Decizia nr. 449/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) și (3) din titlul II al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 81/2007

privind accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, excepție ridicată de S.C. "Fondul Proprietatea" - S.A. din București în Dosarul nr. 11.185/3/2007 al Curții de Apel București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, prin avocatul Ioana Hrisafi, și Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A. din București, prin consilierul juridic Cristina Maria Baias.

Reprezentantul autorului excepției susține admiterea criticii de neconstituționalitate, arătând că transferul acțiunilor Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A. către S.C. "Fondul Proprietatea" - S.A. a operat de drept, prin efectul

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, astfel că dreptul la dividende s-a născut în temeiul calității de acționar, și nu ca urmare a adoptării

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 81/2007 , care are exclusiv caracter confirmativ. În continuare, apreciază că nu se poate admite că

art. 6 alin. (1) din titlul II al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 81/2007

este cel care ar fi constituit dreptul Fondului Proprietatea la dividendele anului 2005, dispozițiile criticate reprezentând, în realitate, norme de interpretare cu privire la care este permisă retroactivitatea.

Pe de altă parte, societatea debitoare datorează dobânda aferentă dividendelor începând cu momentul scadenței obligației de plată a acestora din urmă, conform art. 43 din Codul comercial. Or, la momentul intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 81/2007 , Fondul Proprietatea avea deja o creanță împotriva Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A., astfel că termenul de 60 de zile stabilit prin art. 6 alin. (3) din titlul II al ordonanței de urgență nu este aplicabil în cauză, întrucât ar însemna că se aplică retroactiv unor situații juridice născute anterior adoptării sale, ceea ce nu este permis de art. 15 alin. (2) din Constituție.

Reprezentantul Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A. solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând că normele criticate nu reglementează o situație consumată în trecut, ci reprezintă dispoziții cu caracter special, care tranșează disputele născute în legătură cu modul de aplicare a

Legii nr. 247/2005 .

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, apreciind că textul de lege criticat stabilește momentul de la care se naște dreptul Fondului Proprietatea la încasarea dividendelor și a accesoriilor acestora.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 24 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 11.185/3/2007, Curtea de Apel București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) și (3) din titlul II al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 81/2007

privind accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, excepție ridicată de S.C. "Fondul Proprietatea" - S.A. din București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât stabilesc faptul că dobânda legală pentru plata cu întârziere a unei creanțe ar începe să curgă de la un moment ulterior de la care aceasta a început deja să curgă, în temeiul art. 43 din Codul comercial, reglementând astfel situații juridice născute anterior adoptării

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 81/2007 .

Mai mult, aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. (3) din titlul II al ordonanței de urgență ar avea ca efect stingerea unei creanțe deja născute în patrimoniul Fondului Proprietatea, împrejurare ce este de natură a contraveni prevederilor art. 44 alin. (1), (2) și (3) din Constituție referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată.

Curtea de Apel București - Secția a VI-a comercială apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 81/2007 , adoptate în vederea îndeplinirii scopului pentru care a fost înființat Fondul Proprietatea, reprezintă norme speciale, derogatorii de la dreptul comun, dar care nu încalcă principiul neretroactivității legii civile.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 6 alin. (1) și (3) din titlul II "Alte măsuri pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 81/2007

privind accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 29 iunie 2007, texte de lege care au următorul conținut:

"(1) În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, operatorii economici prevăzuți în anexa la Titlul VII din

Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, care au virat dividendele aferente anilor 2005 și 2006 către bugetul de stat sau bugetele instituțiilor publice implicate, vor vira partea corespunzătoare din acestea către Fondul Proprietatea .[...]

(3) În cazul în care operatorii economici prevăzuți la alin. (1) nu vor respecta termenul de 60 de zile, aceștia vor fi obligați să plătească dobânda legală pe fiecare zi de întârziere."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivității legii și în art. 44 alin. (1), (2) și (3) referitor la garantarea dreptului de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în temeiul art. 6 și al

art. 12 alin. (1) din titlul VII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările ulterioare, prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.481/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.092 din 5 decembrie 2005, s-a înființat Societatea Comercială "Fondul Proprietatea" - S.A. de la data înregistrării în registrul comerțului, denumită în continuare și Fondul Proprietatea, organism de plasament colectiv, sub formă de societate de investiții de tip închis, cu personalitate juridică, cu respectarea reglementărilor juridice aplicabile entităților definite la

art. 114 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 297/2004

privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare.

