Decizia nr. 593/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 54, art. 55, art. 56 și

art. 57 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, precum și ale art. 294 și art. 295 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Victoria Surdu și Mioara Angela Leontieș (Romaniuc) în Dosarul nr. 3.163/40/2007 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, pentru partea Asociația Alimentexp Botoșani PAS, citația s-a întors cu mențiunea "destinatar mutat", fără să fie adus la cunoștința Curții Constituționale noul sediu al acesteia.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită.

Deliberând, Curtea consideră că procedura de citare este legal îndeplinită, având în vedere prevederile art. 98 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora schimbarea domiciliului uneia dintre părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.163/40/2007, Tribunalul Botoșani - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 54, art. 55, art. 56 și

art. 57 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, precum și ale art. 294 și art. 295 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Victoria Surdu și Mioara Angela Leontieș (Romaniuc) într-o acțiune având ca obiect dizolvarea unei societăți.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile

art. 54-57 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

sunt neconstituționale, fiind contrare dreptului de proprietate privată și libertății economice, consacrate constituțional în art. 44 și art. 45 din Legea fundamentală, deoarece reglementează o procedură de dizolvare a asociațiilor extrem de sumară, ce permite dizolvarea și radierea nejustificată a unei persoane juridice cu un patrimoniu considerabil. Consideră că prin aceasta sunt prejudiciate persoanele fizice și persoanele juridice care au raporturi patrimoniale sau raporturi nepatrimoniale cu asociația în cauză. Totodată, consideră că prevederile art. 294 și art. 295 din Codul de procedură civilă încalcă dreptul la apărare, întrucât limitează posibilitatea apelantului sau intimatului de a prezenta instanței cereri noi care ar fi de natură să lămurească speța.

Tribunalul Botoșani - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. În acest sens, arată că din conținutul dosarului și al sesizării rezultă că aceasta a fost formulată cu rea-credință, fiind expresia neîndoielnică a abuzului de drept. Totodată, consideră că dispozițiile din Codul de procedură civilă criticate nu au legătură cu cauza.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituționale. În acest sens face referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 863/2007 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției îl constituie prevederile art. 54, art. 55, art. 56 și

art. 57 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000. Art. 55 alin. (1) lit. c), art. 56 alin. (2) și

art. 57 au fost modificate prin Legea nr. 246/2005

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 25 iulie 2005, cu următorul conținut:

- Art. 54: "(1) Asociațiile și federațiile se dizolvă:

a) de drept;

b) prin hotărârea judecătoriei sau a tribunalului, după caz;

c) prin hotărârea adunării generale.

(2) Fundațiile se dizolvă:

a) de drept;

b) prin hotărârea judecătoriei.";

- Art. 55: "(1) Asociația se dizolvă de drept prin:

a) împlinirea duratei pentru care a fost constituită;

b) realizarea sau, după caz, imposibilitatea realizării scopului pentru care a fost constituită, dacă în termen de 3 luni de la constatarea unui astfel de fapt nu se produce schimbarea acestui scop;

c) imposibilitatea constituirii adunării generale sau a consiliului director în conformitate cu statutul asociației, dacă această situație durează mai mult de un an de la data la care, potrivit statutului, adunarea generală sau, după caz, consiliul director trebuia să se constituie;

d) reducerea numărului de asociați sub limita fixată de lege, dacă acesta nu a fost complinit timp de 3 luni.

(2) Constatarea dizolvării se realizează prin hotărârea judecătoriei în a cărei circumscripție se află sediul asociației, la cererea oricărei persoane interesate.";

- Art. 56: "(1) Asociația se dizolvă, prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate:

a) când scopul sau activitatea asociației a devenit ilicită sau contrară ordinii publice;

b) când realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice;

c) când asociația urmărește un alt scop decât cel pentru care s-a constituit;

d) când asociația a devenit insolvabilă;

e) în cazul prevăzut la art. 14.

(2) Instanța competentă să hotărască dizolvarea este judecătoria în circumscripția căreia asociația își are sediul.";

- Art. 57: "Asociația se poate dizolva și prin hotărârea adunării generale. În termen de 15 zile de la data ședinței de dizolvare, hotărârea adunării generale se depune la judecătoria în a cărei circumscripție teritorială își are sediul, pentru a fi înscrisă în Registrul asociațiilor și fundațiilor."

