Decizia nr. 501/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Liviu Aurel Man în Dosarul nr. 910/44/2008 al Curții de Apel Galați - Secția penală, de Ahmet Ilyas în Dosarul nr. 7.901/320/2007 (număr în format vechi 3.592/2008) al Tribunalului Mureș - Secția penală, de Adrian Goga în Dosarul nr. 2.511/117/2007 al Curții de Apel Suceava - Secția minori și familie și de Iuliana Varga în Dosarul nr. 1.766/91/2008 al Tribunalului Vrancea - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curții că autorul excepției, Iuliana Varga, a transmis o cerere prin care solicită amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amânare.

Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 2.571D/2008, nr. 25D/2009, nr. 396D/2009 și nr. 400D/2009 au obiect identic, pune în discuție din oficiu problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 25D/2009, nr. 396D/2009 și nr. 400D/2009 la Dosarul nr. 2.571D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3.422 din 27 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 8.687/1/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Liviu Aurel Man în Dosarul nr. 910/44/2008 al Curții de Apel Galați Secția penală, cu ocazia soluționării recursului formulat de autorul excepției și alții împotriva Sentinței penale nr. 119 din 7 mai 2008 a Tribunalului Brăila, prin care s-a dispus, între altele, admiterea excepției nulității actelor de urmărire penală efectuate în cauză, admiterea excepției neregularității actului de sesizare a instanței și restituirea cauzei, în baza art. 332 alin. 2 din Codul de procedură penală, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în vederea refacerii urmăririi penale. Prin Încheierea din 16 octombrie 2008, Curtea de Apel Galați - Secția penală a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, pe motiv că textul de lege criticat ca fiind neconstituțional nu are legătură cu soluționarea cauzei. Recursul formulat de autorul excepției împotriva acestei încheieri a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția penală, care a casat încheierea atacată și, rejudecând, a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate menționată.

Prin Încheierea din 17 decembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 7.901/320/2007 (nr. în format vechi 3.592/2008), Tribunalul Mureș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Ahmet Ilyas cu ocazia soluționării recursului formulat împotriva unei sentințe penale pronunțate de Judecătoria Târgu Mureș, prin care această instanță a dispus restituirea cauzei la procuror, în vederea refacerii urmăririi penale.

Prin Încheierea din 14 ianuarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2.511/117/2007, Curtea de Apel Suceava - Secția minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Adrian Goga cu ocazia soluționării dosarului mai sus menționat, în care instanța a respins excepția privind nulitatea actului de sesizare a instanței și cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

Prin Încheierea din 19 ianuarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.766/91/2008, Tribunalul Vrancea - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Iuliana Varga cu ocazia soluționării dosarului mai sus menționat, în care instanța a respins excepția privind nulitatea actului de sesizare a instanței și cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi a cetățenilor, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, imparțialitatea justiției și folosirea căilor de atac, precum și dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, întrucât instituie, cu privire la hotărârea de desesizare a instanței, un drept de recurs doar pentru procuror și pentru orice altă persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin hotărârea judecătorească, fiind excluse părțile, inclusiv inculpatul. Totodată, arată că dispozițiile de lege criticate nu prevăd cale de atac în situația respingerii cererii de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă prevederile din Legea fundamentală și din actele normative internaționale invocate. Mai arată că, în realitate, autorul excepției solicită completarea dispozițiilor de lege criticate, în sensul de a permite atacarea separat cu recurs nu numai a hotărârii de desesizare, ci și a încheierii prin care instanța respinge cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

Tribunalul Mureș - Secția penală consideră ca fiind neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, întrucât nemenționarea expresă a inculpatului printre titularii căii de atac nu constituie o piedică în calea accesului acestuia la justiție, în condițiile în care inculpatul poate fi inclus în categoria persoanelor ale căror interese au fost vătămate, stipulată în textul de lege criticat, instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei fiind suverană în interpretarea legii.

Curtea de Apel Suceava - Secția minori și familie apreciază ca neîntemeiată critica de neconstituționalitate și arată că autorul excepției urmărește, în realitate, completarea dispozițiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, în sensul de a permite atacarea cu recurs a încheierii prin care instanța de judecată respinge cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, solicitare care este, însă, de competența legiuitorului.

Tribunalul Vrancea - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile de lege criticate nu încalcă dispozițiile din Legea fundamentală invocate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală sunt constituționale, întrucât nu încalcă prevederile din Legea fundamentală și din actele normative internaționale invocate de autorul excepției. Face trimitere, în acest sens, la

deciziile Curții Constituționale nr. 285/2008 , nr. 736/2008, nr. 854/2008 și nr. 962/2008. Mai arată că dispozițiile art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu au incidență în cauză, deoarece acestea se referă la situațiile în care instanța de judecată a pronunțat o hotărâre de condamnare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: "Împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror și de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în 3 zile de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi legale, autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiției și ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac, precum și ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internațional și dreptul intern și ale art. 20 referitoare la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului, aceste din urmă dispoziții din Legea fundamentală fiind raportate la prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenție și ale art. 14 paragrafele 1 și 5 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, care vizează, în esență, dreptul la un proces echitabil, egalitatea în fața legii și dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 285 din 11 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008, și prin

Decizia nr. 854 din 8 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 31 iulie 2008, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, pentru considerentele acolo arătate.

Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față, inclusiv în privința criticilor formulate în raport de dispozițiile art. 14 paragraful 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, care vizează egalitatea în fața legii și dreptul la un proces echitabil.

Dispozițiile art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 14 paragraful 5 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, care consacră dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, nu au incidență în cauză, întrucât vizează situațiile în care instanța de judecată a pronunțat o hotărâre de condamnare.

Totodată, autorii excepției solicită completarea dispozițiilor de lege criticate, în sensul de a permite atacarea separat, cu recurs, nu numai a hotărârii de desesizare, ci și a încheierii prin care instanța respinge cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale. O asemenea solicitare nu intră, însă, în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Liviu Aurel Man în Dosarul nr. 910/44/2008 al Curții de Apel Galați - Secția penală, de Ahmet Ilyas în Dosarul nr. 7.901/320/2007 (număr în format vechi 3.592/2008) al Tribunalului Mureș - Secția penală, de Adrian Goga în Dosarul nr. 2.511/117/2007 al Curții de Apel Suceava - Secția minori și familie și de Iuliana Varga în Dosarul nr. 1.766/91/2008 al Tribunalului Vrancea - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 aprilie 2009.