Decizia nr. 556/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, coroborate cu dispozițiile art. 55 alin. (1), (2), (3) și alin. (5) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 56/2007 13 martie 2007 (prevederi anume) pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind …
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007
pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, coroborate cu dispozițiile art. 55 alin. (1), (2), (3) și alin. (5) teza a doua din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , excepție ridicată de Luo Caijun în Dosarul nr. 10.262/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 2.427D/2008 având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Liu Xiaomao în Dosarul nr. 9.277/2/2006 al aceleiași instanțe.
Și în acest dosar, în urma apelului nominal, se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 și al
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 2.427D/2008 la Dosarul nr. 2.226D/2008, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin deciziile nr. 3.439 și nr. 3.438 din 14 octombrie 2008, pronunțate în dosarele nr. 10.262/2/2006 și nr. 9.277/2/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat împotriva încheierilor prin care Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007
pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, coroborate cu dispozițiile art. 55 alin. (1), (2), (3) și alin. (5) teza a doua din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
și a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea acestor excepții. Excepțiile au fost ridicate de Luo Caijun și Liu Xiaomao în cauze având ca obiect anularea dispozițiilor de părăsire de către aceștia a teritoriului României, emise de Oficiul Român pentru Imigrări, și obligarea acestei autorități la prelungirea dreptului de ședere în scopul desfășurării de activități comerciale.
În motivările excepțiilor de neconstituționalitate având un conținut similar, se susține că se încalcă principiul neretroactivității legii și dreptul la un proces echitabil, întrucât, stabilind imperativ ca toate situațiile aflate în curs de rezolvare la data intrării în vigoare a
să fie soluționate potrivit
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , astfel cum aceasta a fost modificată prin legea amintită, solicitantul este pus în situația de a nu avea câștig de cauză. Aceasta, deoarece noile condiții ce trebuie îndeplinite pentru obținerea prelungirii dreptului de ședere sunt mult mai restrictive.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a constatat că cererea privind excepția de neconstituționalitate este admisibilă și a dispus sesizarea Curții Constituționale, fără să își exprime opinia cu privire la constituționalitatea textelor de lege criticate.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că excepțiile de neconstituționalitate ridicate sunt neîntemeiate.
Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate nu conțin nicio dispoziție cu caracter retroactiv și nici nu încalcă dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
În ceea ce privește actul de sesizare a Curții Constituționale, deși acesta îl reprezintă o decizie pronunțată în soluționarea recursului declarat împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate în cauză, sesizarea poate fi considerată legală, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal nu a făcut o judecată pe fondul cauzei, ci s-a pronunțat numai asupra admisibilității cererii reclamantului de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, acesta fiind chiar obiectul recursului.
Prin urmare, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007
pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007, coroborate cu dispozițiile art. 55 alin. (1), (2), (3) și alin. (5) teza a doua din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
-
Articolul II
alin. (2) din Legea nr. 56/2007 : "Toate situațiile aflate în curs de rezolvare la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate potrivit prevederilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost modificate și completate prin prezenta lege.";
- Art. 55 alin. (1), (2), (3) și alin. (5) teza a doua din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , astfel cum a fost modificat și completat prin
art. I. pct. 42 din Legea nr. 56/2007
și prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007: "(1) Străinului intrat în România în scopul desfășurării de activități comerciale i se poate prelungi dreptul de ședere temporară, în următoarele condiții:
a) are avizul Agenției Române pentru Investiții Străine;
b) deține legal spațiul pentru sediul social;
c) este acționar sau asociat al societății comerciale, cu atribuții de conducere sau de administrare;
d) deține mijloace de întreținere în cuantum de cel puțin 700 euro lunar, dacă este acționar, și 500 euro lunar, dacă este asociat.
(2) Prelungirile ulterioare ale dreptului de ședere temporară se pot acorda dacă străinul îndeplinește următoarele condiții:
a) activitatea societății comerciale se desfășoară în conformitate cu planul de afaceri;
b) obiectul activității desfășurate este cel inițial ori o continuare sau un rezultat al acestuia;
c) deține legal spațiul pentru sediul social;
d) este acționar sau asociat al societății comerciale, cu atribuții de conducere sau de administrare;
e) investiția este concretizată fie în aport de capital sau tehnologie în valoare de 70.000 euro, în cazul acționarului, sau 50.000 euro, în cazul asociatului, fie, alternativ, în crearea a cel puțin 15 locuri de muncă, în cazul acționarului, și 10, în cazul asociatului. În cazul creării de locuri de muncă, acestea trebuie să fie încadrate cu persoane angajate cu normă întreagă de muncă, în condițiile legii;
f) deține mijloace de întreținere în cuantum de cel puțin 700 euro lunar, dacă este acționar, și 500 euro lunar, dacă este asociat, obținute din activitatea desfășurată pe teritoriul României.
(3) Dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute în prezentul articol se face cu următoarele documente:
a) planul de afaceri avizat de Agenția Română pentru Investiții Străine;
b) documentele care atestă că activitatea se desfășoară în conformitate cu planul de afaceri;
c) certificatul constatator, din care să rezulte calitatea solicitantului, denumirea, sediul social și obiectul principal de activitate al societății comerciale, mențiunile efectuate la comunicarea instanțelor de judecată, durata de funcționare a societății comerciale;
d) înscrierile de mențiuni prevăzute de lege, corespunzătoare modificărilor intervenite cu privire la actul constitutiv al societății comerciale;
e) certificatul cuprinzând principalii indicatori economico-financiari, emis de instituția competentă, care să cuprindă, conform bilanțului anual, date referitoare la active imobilizate total, cifra de afaceri, profitul net sau pierderi;
f) adeverință eliberată de inspectoratul teritorial de muncă, din care să rezulte numărul persoanelor angajate sau contractele de muncă înregistrate la această instituție. [...]
(5) Dreptul de ședere temporară în acest scop se prelungește succesiv pentru perioade de un an, iar în cazul străinilor care fac dovada că au efectuat investiții de minimum 500.000 de euro sau că au creat peste 50 de locuri de muncă cu normă întreagă, dreptul de ședere se prelungește pe perioade de 3 ani."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) care statuează principiul neretroactivității legii și în art. 21 alin. (3) care garantează dreptul la un proces echitabil, precum și celor cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității textelor de lege ce formează obiectul prezentei excepții, din perspectiva unor critici similare și prin raportare la același prevederi constituționale și convenționale, iar prin
Decizia nr. 277 din 11 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 2 aprilie 2008, a respins excepția ca neîntemeiată, pentru argumentele acolo reținute. Întrucât nu au fost evidențiate elemente noi, de natură să justifice o reconsiderare a acestei jurisprudențe a Curții, soluția și motivarea acestei decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007
pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, coroborate cu dispozițiile art. 55 alin. (1), (2), (3) și alin. (5) teza a doua din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , excepție ridicată de Luo Caijun în Dosarul nr. 10.262/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și de Liu Xiaomao în Dosarul nr. 9.277/2/2006 al aceleiași instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 aprilie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.