Decizia nr. 235/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 10/2001 8 februarie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Tudor Tiper și Fabiola Tiper în Dosarul nr. 11.736/300/2007 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă.
La apelul nominal se prezintă autorii excepției, personal și asistați de avocat Georgeta Ruptureanu, lipsind partea Eugenia Borsatti, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Avocatul autorilor excepției susține admiterea criticii de neconstituționalitate, invocând dispozițiile art. 16 alin. (1), art. 21, art. 26 alin. (1) și art. 44 alin. (2) și (3) din Constituție și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire previzibilitatea normei legale ca exigență fundamentală pe care aceasta trebuie să o îndeplinească pentru a satisface valorificarea drepturilor garantate constituțional sau convențional.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența constantă a Curții Constituționale în materia regimului juridic al imobilelor preluate în mod abuziv de către stat.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 9 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 11.736/300/2007, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Tudor Tiper și Fabiola Tiper.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată, în esență, că "dreptul la un proces echitabil presupune nu doar formularea unor cereri pentru protejarea unor drepturi subiective, ci include toate aspectele, garanțiile și obligațiile pozitive ale autorităților statului pe care jurisprudența aplicabilă pe teritoriul României le-a definit sau stabilit în aplicarea acestui drept legal. Aceste considerații fac posibilă invocarea pe calea unei excepții de neconstituționalitate a contrarietății între legile interne și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale".
De asemenea, dispozițiile
art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001
contravin art. 26 alin. (1) din Constituție referitor la viața intimă familială și privată, acest drept având un conținut complex și de mare importanță pentru libertatea și personalitatea cetățeanului. Mai mult, în opinia autorului excepției, textul de lege criticat încalcă și prevederile art. 16 din Constituție, instituind o inegalitate între cetățenii care au cumpărat locuințele în baza
și foștii proprietari, cărora legea criticată le-a dat dreptul fie la restituirea în natură a imobilului, fie la plata de despăgubiri la valoarea reală a acestuia.
Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă consideră neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, arătând că
reprezintă o lege specială, reparatorie, care nu încalcă dreptul de proprietate al chiriașilor cumpărători ai imobilelor ce fac obiectul reglementării.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, texte de lege care au următorul conținut: "În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege:[...]
h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la
art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998
privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 21, art. 26 alin. (1) și art. 44 alin. (2) și (3), precum și celor ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit
art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998
la care fac trimitere dispozițiile criticate, "Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România este parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat."
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor
art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001
și a normei la care se face trimitere, rezultă că preluarea de către de stat a imobilelor este considerată a se fi realizat cu titlu valabil dacă ea a respectat legislația în vigoare la acea dată, Constituția și tratatele internaționale la care România era parte.
Curtea reține că, în practica sa, a statuat constant că legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate în accepțiunea conferită de Constituție, în așa fel încât acesta să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecți de drept. Mai mult, întrucât
reprezintă o lege cu caracter reparator, legiuitorul este liber să opteze atât în privința sferei bunurilor pentru care stabilește măsurile reparatorii, cât și a întinderii și a modalității de acordare a acestora, în funcție de situația concretă a respectivelor bunuri, fără ca prin aceasta să se instituie un tratament juridic diferit pentru categoriile de cetățeni aflate în situații identice.
De asemenea, Curtea reține că legea criticată prevede suficiente garanții pentru persoanele interesate de a-și valorifica drepturile, astfel că nu poate fi primită nici critica potrivit căreia dispozițiile
art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001
ar contraveni prevederilor constituționale care consacră principiul liberului acces la justiție și dreptul la viața intimă, familială și privată.
De altfel, Curtea constată că, asupra constituționalității textului de lege criticat, s-a mai pronunțat prin
Decizia nr. 34/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 31 martie 2003. Cu acel prilej, Curtea a reținut că "trebuie să se recunoască statului dreptul de a hotărî neîngrădit asupra regimului juridic al bunurilor intrate în proprietatea sa în baza unor titluri conforme cu legislația existentă în momentul dobândirii dreptului său de proprietate".
Totodată, Curtea a mai statuat că "această prerogativă a statului este pe deplin compatibilă cu competența instanțelor judecătorești de a stabili [...], în fiecare caz în parte, valabilitatea titlului de preluare, ceea ce este în deplină concordanță cu prevederile constituționale".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Tudor Tiper și Fabiola Tiper în Dosarul nr. 11.736/300/2007 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 februarie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu _________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.