Fondul Proprietatea are ca obiect principal de activitate administrarea și gestionarea portofoliului, în vederea acordării despăgubirilor aferente imobilelor ce nu pot fi restituite în natură, prin transfer cu titlu gratuit al acțiunilor din proprietatea statului în proprietatea persoanelor îndreptățite. Astfel, scopul Fondului este realizarea plății prin echivalent a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de statul român în perioada de referință a actelor normative prevăzute la

art. 1 alin. (1) din titlul VIII al Legii nr. 247/2005

și a celor aferente pretențiilor rezultate din aplicarea

art. 32 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Conform dispozițiilor

art. 6 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 , înainte de modificarea acestora prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 81/2007 , Fondul Proprietatea funcționa "în conformitate cu prevederile acestei legi, ale

Legii nr. 297/2004

privind piața de capital și ale

Legii nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată".

Prin urmare, Curtea constată că stabilirea momentului de la care a luat ființă în mod valabil Fondul Proprietatea, precum și a datei de la care diversele active au intrat în capitalul social al Fondului reprezintă probleme de interpretare și aplicare coroborată a legilor nr. 247/2005, nr. 297/2004 și nr. 31/1990. Or, soluționarea acestor aspecte intră în competența exclusivă a instanțelor judecătorești, iar nu a Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra problemelor de drept.

Ceea ce apare cu evidență este împrejurarea că, anterior intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 81/2007 , cadrul legislativ nu a fost suficient de clar și previzibil cu privire la modalitatea în care a operat transferul dreptului de proprietate asupra activelor care au format capitalul social inițial al Fondului Proprietatea. Această împrejurare a generat o aplicare diferită a prevederilor legale de către operatorii economici implicați în procedurile reglementate de

Legea nr. 247/2005 , existând situații în care aceștia au virat dividendele aferente anilor 2005 și 2006 către bugetul de stat sau bugetele instituțiilor publice implicate, iar nu către Fondul Proprietatea.

Așa cum rezultă din preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 81/2007 , adoptarea acestui act normativ a răspuns necesității unificării cadrului legislativ în materia acordării despăgubirilor, prin instituirea unor prevederi legale care să permită ca Fondul Proprietatea să devină operațional, astfel încât acționarii să aibă posibilitatea să își valorifice acțiunile, precum și necesității redefinirii instrumentelor prin intermediul cărora urmează a se acordă despăgubirile. Astfel, în cadrul titlului II, legiuitorul a stabilit expres în art. 1 alin. (2) că transferul dreptului de proprietate asupra activelor prevăzute de ordonanță se realizează de drept, de la data intrării în vigoare a actului normativ, administratorii societăților comerciale, societăților naționale și companiilor naționale emitente ale acțiunilor transferate având obligația de a actualiza din oficiu registrele acționarilor și acțiunilor. Din textul legal rezultă fără echivoc momentul transferului acțiunilor diverselor societăți comerciale sau companii naționale către Fondul Proprietatea, în lipsa unei derogări exprese, împreună cu toate drepturile și obligațiile aferente, inclusiv dreptul la dividendele aferente anului în care operează transferul.

În ceea ce privește situațiile juridice generate de

Legea nr. 247/2005 ,

art. 6 din titlul II al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 81/2007

prevede, pe de o parte, obligația operatorilor economici prevăzuți în anexa la titlul VII din legea menționată, care au virat dividendele aferente anilor 2005 și 2006 către bugetul de stat sau bugetele instituțiilor publice implicate, de a vira partea corespunzătoare din acestea către Fondul Proprietatea în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanței și, pe de altă parte, dreptul acestora de a recupera contravaloarea respectivelor dividende în termen de 30 de zile, conform metodologiei de restituire/compensare aprobată printr-o hotărâre a Guvernului. Potrivit alin. (3) al art. 6 din titlul II al ordonanței de urgență, nerespectarea termenului de virare a dividendelor către Fondul Proprietatea, în condițiile prevăzute de alin. (1) al art. 6, naște obligația operatorilor economici de a plăti dobânda legală pe fiecare zi de întârziere.

