Decizia nr. 596/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 8/1996 14 martie 1996 (prevederi anume) privind dreptul de autor și drepturile conexe
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996
privind dreptul de autor și drepturile conexe, excepție ridicată de Claudiu Jeler, Șandor Korosi și Ludovic Zold în Dosarul nr. 5.290/30/2008 al Tribunalului Timiș - Secția penală.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, pentru partea Societatea Comercială Sintezis Birotica - S.R.L. din Oradea, citația s-a întors cu mențiunea "destinatar mutat", fără să fie adus la cunoștința Curții Constituționale noul sediu al acesteia.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită.
Deliberând, Curtea consideră că procedura de citare este legal îndeplinită, având în vedere prevederile art. 98 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora schimbarea domiciliului sau sediului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării în seamă, să fie adus la cunoștința instanței prin petiție la dosar.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 23 ianuarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 5.290/30/2008, Tribunalul Timiș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996
privind dreptul de autor și drepturile conexe. Excepția a fost ridicată de Claudiu Jeler, Șandor Korosi și Ludovic Zold într-o cauză penală privind infracțiuni reglementate de
art. 139^6 din Legea nr. 8/1996 .
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile criticate aduc atingere dreptului de proprietate privată, deoarece determină diminuarea averii unei persoane în defavoarea altei persoane, având drept rezultat îmbogățirea fără justă cauză a celei din urmă, în situația în care acesteia nu i s-ar fi cuvenit triplul sumei ce ar fi fost legal datorat pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite. Consideră că triplarea sumei este arbitrară, indiferent de prejudiciul efectiv cauzat.
Tribunalul Timiș - Secția penală consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că este competența legiuitorului de a reglementa o modalitate de reparare a prejudiciului cauzat unei persoane, titulară a unui drept de autor sau a unui drept conex, tocmai pentru a apăra proprietatea privată, în acord cu textele constituționale invocate. A accepta că este neconstituțională orice dispoziție prin care o anumită persoană este obligată la repararea prejudiciului cauzat prin fapta sa ilicită, cu consecința diminuării patrimoniului ei, înseamnă a admite că ori de câte ori despăgubirea presupune efectuarea unei prestații materiale aceasta să nu fie posibilă. De asemenea, arată că textul de lege criticat instituie o garanție pentru victima prejudiciului, în condițiile în care este foarte dificil de apreciat întinderea întregului prejudiciu cauzat titularului dreptului de autor sau al drepturilor conexe.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate ocrotesc interesele persoanei prejudiciate prin fapta ilicită. Acestea permit stabilirea de despăgubiri pe criterii obiective, ținând seama de costurile suportate de titularul dreptului, cum ar fi cheltuielile de cercetare și de elaborare a operei respective.
Avocatul Poporului apreciază că prevederile
art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996
sunt constituționale. În acest sens, arată că acestea sunt în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale ale art. 21, potrivit cărora părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. Totodată, apreciază că prevederile de lege criticate nu sunt contrare nici dispozițiilor art. 44 din Constituție, întrucât acestea instituie o sancțiune civilă în cazul încălcării unui drept de autor sau a unor drepturi conexe, protejate prin lege.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996
privind dreptul de autor și drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996.
Articolul 139
din Legea nr. 8/1996
a fost modificat prin
art. I pct. 62 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 123/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 19 septembrie 2005, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 329/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 31 iulie 2006, și are următorul conținut:
"(2) La stabilirea despăgubirilor instanța de judecată ia în considerare: [...]
b) fie acordarea de despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, în cazul în care nu se pot aplica criteriile menționate la lit. a)."
Autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) potrivit cărora părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea și ocrotirea în mod egal a proprietății private. Totodată, consideră că prevederile de lege criticate sunt contrare atât dispozițiilor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind respectarea bunurilor, cât și dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale.
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că textul de lege criticat a mai fost supus controlului exercitat de instanța de contencios constituțional, prin raportare la dispozițiile constituționale privind garantarea și ocrotirea în mod egal a proprietății private.
Astfel, prin
Decizia nr. 504 din 29 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2007, Curtea a respins excepția ca neîntemeiată, reținând următoarele:
"Prevederile
art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996
sunt cuprinse în cap. III - Măsuri de protecție, proceduri și sancțiuni și se referă la posibilitatea titularilor drepturilor de autor și ai drepturilor conexe de a solicita instanțelor de judecată sau altor organisme competente constatarea încălcării drepturilor recunoscute prin prezenta lege și repararea prejudiciului cauzat."
Textul de lege criticat instituie o sancțiune civilă, și anume obligarea la repararea pagubei produse ca urmare a încălcării unui drept de autor sau a unor drepturi conexe, protejate prin lege, în deplină concordanță cu principiul constituțional al garantării și ocrotirii dreptului de proprietate privată, ce include și proprietatea intelectuală.
Posibilitatea acordării de către instanța de judecată a unei despăgubiri reprezentând triplul sumei ce ar fi fost legal datorată pentru tipul de utilizare ce a făcut obiect al faptei ilicite reprezintă chiar transpunerea legală a dreptului comun în materia răspunderii civile delictuale, respectiv regula răspunderii pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, atât pentru pagubele previzibile, cât și pentru cele neprevizibile. Autorul faptei ilicite nu este în situația unui debitor contractual, ținut să răspundă numai pentru prejudiciul previzibil la momentul încheierii contractului.
De altfel, opțiunea legiuitorului de a institui posibilitatea acordării unui cuantum al despăgubirii echivalent cu triplul sumei ce ar fi fost legal datorată pentru utilizarea fără drept a operelor purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe nu poate fi calificată ca o măsură arbitrară. Această posibilitate reprezintă doar alternativa pentru instanța de judecată, aplicabilă doar în cazul în care nu se pot lua în considerare criteriile stabilite prin art. 139 alin. (2) lit. a) din același act normativ, respectiv consecințele economice negative, în special câștigul nerealizat, foloasele patrimoniale realizate pe nedrept de făptuitor sau daunele morale cauzate titularului dreptului.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenței, cele statuate prin decizia menționată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Celelalte dispoziții constituționale invocate nu au incidență în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996
privind dreptul de autor și drepturile conexe, excepție ridicată de Claudiu Jeler, Șandor Korosi și Ludovic Zold în Dosarul nr. 5.290/30/2008 al Tribunalului Timiș - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 aprilie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.