Decizia nr. 553/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 172 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 92/2003 24 decembrie 2003 (prevederi anume) privind Codul de procedură fiscală
Are ca temei 1
- OG nr. 92/2003 24 decembrie 2003 (prevederi anume) privind Codul de procedură fiscală
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 172 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Rafinăria Steaua Română" - S.A. din Câmpina în Dosarul nr. 9.564/302/2008 al Judecătoriei Sectorului 5 București.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 2 aprilie 2009, în prezența reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 9 aprilie 2009.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 29 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 9.564/302/2008, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 172 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Rafinăria Steaua Română" - S.A. din Câmpina într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de suspendare provizorie a executării silite.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile
art. 172 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală încalcă dispozițiile art. 21 din Constituție, deoarece limitarea accesului la justiție în materia suspendării provizorii a executării silite, în cazul contestației la executare fiscală, este de natură să afecteze caracterul efectiv al mijloacelor legale aflate la îndemâna reclamantului pentru valorificarea dreptului său. Posibilitatea contribuabilului de a obține suspendarea executării silite în temeiul art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu asigură caracterul efectiv al liberului acces la justiție, întrucât, până la soluționarea acestei cereri, organele fiscale pot finaliza executarea silită.
Judecătoria Sectorului 5 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 172 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu următorul conținut:
"(2) Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanță președințială prevăzute de art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile."
Excepția de neconstituționalitate se raportează la prevederile constituționale cuprinse în art. 21 - Accesul liber la justiție.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că nu se poate reține că dispozițiile criticate din Codul de procedură fiscală îngrădesc accesul liber la justiție pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor legitime, garantat de prevederile art. 21 din Constituție, ci, dimpotrivă, dau posibilitatea părții interesate de a introduce, în anumite condiții, contestație la executare și împotriva titlului executoriu.
Curtea reține că, la
art. 136 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , legiuitorul a prevăzut că, în cazul în care debitorii nu își plătesc de bună voie obligațiile fiscale, pentru stingerea acestora organele fiscale competente vor proceda la executarea silită, iar, potrivit art. 141 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, "executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod, de către organele de executare [....]"
Totodată, conform prevederilor art. 141 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, "titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată stabilit de lege sau de către organul competent [...]".
Prin urmare, executarea silită este o etapă procedurală ulterioară stabilirii obligațiilor fiscale prin actul administrativ fiscal (titlul de creanță fiscală), act administrativ fiscal împotriva căruia debitorul (contribuabilul) poate formula contestație în temeiul art. 205 din Codul de procedură fiscală.
Mai mult, în temeiul prevederilor art. 215 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, "instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate[...]", ceea ce presupune că executarea silită nu mai poate avea loc.
Așadar, Curtea constată că acest mijloc procedural de contestare a titlului de creanță conferă garanții suficiente în sensul efectivității dreptului de acces la justiție, astfel încât măsura procesuală prevăzută de art. 403 alin. 2 din Codul de procedură civilă ar fi de natură doar să genereze tergiversarea executării obligațiilor fiscale.
În temeiul dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are deplina libertate să reglementeze prin lege norme de procedură, cu condiția ca acestea să nu fie contrare Constituției. Împrejurarea că nu se aplică dispozițiile referitoare la suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanța președințială, prevăzute la art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, nu are semnificația încălcării dispozițiilor art. 21 din Constituție, câtă vreme, anterior executării silite, debitorul a putut uza de toate căile legale pentru a stabili cu claritate atât suma datorată, cât și termenul de plată sau a suspendat chiar, la instanța competentă, executarea actului administrativ fiscal, beneficiind astfel de suficiente garanții privind accesul liber la justiție.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 172 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Rafinăria Steaua Română" - S.A. din Câmpina în Dosarul nr. 9.564/302/2008 al Judecătoriei Sectorului 5 București.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.