Decizia nr. 256/1997

-------------

Costica Bulai - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și a dispozițiilor art. 63 din Statutul profesiei de avocat, invocată de reclamantul Iulian Capatana în Dosarul nr. 1.450/1996 al Curții de Apel București - Secția contencios administrativ.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21 mai 1997, în prezenta reclamantului Iulian Capatana, a reprezentantului Ministerului Public și în lipsa celorlalte părți legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 4 iunie, 11 iunie și apoi, pentru data de 17 iunie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 17 decembrie 1996, pronunțată în Dosarul nr. 1.450/1996, Curtea de Apel București - Secția contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 din Legea nr. 51/1995

și ale art. 63 din Statutul profesiei de avocat.

În motivarea excepției invocate reclamantul susține ca dispozițiile

art. 19 din Legea nr. 51/1995 , care prevăd ca avocatul stagiar poate pune concluzii numai la judecătorie, iar avocatul definitiv are dreptul sa pună concluzii la tribunale, ca instanțe de fond, după 2 ani de la definitivare, la tribunale, ca instanțe de recurs, și la curțile de apel, după 3 ani de la definitivare, și la Curtea Constituțională, după 8 ani de la definitivare, contravin prevederilor art. 16, 24 și 38 din Constituție, întrucât "instituie o discriminare și un gen de concurenta între avocații cu vechime și ținerii lor colegi", se ingradeste dreptul la munca al tinerilor avocați, prin crearea unui monopol al avocaților mai vârstnici în defavoarea celor mai tineri și, deși i se recunoaște avocatului stagiar dreptul de a pune concluzii la judecătorie, acesta nu va putea fi angajat niciodată de vreme ce nu poate susține interesele clientului sau și în fața instanțelor de control judiciar, ceea ce constituie o nejustificată restrangere a dreptului sau de a-și exercită profesia, bazată pe prezumția ca, neavând vechimea în profesie, cerută de lege, nu o poate exercita în condiții bune.

Referindu-se la argumentul potrivit căruia, prin prevederile

art. 19 din Legea nr. 51/1995 , se realizează o protecție a drepturilor și intereselor justițiabililor, autorul excepției arata ca acest argument nu se confirma, îndeosebi în cazul în care un proces este câștigat de avocatul stagiar, în fața judecătoriei, și pierdut, din cauza unei apărări necompetente, în fața instanțelor superioare.

Tot în susținerea excepției invocate autorul acesteia se referă la legislația interbelica în materie, și anume la Legea avocaturii din 1923 și la Legea pentru organizarea corpului de avocați din 1931, care prevedeau ca, după efectuarea stagiului și trecerea examenului de definitivat, avocatul avea dreptul de a pune concluzii în fața oricărei instanțe, iar, în anumite condiții, chiar avocații stagiari aveau dreptul sa pledeze în fața instanțelor superioare.

În motivarea excepției formulate autorul acesteia arata ca prevederile

art. 19 din Legea nr. 51/1995

contravin dispozițiilor art. 49 din Constituție, care prevăd ca "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății". În susținerea excepției autorul arata ca nici una dintre situațiile enunțate în textul art. 49 alin. (1) din Constituție nu justifica limitarea dreptului de apărare și a dreptului la munca.

În sfârșit, se mai susține ca "limitarile discriminatorii" impuse de

art. 19 din Legea nr. 51/1995

contravin prevederilor art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ale art. 2 pct. 2 și ale art. 6 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ale art. 7 și art. 23 din Declarația Universala a Drepturilor Omului și ca, potrivit art. 11 și 20 din Constituție, "normele privind drepturile fundamentale ale omului, cuprinse în tratate internaționale, sunt încorporate în dreptul național, iar, în cazul contradictiei dintre acestea și normele interne, cele dintâi prevalează".

Cu ocazia dezbaterilor în fond, reclamantul a renunțat la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 63 din Statutul profesiei de avocat, dar, având în vedere prevederile art. 26 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, potrivit cărora, o dată sesizată, Curtea procedează la examinarea constituționalității, nefiind aplicabile dispozițiile la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului, aceasta urmează a se pronunța și asupra acestei excepții.

În opinia exprimată în încheierea prin care sesizează Curtea Constituțională, Curtea de Apel București - Secția contencios administrativ considera neîntemeiată excepția ridicată, întrucât prevederile

art. 19 din Legea nr. 51/1995

și ale art. 63 din Statutul profesiei de avocat nu aduc atingere dreptului la munca garantat prin art. 38 alin. (1) din Constituția României, ci stabilesc pentru exercitarea profesiei de avocat, la diferitele instanțe de judecată, o anumită vechime în munca, în măsura să asigure prin practica în profesie, acumulată în anii respectivi de vechime, alături de cunoștințe teoretice temeinice, o prestație corespunzătoare gradului diferit de dificultate al proceselor aflate pe rolul instanțelor judecătorești superioare.

În vederea soluționării excepției de neconstituționalitate, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost trimisa Camerelor Parlamentului și Guvernului pentru a comunică punctele lor de vedere.

