Decizia nr. 487/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 57 alin. (5) teza ultimă din Legea administrației publice locale nr. 215/2001

și ale

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 108/2005

privind unele măsuri în domeniul salarizării persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, din administrația publică locală. Excepția a fost ridicată de Georgeta Ivașcu, Neculai Iustinian Ivașcu și Crina Georgeta Fotea în Dosarul nr. 6.873/99/2008 al Tribunalului Iași - Secția civilă, litigii de muncă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că drepturile puse în discuție de autorii excepției nu reprezintă drepturi fundamentale, astfel că acordarea acestora ține de opțiunea liberă a legiuitorului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 decembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 6.873/99/2008, Tribunalul Iași - Secția civilă, litigii de muncă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 57 alin. (5) teza ultimă din Legea administrației publice locale nr. 215/2001

și ale

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 108/2005

privind unele măsuri în domeniul salarizării persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, din administrația publică locală. Excepția a fost ridicată de Georgeta Ivașcu, Neculai Iustinian Ivașcu și Crina Georgeta Fotea cu prilejul soluționării unui litigiu de muncă având ca obiect drepturi bănești.

În motivarea excepției autorii acesteia arată că, potrivit art. 16 alin. (3) din Codul muncii, "munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă salariatului vechime în muncă", iar, potrivit

art. 57 alin. (6) din Legea nr. 215/2001

și

art. 39 din Legea nr. 393/2004

privind statutul aleșilor locali, activitatea desfășurată de primar și viceprimar este asimilată unei munci desfășurate sub imperiul unui contract individual de muncă și constituie vechime în muncă. În aceste condiții, faptul că prin textele de lege criticate se prevede că persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese sau numite, din administrația publică locală, și mai precis primarul și viceprimarul, nu beneficiază de sporul de vechime în muncă, este de natură să aducă atingere atât principiului egalității în drepturi a cetățenilor prevăzut de art. 16 din Constituție, cât și prevederilor art. 5 din Codul muncii, referitoare la egalitatea de tratament față de toți salariații și angajatorii.

Tribunalul Iași - Secția civilă, litigii de muncă consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, întrucât, în materia drepturilor salariale ale personalului din cadrul autorităților și instituțiilor publice, funcționează principiul stabilirii salariilor prin acte normative. Drepturile bănești de care beneficiază cei care îndeplinesc funcții publice sunt stabilite prin lege, acest fapt neîncălcând dispozițiile constituționale privind egalitatea cetățenilor în fața legii.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, atât timp cât textele de lege criticate se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. În același timp, arată că legiuitorul este în drept să stabilească conținutul, condițiile și limitele drepturilor salariale, putând, de asemenea, ca, în considerarea unor situații speciale, să instituie reglementări specifice, în deplin acord cu principiul constituțional al egalității în drepturi, care nu presupune omogenitate, ci justifică instituirea unui tratament juridic diferențiat în cazul unor situații diferite.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt neconstituționale. În acest sens, arată că aceste texte conțin un "venin neconstituțional" pentru că permit autorităților competente să lipsească anumite categorii de persoane de drepturi cuvenite pentru prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, în situația în care acestea își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu persoanele care au contract individual de muncă și beneficiază de aceste sporuri. De asemenea, arată că tratamentul juridic diferențiat stabilit de legiuitor în considerarea unor situații egale încalcă principiul egalității în drepturi și al nediscriminării, neavând o motivare obiectivă și rațională.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de părți la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 57 alin. (5) teza ultimă din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, dispoziții potrivit cărora "Pe durata mandatului, primarul și viceprimarul primesc o indemnizație lunară, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției de primar, respectiv de viceprimar, și care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial. Primarul și viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege".

De asemenea, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și dispozițiile

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 108/2005

privind unele măsuri în domeniul salarizării persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, din administrația publică locală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 22 iulie 2005, și aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 331/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.013 din 15 noiembrie 2005. Acest text de lege are următoarea redactare: "Art. 2. - (1) Pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, din administrația publică locală, indemnizațiile prevăzute în anexă reprezintă unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) nu beneficiază de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege."

Autorii excepției consideră că aceste texte de lege sunt contrare dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorii acesteia își fundamentează motivarea plecând de la o premisă falsă, anume aceea că vechimea în muncă, ce se acordă salariaților conform art. 16 alin. (3) din Codul muncii și de care beneficiază și primarii ori viceprimarii, se confundă cu dreptul la sporul pentru vechimea în muncă. Or, potrivit prevederilor din Codul muncii mai sus amintite, vechimea în muncă reprezintă perioada în care o persoană a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă. De asemenea, atât Codul muncii, cât și alte legi stabilesc și alte perioade ce sunt luate în calcul la stabilirea vechimii în muncă. Deținerea unei anumite vechimi în muncă deschide posibilitatea obținerii anumitor drepturi specifice raporturilor de muncă, așa cum este dreptul de a ocupa anumite funcții ori dreptul de a fi avansat. De asemenea, vechimea în muncă, acordată potrivit dispozițiilor legale, este avută în vedere și la acordarea unor drepturi bănești, așa cum este sporul pentru vechimea în muncă. Cele două noțiuni însă nu se confundă.

În ceea ce privește faptul că anumite categorii de salariați beneficiază de sporul de vechime în muncă, în timp ce pentru alte categorii socio-profesionale un asemenea spor nu este acordat, Curtea apreciază că sunt relevante cele statuate prin

Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, în care s-a arătat că "sporurile, premiile și alte stimulente, acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula".

Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 57 alin. (5) teza ultimă din Legea administrației publice locale nr. 215/2001

și ale

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 108/2005

privind unele măsuri în domeniul salarizării persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, din administrația publică locală, excepție ridicată de Georgeta Ivașcu, Neculai Iustinian Ivașcu și Crina Georgeta Fotea în Dosarul nr. 6.873/99/2008 al Tribunalului Iași - Secția civil, litigii de muncă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 aprilie 2009.