiul unor drepturi și libertăți poate fi restrâns prin lege, dacă aceasta se impune, între altele, pentru apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Iulian Capatana, care reitereaza, în cea mai mare măsura, motivele invocate, formuland o critica în ceea ce privește, în opinia sa, inegalitatea de tratament dintre avocații stagiari și consilierii juridici stagiari, aceștia din urma putând sa pună concluzii la orice instanța, astfel ca, din acest punct de vedere, textul art. 19 din Legea nr. 51/1995 ar fi neconstitutional.

Recurentul considera, pe de altă parte, ca, întrucât art. 19 din Legea nr. 51/1995 stabilește, pentru avocați, o condiție de vechime în avocatura spre a pune concluzii în fața instanțelor judecătorești superioare, se creează o inegalitate între avocații definitivi, incalcandu-se și dreptul de apărare al justițiabililor.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile recurentului, concluziile procurorului, dispozițiile art. 19 din Legea nr. 51/1995, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Cu privire la critica adusă de recurent privind inegalitatea de tratament dintre avocații stagiari și consilierii juridici se constată că aceasta nu este intemeiata, statutul juridic al jurisconsultului fiind diferit de cel al avocatului, deoarece, în timp ce avocatura este o profesie liberala, jurisconsultul are calitatea de angajat în baza unui contract de muncă.

Cat privește referirea la art. 19 din Legea nr. 51/1995, text care ar crea o inegalitate între avocați, din examinarea acestei prevederi rezultă ca este vorba despre vechime în avocatura ca o condiție de a pune concluzii în fața instanțelor judecătorești superioare; or, condiții diferențiate de vechime sunt prevăzute și pentru judecători în ceea ce privește încadrarea lor la diferite instanțe - inclusiv la Curtea Suprema de Justiție și la Curtea Constituțională -, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității în cadrul aceleiași profesii.

De asemenea, nu este intemeiata nici critica potrivit căreia, întrucât unii avocați, având o vechime mai mica în profesie, nu pot pune concluzii în fața anumitor instanțe, se încalcă dreptul la apărare al justițiabililor. Dimpotriva, o asemenea măsura legală constituie o garanție a dreptului la apărare, întrucât astfel justițiabilul are dreptul să-și aleagă avocatul, ținând seama de consecințele pe care legea le leagă de gradul de experienta ce rezultă din vechimea în profesie.

Referitor la celelalte critici aduse deciziei de fond, asa cum s-a arătat, ele sunt o reiterare a motivelor invocate în susținerea excepției, asupra cărora Curtea s-a pronunțat, retinand ca dispozițiile art. 19 din Legea nr. 51/1995 sunt constituționale.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Iulian Capatana împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 256 din 17 iunie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 decembrie 1997.