Decizia nr. 439/2009

Acsinte Gaspar - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 52 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , în forma inițială, excepție ridicată de Paulina Valentina Brehui în Dosarul nr. 532/3/2001 (1.073/2008) al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când, pentru a da posibilitatea autorului excepției de a depune la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate la data de 26 martie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 532/3/2001 (1.073/2008), Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 52 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , în forma inițială. Excepția a fost ridicată de Paulina Valentina Brehui într-o cauză civilă având ca obiect recursul declarat împotriva Deciziei nr. 833 din 5 mai 2007 prin care Tribunalul București Secția a V-a civilă a admis apelul și a schimbat, în parte, încheierile de înscriere în cartea funciară contestate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia face referire la dispozițiile

art. 52 din Legea nr. 7/1996 , în forma inițială, care prevedeau că încheierile de înscriere și de radiere a unui act sau fapt juridic sunt supuse căilor ordinare de atac, respectiv apel și recurs, și precizează că în prezent acestea sunt supuse doar apelului. Arată că principiul egalității și dreptul la un proces echitabil presupun beneficiul tuturor mijloacelor procedurale, inclusiv utilizarea tuturor gradelor de jurisdicție, care să ofere posibilitatea administrării complete a probelor necesare aflării adevărului. Consideră că, din acest punct de vedere, textul de lege criticat este neconstituțional.

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate. Totodată, arată că dreptul la un proces echitabil nu are semnificația accesului la un anumit număr de grade de jurisdicție, fiind suficientă o singură cale de atac, dacă aceasta este efectivă, iar soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil nu este dată de numărul gradelor de jurisdicție, ci de măsurile dispuse de instanță și de conduita participanților la proces, de complexitatea cauzei și de cursul concret al procesului.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. În acest sens, arată că prevederile

art. 52 din forma inițială a Legii nr. 7/1996

au fost modificate, în noua reglementare a

Legii nr. 7/1996 , republicată, prevăzându-se că împotriva încheierii de admitere sau de respingere a cererii de înscriere în cartea funciară se poate exercita numai calea de atac a apelului, spre deosebire de vechea reglementare care consacra atât posibilitatea exercitării apelului, cât și a recursului. Din această perspectivă, consideră că nu este îndeplinită cerința reținută în jurisprudența Curții Constituționale ca soluția legislativă din legea modificată să fie aceeași cu cea dinaintea modificării.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de părți, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Prin încheiere, instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 52 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , în forma inițială. Din motivarea sesizării, însă, cuprinsă în notele scrise ale autorului, rezultă că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 50 alin. (3) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, având următorul conținut: "Hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată cu apel."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Prevederile

art. 50 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , republicată, reglementează procedura de contestare a încheierii de înscriere sau de respingere a cererii de înscriere sau radiere a unui act sau fapt juridic în cartea funciară. În acest sens, în alin. (1) al art. 50 este reglementată obligativitatea comunicării încheierii, iar prin alineatele următoare se prevede că "încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere", care se înaintează judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, de asemenea, "hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată cu apel", iar "hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă se comunică, din oficiu, biroului teritorial de către instanța care s-a pronunțat ultima asupra fondului".

Cât privește critica potrivit căreia prevederile

art. 50 alin. (3) din Legea nr. 7/1996

încalcă dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție, deoarece partea nu are acces la toate căile de atac, se constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, Constituția nu cuprinde dispoziții care să stabilească căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, stabilind în art. 129 că acestea se exercită "în condițiile legii". În cauză, încheierile prin care sunt soluționate cererile de înscriere de către registratorul de carte funciară sunt acte administrative provizorii supuse controlului contenciosului administrativ special reglementat prin

Legea nr. 7/1996 .

De altfel, accesul la justiție nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, sunt de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Nici reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.

De altfel, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa faptul că accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac.

De asemenea, se observă că textele de lege criticate sunt norme de procedură care nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, așa încât nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 50 alin. (3) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , republicată, excepție ridicată de Paulina Valentina Brehui în Dosarul nr. 532/3/2001 (1.073/2008) al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 martie 2009.