Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 574/2009

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16-19 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local

prezumat în vigoare

Data actului: 14 aprilie 2009
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 369 din 2 iunie 2009
Citează: 4 acte
Structură: 3 articole · 12.177 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Legea nr. 550/2002 14 octombrie 2002 (prevederi anume) privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestăr…

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen Cătălina Gliga - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. din Legea nr. 550/2002

privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepție invocată de Consiliul Local al Municipiului Botoșani în Dosarul nr. 2.535/40/2008 al Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează Curtea că partea Societatea Comercială "Medatex" - S.R.L. din Botoșani a depus la dosarul cauzei note scrise, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că bunurile la care face referire textul de lege criticat se află în proprietatea privată a statului, acesta putând dispune liber de ele, în temeiul dreptului de dispoziție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 2.535/40/2008, Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1-19 din Legea nr. 550/2002

privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local. Excepția a fost ridicată de Consiliul Local al Municipiului Botoșani într-o cauză având ca obiect o obligație de a face.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile criticate încalcă dispozițiile constituționale cuprinse în art. 44 alin. (1)-(3), art. 120 alin. (1), art. 121 alin. (2), precum și art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, aceste texte de lege înlătură posibilitatea autorităților administrației publice locale de a dispune de bunurile aflate în proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale, iar prin negocierea directă pe baza unui raport de evaluare nu se asigură vânzarea la valoarea reală de piață a bunului, ceea ce are semnificația unei privări de proprietate, fără să fie justificată de o cauză de utilitate publică și fără să fie prevăzută de lege.

Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale în cea ce privește raportarea la dispozițiile art. 44 alin. (1)-(3) din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Autorul excepției critică pentru neconstituționalitate dispozițiile

art. 1-19 din Legea nr. 550/2002

privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 5 noiembrie 2002, cu modificările ulterioare.

Curtea observă însă că vânzarea spațiilor comerciale sau de prestări de servicii prin negociere directă este reglementată în art. din lege, astfel încât constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie doar aceste dispoziții, care au următorul cuprins:

"Art. 16. - (1) Vânzarea spațiilor comerciale, de prestări de servicii și de producție către comercianții, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice sau juridice, care le folosesc în baza unui contract de închiriere, concesiune, locație de gestiune, asociere în participațiune sau leasing, încheiat în condițiile legii și valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face la solicitarea acestora, prin metoda negocierii directe. Nu beneficiază de aceste prevederi persoanele fizice sau juridice care au înregistrat restanțe la plata chiriei cel puțin 6 luni consecutive din momentul încheierii contractului cu vânzătorul, persoanele care nu au respectat prevederile contractului cu vânzătorul (subînchirieri nepermise, divizare în scopul unor asocieri nepermise), precum și persoanele fizice sau juridice care au obligații neachitate față de stat la data vânzării spațiului.

Articolul 17

(1)

În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele prevăzute la art. 16 vor depune o solicitare scrisă de cumpărare la sediul vânzătorului.

(2)

După expirarea termenului prevăzut la alin. (1) spațiile comerciale pentru care nu s-a depus solicitarea de cumpărare se vor vinde prin licitație publică cu strigare, în condițiile prezentei legi.

Articolul 18

(1)

Comisia comunică solicitantului decizia sa de admitere sau de respingere a cererii, în termen de 30 de zile de la data primirii cererii.

(2)

Dacă solicitantul se încadrează în condițiile prevăzute la art. 4 lit. b) și la art. 16, se trece la negocierea directă a vânzării spațiului.

Articolul 19

(1)

Prețul de vânzare al spațiului comercial sau de prestări de servicii se stabilește prin negociere directă între cumpărător și comisie, pornindu-se de la prețul minim de vânzare al spațiului, determinat potrivit art. 8.

(2)

Pentru stabilirea prețului minim de vânzare al spațiilor raportul de evaluare va evidenția valoarea investițiilor efectuate de către solicitant.

(3)

Deducerea valorii investițiilor efectuate, indiferent de natura acestora, se face numai dacă acestea îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

a) au fost efectuate cu acordul proprietarului sau al titularului dreptului de administrare a spațiului;

b) au fost executate pe baza unei autorizații de construire, în condițiile legii.

(4)

Valoarea investițiilor deduse în condițiile alin. (3) nu poate depăși jumătate din valoarea stabilită prin raportul de evaluare.

(5)

Dispozițiile art. 8, 9 și 10 privind contestația în justiție se aplică în mod corespunzător."

Excepția de neconstituționalitate se raportează la prevederile constituționale cuprinse în art. 44 alin. (1)-(3) referitoare la dreptul de proprietate privată și expropriere, art. 120 alin. (1) privind principiul descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice, art. 121 alin. (2) referitoare la autorități administrative autonome și la art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la protecția proprietății.

Curtea observă că, în scopul examinării excepției, se impune să se ia în considerare regimul juridic al bunurilor ce fac obiectul de reglementare al normelor juridice supuse controlului de constituționalitate. Astfel, legea reglementează vânzarea spațiilor comerciale și a celor de prestări de servicii, proprietatea privată a statului, ce se află în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local. Așadar, aceste bunuri imobile aparțin domeniului privat al statului, aflându-se în administrarea directă a autorităților locale sau în patrimoniul regiilor autonome menționate.

Curtea constată că este nefondată critica de neconstituționalitate referitoare la vânzarea menționatelor spații proprietate privată a statului, aflate în administrarea autorităților locale, întrucât nu încalcă dreptul acestor autorități de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea lor privată. Textele criticate au în vedere exclusiv bunurile proprietatea privată a statului, iar în această situație dreptul de dispoziție îi aparține statului, care poate, pe cale de consecință, să dispună asupra bunurilor și să desființeze dreptul de administrare. Prin urmare, titularii dreptului de administrare nu au drept de dispoziție asupra bunurilor deținute cu acest titlu, astfel încât nu se poate susține cu temei că prevederile criticate sunt contrare dispozițiilor art. 44 alin. (1)-(3) din Constituție.

Curtea constată, de asemenea, că este neîntemeiată și critica de neconstituționalitate din perspectiva dispozițiilor art. 120 alin. (1) și art. 121 alin. (2) din Legea fundamentală, deoarece principiul autonomiei nu poate fi extins și în ceea ce privește dreptul de dispoziție asupra bunurilor terților. Mai mult decât atât, în jurisprudența sa Curtea a statuat în mod constant că principiul autonomiei locale nu include și absolvirea autorităților publice locale de la obligația respectării legilor cu caracter general, după cum nu presupune existența unei autonomii de decizie în afara cadrului legal. În acest sens sunt

Decizia nr. 123 din 25 aprilie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 4 iunie 2001, și

Decizia nr. 136 din 3 mai 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele acestor decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. din Legea nr. 550/2002

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 aprilie 2009.

PREȘEDINTELE
CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.