Curtea reține că analiza pe care o impune controlul de constituționalitate trebuie, în mod necesar, să înceapă prin a califica situația juridică reglementată prin norma de lege criticată. Astfel, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Legea nouă însă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi.

Astfel, Curtea constată că

art. 6 din titlul II al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 81/2007

nu operează nicio modificare sub aspectul nașterii în mod valabil, potrivit reglementărilor în vigoare la acea dată, a obligației operatorilor economici de a plăti dividendele aferente anilor 2005 și 2006, situație juridică ale cărei efecte au fost consumate, așa cum rezultă din însăși ipoteza textului. Subiecții normei juridice criticate sunt operatorii economici care au virat dividendele aferente anilor menționați către bugetul de stat sau bugetele instituțiilor publice implicate. Legea nouă nu modifică temeiul juridic al obligației debitorului, respectiv modalitatea de constituire a situației juridice, ci doar prevede relocarea dividendelor către un alt destinatar, al cărui drept de a încasa aceste dividende nu a rezultat cu claritate, așa cum s-a arătat mai sus, din legislația în vigoare la momentul efectuării viramentelor.

Așa fiind, Curtea observă că textul de lege criticat se limitează la a reglementa această unică ipoteză, și anume situația operatorilor economici care, în temeiul unui cadru legislativ confuz, s-au exonerat de obligația de a vira dividendele aferente anilor 2005 și 2006 prin plata acestora către bugetul de stat sau bugetele instituțiilor publice implicate. Din această perspectivă, Curtea constată că obligația operatorilor economici de a vira partea corespunzătoare din dividende către Fondul Proprietatea ia naștere în baza dispozițiilor art. 6 alin. (1) din titlul II al ordonanței de urgență, o atare soluție fiind susținută de alin. (2) al art. 6, care prevede expres operațiuni de restituire sau compensare, după caz, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanței, în vederea recuperării contravalorii dividendelor virate către bugetul de stat sau bugetele instituțiilor publice.

Prin urmare, stabilind obligația operatorilor economici prevăzuți în anexa la titlul VII din legea menționată care au virat dividendele aferente anilor 2005 și 2006 către bugetul de stat sau bugetele instituțiilor publice implicate de a vira partea corespunzătoare din acestea către Fondul Proprietatea în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanței, legiuitorul a reglementat o situație juridică nouă, norma având ca domeniu temporal de aplicare perioada ulterioară adoptării ei. Sub aceste aspecte, referitor la pretinsa încălcare a art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că formula redacțională a textului legal dedus controlului nu oferă temei unei atare critici, întrucât nu conține în sine nicio dispoziție cu caracter retroactiv, textul de lege urmând a-și găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a ordonanței modificatoare.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 6 alin. (3) din titlul II al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 81/2007 , Curtea reține că, prin instituirea termenului pentru virarea dividendelor către Fondul Proprietatea, obligația de plată a acestora a devenit scadentă după 60 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanței. La împlinirea acestui termen, operatorii economici sunt puși de drept în întârziere. Așa fiind, Curtea observă că dispozițiile criticate nu fac altceva decât să dea expresie prevederilor dreptului comun în materie - art. 43 din Codul comercial, stabilind în sarcina debitorului obligația de plată a dobânzii legale aferente fiecărei zile de întârziere. O atare obligație legală nu constituie o încălcare a dreptului de proprietate al debitorului, ci reprezintă exclusiv o garanție a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) și (3) din titlul II al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 81/2007

privind accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, excepție ridicată de S.C. Fondul Proprietatea - S.A. din București - în Dosarul nr. 11.185/3/2007 al Curții de Apel București Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 31 martie 2009.