Totodată, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și prevederile art. 294 și art. 295 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut:

- Art. 294: "(1) În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi.

(2) Se vor putea cere însă dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe. De asemenea, se va putea solicita compensația legală.";

- Art. 295: "(1) Instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu.

(2) Instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei."

Autorii excepției consideră că prevederile din

Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 , criticate, sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată și ale art. 45 referitoare la libertatea economică, în vreme ce prevederile din Codul de procedură civilă, de asemenea criticate, încalcă dispozițiile art. 24 din Constituție, referitoare la dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 54-57 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

fac parte din cap. IX al ordonanței, acest capitol fiind anterior supus controlului de constituționalitate.

Astfel, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 449 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 27 iunie 2006, că dispozițiile

cap. IX al Ordonanței Guvernului nr. 26/2000

instituie o procedură specială de dizolvare și lichidare a asociațiilor, fundațiilor și federațiilor, ce are ca rezultat final îndestularea corespunzătoare a creditorilor, transmiterea bunurilor rămase în urma lichidării și radierea acestor forme asociative din Registrul asociațiilor și fundațiilor. Instituirea unei asemenea proceduri speciale este rezultatul faptului că asociațiile și fundațiile, astfel cum prevede art. 1 alin. (2) din ordonanță, sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial, iar dizolvarea poate interveni și pentru alte motive decât cele strict economice. Este cazul, spre exemplu, al situațiilor prevăzute de dispozițiile

art. 56 alin. (1) lit. a)-c) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 , și anume atunci când scopul sau activitatea asociației a devenit ilicită sau contrară ordinii publice, când realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice sau când asociația urmărește un alt scop decât cel pentru care s-a constituit.

Curtea a reținut că debitorul are la dispoziție toate mijloacele de probă prin care să se apere împotriva cererilor de dizolvare și lichidare, ordonanța în cauză neîngrădind în niciun fel folosirea acestora. Totodată, Curtea a constatat că, în cadrul procedurii de lichidare, dispozițiile art. 70 din ordonanță prevăd că orice persoană interesată poate contesta bilanțul lichidatorului la judecătorie și împotriva sentinței pronunțate se poate exercita calea de atac a recursului.

Dispozițiile art. 45 din Constituție, referitoare la libertatea economică, nu au incidență în cauză.

Cât privește prevederile art. 294 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 863 din 9 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 15 noiembrie 2007, Curtea, respingând excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, a statuat că interdicția introducerii unor cereri noi în apel, prevăzută de art. 294 din Codul de procedură civilă, este justificată de caracterul devolutiv al apelului. Soluția derivă din rolul instanței de apel, și anume acela de a examina regularitatea hotărârii primei instanțe cu privire la pretențiile ce au fost deduse în fața sa. S-a constatat, de asemenea, că interdicția introducerii de cereri noi în apel nu îngrădește accesul liber la justiție, întrucât nimic nu împiedică părțile în proces să formuleze noi pretenții pe calea unei alte acțiuni civile.

Întrucât textul de lege criticat nu împiedică în niciun mod părțile interesate să se adreseze justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și intereselor legitime, iar în acest cadru să beneficieze de toate garanțiile ce caracterizează dreptul la apărare, nu poate fi reținută nici pretinsa încălcare a art. 24 din Legea fundamentală.

Rațiunile care au stat la baza adoptării soluției anterioare își păstrează valabilitatea și în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menținută.

Cu privire la prevederile art. 295 din Codul de procedură civilă, raportat la dispozițiile

art. 24 din Constituție, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 1.024 din 7 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 10 noiembrie 2008, statuând, în esență, că aceste dispoziții nu contravin dreptului la apărare.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudența Curții Constituționale, soluțiile și considerentele acestei decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 54, art. 55, art. 56 și

art. 57 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, precum și ale art. 294 și art. 295 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Victoria Surdu și Mioara Angela Leontieș (Romaniuc) în Dosarul nr. 3.163/40/2007 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 aprilie 2009.