În punctul de vedere primit de la Comisia juridică, de numiri, disciplina, imunități și validari a Senatului se exprima opinia ca excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca din analiza dispozițiilor

art. 19 alin. 1 din Legea nr. 51/1995

și ale art. 63 din Statutul profesiei de avocat rezultă ca acestea sunt constituționale față de prevederile art. 38 alin. (1) din Constituție, "întrucât nu încalcă cu nimic dreptul la munca, la alegerea profesiei și a locului de muncă, ci doar prevăd ca avocatul stagiar poate pune concluzii la judecătorii și stabilesc, pentru exercitarea profesiei de avocat, la diferite instanțe de judecată, o anumită vechime în aceasta activitate". Legea are în vedere faptul ca, pentru a se asigura o prestație corespunzătoare a avocatului în raport cu gradul diferit de dificultate al cauzelor aflate pe rolul instanțelor superioare, se impune ca acesta sa posede, pe lângă cunoștințele teoretice dobândite în facultate, și cunoștințe practice, acumulate numai într-o anumită vechime în exercitarea profesiei de avocat. În concluzie, considera excepția de neconstituționalitate ca nefondata.

Camera Deputaților nu a comunicat punctul sau de vedere.

Uniunea Avocaților din România, prin notele scrise, depuse la dosar, considera ca prevederile

art. 19 din Legea nr. 51/1995

sunt constituționale, ele reprezentând o garanție a exercitării dreptului la apărare, în condiții de competența și responsabilitate profesională, de către un avocat instruit și în același timp experimentat, apt de a conlucra cu judecătorii cu experienta "în dorința comuna de aflare a adevărului și realizare a justiției".

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Senatului și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părților și ale procurorului, dispozițiile atacate, raportate la prevederile Constituției și ale

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția invocată cu privire la

art. 19 din Legea nr. 51/1995 , fiind legal sesizată.

În esenta, excepția de neconstituționalitate se întemeiază pe o presupusa discriminare între avocații stagiari și chiar cei definitivi, care pot pune concluzii la instanțele superioare, după îndeplinirea unor condiții de vechime în profesie, și avocații cu vechime.

Din examinarea textelor constituționale invocate de autorul excepției și a prevederilor

art. 19 din Legea nr. 51/1995

rezultă că nu ne aflam în prezenta unor abateri de la dispozițiile legii fundamentale, care consacra egalitatea cetățenilor, dreptul la apărare, dreptul la munca și dreptul la libera alegere a profesiei.

Atât în doctrina, cat și în jurisprudenta constituțională se subliniaza constant ca principiul egalității nu presupune uniformitate, deci ca toate situațiile să fie tratate în același fel, astfel ca la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, iar la situații diferite poate exista un tratament diferit. Principiul egalității nu se opune ca o lege sa stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se afla în situații diferite, astfel ca, sub acest aspect, dispozițiile

art. 19 din Legea nr. 51/1995

nu contravin prevederilor constituționale ale art. 16 din Constituție.

Referitor la critica ce vizează încălcarea dreptului la apărare, prevăzut la art. 24 din Constituție, se constată că ea nu este fondată, deoarece, prin textul

art. 19 din Legea nr. 51/1995 , acest drept nu este încălcat, el fiind o garanție a unei prestații corespunzătoare gradului diferit de dificultate al cauzelor aflate pe rolul instanțelor superioare, care impune, pe lângă cunoștințele teoretice dobândite în facultate, și cunoștințe practice, acumulate numai printr-o anumită vechime în exercitarea profesiei de avocat.

Cu privire la critica referitoare la încălcarea dreptului la munca și la libera alegere a profesiei se retine ca nici aceasta nu poate fi primită.

Potrivit art. 38 din Constituție dreptul la munca nu poate fi îngrădit, pe de o parte, iar alegerea profesiei și a locului de muncă sunt libere, pe de altă parte. Condițiile prevăzute de dispozițiile

art. 19 din Legea nr. 51/1995

reprezintă o opțiune a legiuitorului, care nu poate fi considerată ca neconstitutionala. Perioada de stagiu în avocatura, prevăzută de art. 15 din lege, este privită ca o faza premergătoare intrării în profesie, iar cerințele de vechime, stabilite de art. 19, urmăresc să asigure exercitarea dreptului la apărare, în condiții de competența, responsabilitate profesională și experienta practica, raportate la gradul ierarhic al instanțelor și la complexitatea cauzelor, astfel ca este firesc ca ele sa implice anumite restrangeri care nu pot fi privite ca o ingradire a dreptului la munca, ci ca măsuri de protejare atât a intereselor justițiabililor, cat și ale avocatului. De altfel în art. 49 alin. (1) din Constituție se prevede că exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns prin lege, dacă aceasta se impune, între altele, pentru apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor. Astfel de condiții restrictive sunt înscrise în legi, din aceleași considerente, și pentru judecători sau procurori. Cat privește durata vechimii prevăzute de lege, este de atributul exclusiv al Parlamentului sa o hotărască. Se constata, de altfel, ca o primă reducere s-a produs ca urmare a

Decretului-lege nr. 90/1990 , iar o alta reducere, astfel cum rezultă din susținerile ambelor părți, a fost propusă în acest an.

Prin încheierea de sesizare Curtea a fost investită și cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispoziției art. 63 din Statutul profesiei de avocat. În legătură cu competența de soluționare a excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești este de reținut ca art. 144 lit. c) din Constituție se referă doar la controlul constituționalității "legilor și ordonanțelor", dispoziție preluată și în

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 . Asa fiind, soluționarea excepției de neconstituționalitate privind alte acte normative nu este de competența Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse și având în vedere prevederile art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 23 alin. (2), ale art. 24 și ale

art. 25 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și ale art. 63 din Statutul profesiei de avocat, invocată de Iulian Capatana în Dosarul nr. 1.450/1996 al Curții de Apel București - Secția contencios administrativ.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 1997.