Decizia nr. 484/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-șef delegat

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. 1 și 4, art. 70 alin. 2, art. 172 alin. 1, art. 224 alin. 1 și 3 și art. 91^6 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marcel Bărbuț, Doina Cornelia Ștefani și Andrei Gheorghe în Dosarul nr. 3.080/108/2007 al Tribunalului Arad - Secția penală.

La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepției Marcel Bărbuț și Doina Cornelia Ștefani, domnul avocat Răzvan Doseanu din cadrul Baroului Bihor, cu delegație la dosar, și se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul autorilor Marcel Bărbuț și Doina Cornelia Ștefani pune concluzii de admitere a acesteia așa cum a fost formulată în fața instanței de drept comun.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere și la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 3.080/108/2007, Tribunalul Arad - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin. 1 și 4, art. 70 alin. 2, art. 172 alin. 1, art. 224 alin. 1 și 3 și art. 91^6 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marcel Bărbuț, Doina Cornelia Ștefani și Andrei Gheorghe în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile art. 91^6 din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale ale art. 26 referitoare la Viața intimă, familială și privat, ale art. 53 referitoare la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la Dreptul la respectarea vieții private și de familie, deoarece înregistrările efectuate de părți, spre deosebire de cele efectuate de organele de stat, nu prezintă suficiente garanții contra unor aplicări arbitrare. Aceeași concluzie s-ar desprinde și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia înregistrarea și folosirea ca mijloc de probă a unor convorbiri fără autorizarea unui reprezentant al autorităților judiciare constituie o violare a art. 8 din Convenție.

De asemenea, art. 6 alin. 1 și 4, art. 70 alin. 2, art. 172 alin. 1 și art. 224 alin. 1 și 3 din Codul de procedură penală contravin dispozițiilor constituționale ale art. 24 alin. (1) și (2) și art. 53, precum și ale art. 6 paragraful 1 și paragraful 3 lit. c) și d) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece în faza actelor premergătoare apărătorul făptuitorului nu are dreptul să asiste la niciunul din actele care se efectuează până la începerea urmăririi penale, fiind lipsit de o minimă garanție a dreptului la apărare.

Tribunalul Arad - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente prin avocat, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 6 alin. 1 și 4 cu denumirea marginală Garantarea dreptului la apărare, art. 70 alin. 2 cu denumirea marginală Întrebări și lămuriri prealabile, art. 172 alin. 1 cu denumirea marginală Drepturile apărătorului, art. 224 alin. 1 și 3 cu denumirea marginală Acte premergătoare și art. 91^6 cu denumirea marginală Verificarea mijloacelor de probă, care au următorul conținut:

- Art. 6 alin. 1 și 4: "Dreptul de apărare este garantat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți în tot cursul procesului penal.[...]

Orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal.";

- Art. 70 alin. 2: "Învinuitului sau inculpatului i se aduc apoi la cunoștință fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a avea un apărător, precum și dreptul de nu face nicio declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa. Dacă învinuitul sau inculpatul dă o declarație, i se pune în vedere să declare tot ce știe cu privire la fapta și la învinuirea ce i se aduce în legătură cu aceasta.";

- Art. 172 alin. 1: "În cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală și poate formula cereri și depune memorii. Lipsa apărătorului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală, dacă există dovada că apărătorul a fost încunoștințat de data și ora efectuării actului. Încunoștințarea se face prin notificare telefonică, fax, internet sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.";

- Art. 224 alin. 1 și 3: "În vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.[...]

Procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de proba.";

- Art. 91^6: "Mijloacele de probă prevăzute în prezenta secțiune pot fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a părților sau din oficiu.

Înregistrările prevăzute în prezenta secțiune, efectuate de părți sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terții. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 124 din 26 aprilie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 15 august 2001, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 224 și art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală, iar cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 593 din 21 septembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 856 din 19 octombrie 2006, a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^6 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Distinct de considerentele acestora, Curtea mai constată următoarele:

Actele premergătoare au o natură proprie, care nu poate fi identificată sau subsumată naturii precise și bine determinate a altor instituții. Așa cum rezultă din chiar denumirea lor, acestea premerg faza de urmărire penală, având un caracter de anterioritate desprins din scopul instituirii lor, și anume acela de a completa informațiile organelor de urmărire penală, de a verifica informațiile deținute și de a fundamenta convingerea organului de cercetare penală ori procurorului cu privire la oportunitatea începerii ori neînceperii urmăririi penale. Așa fiind, aceste acte prin conținutul lor au un caracter sui generis, limitat însă de atingerea scopului. Abia dincolo de această graniță se poate vorbi de o împingere într-un cadru extraprocesual a actelor care trebuie îndeplinite sub hegemonia garanțiilor impuse de faza urmăririi penale. Cu alte cuvinte, în cadrul investigațiilor prealabile nu pot fi dispuse măsuri procesuale, deoarece acestea se pot lua numai cu privire la învinuit sau inculpat, ceea ce ar implica o urmărire penală începută.

În concluzie, este de necontestat că actele premergătoare urmăririi penale sunt acte procedurale cu natură și funcționalitate specifice plasate în afara procesului penal. Așa fiind, aceasta este rațiunea pentru care legiuitorul nu este ținut de vreun imperativ constituțional ori convențional de a institui în sarcina organelor de cercetare și de urmărire penală obligația de a garanta dreptul la apărare persoanelor audiate în scopul determinat mai sus menționat, deoarece acestea nu au încă nicio calitate procesuală.

Faptul că aceste acte capătă relevanță juridică prin consemnarea într-un proces-verbal care constituie mijloc de probă nu este de natură a afecta drepturile invocate, cu precădere dreptul la apărare, deoarece partea interesată are la îndemână o suită de garanții procesuale pentru a contesta temeinicia acestora.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. 1 și 4, art. 70 alin. 2, art. 172 alin. 1, art. 224 alin. 1 și 3 și art. 91^6 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marcel Bărbuț, Doina Cornelia Ștefani și Andrei Gheorghe în Dosarul nr. 3.080/108/2007 al Tribunalului Arad - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 aprilie 2009.