Decizia nr. 534/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215^1 alin. 2 din Codul penal raportat la art. 146 din același cod, excepție ridicată de Radu Cozaciuc în Dosarul nr. 5.005/285/2008 al Judecătoriei Rădăuți.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 5.005/285/2008, Judecătoria Rădăuți a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215^1 alin. 2 din Codul penal raportat la art. 146 din același cod, excepție ridicată de Radu Cozaciuc.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederea expresă a unei anumite sume de bani în funcție de care se stabilește agravanta la infracțiunea de delapidare încalcă principiile constituționale. Astfel, pentru a se stabili fără dubiu prejudiciul trebuie să se administreze un vast probatoriu și, de multe ori, după administrarea tuturor probelor, se determină un prejudiciu mult mai mic decât cel indicat de partea civilă. În plus, stabilirea unei sume de bani în funcție de care se prevede agravanta unei infracțiuni nu ține cont întotdeauna de realitățile sociale dintr-un anumit moment. Trebuie să se aibă în vedere inflația, creșterea economică, veniturile care se pot realiza, astfel încât se ajunge în situația în care o sumă de bani ce constituie "consecințe deosebit de grave" să fie echivalentul câtorva salarii.

Judecătoria Rădăuți apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată în cauză este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu intră în contradicție cu principiile constituționale invocate. Faptul că legiuitorul a înțeles să stabilească drept criteriu pentru evaluarea gradului de pericol social al unei infracțiuni, pe cel valoric, nu înseamnă că prin aceasta ar fi încălcate dispozițiile constituționale și că în atare situație inculpatul nu ar beneficia de un proces echitabil sau că nu s-ar bucura de prezumția de nevinovăție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 146 și art. 215^1 alin. 2 din Codul penal, având următorul cuprins:

- art. 146 (Consecințe deosebit de grave): "Prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activității, cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.";

- art. 215^1 (Delapidarea) alin. 2: "În cazul în care delapidarea a avut consecințe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi."

Se susține că aceste dispoziții legale încalcă dispozițiile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind supremația Constituției și a legilor, în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, în art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție și în art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că, în esență, critica autorului excepției vizează norma cu caracter explicativ cuprinsă în art. 146 din Codul penal, în raport cu care este reglementată agravanta infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215 alin. 2; în opinia sa, criteriul valoric avut în vedere de legiuitor pentru a defini sintagma "consecințe deosebit de grave" este inadecvat și în contradicție cu dispozițiile constituționale invocate.

În jurisprudența sa, de exemplu prin

Decizia nr. 50 din 26 ianuarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 de 28 februarie 2006, Curtea a statuat că reglementarea cuprinsă în art. 146 din Codul penal este necesară cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevăzut consecințele deosebit de grave ca element circumstanțial în conținutul agravant al mai multor infracțiuni, cum ar fi, spre exemplu, furtul calificat, tâlhăria, înșelăciunea, delapidarea sau distrugerea calificată. Susținerile referitoare la caracterul inadecvat al criteriului valoric care determină înțelesul expresiei consecințe deosebit de grave, deși pot fi reale în condiții de devalorizare a monedei naționale, nu pot fi reținute. Modificarea conținutului unei norme juridice, în sensul adaptării ei la realitățile sociale, este o prerogativă exclusivă a autorității legislative în lumina dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării". Curtea Constituțională, potrivit competenței sale înscrise în

art. 146 din Constituție și în Legea nr. 47/1992 , verifică, în cadrul controlului de constituționalitate a legilor, conformitatea acestora cu dispozițiile constituționale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De aceea, Curtea Constituțională nu se poate substitui Parlamentului pentru modificarea limitei valorice prevăzute la art. 146 din Codul penal sau pentru a aprecia dacă aceasta corespunde realităților sociale existente la un moment dat.

Pentru argumentele reținute în cuprinsul aceleiași decizii, Curtea a statuat că acest text de lege nu încalcă dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție privind dreptul la un proces echitabil și nici pe cele ale art. 23 alin. (11) din Constituție, privind prezumția de nevinovăție. Întrucât nu au intervenit elemente noi, motivele care au fundamentat respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 din Codul de procedură penală sunt valabile și în prezenta cauză, în care aceste dispoziții legale sunt raportate la cele ale art. 215^1 alin. 2 din Codul penal.

Nu poate fi reținută nici pretinsa încălcare art. 1 alin. (5) și art. 23 alin. (12) din Constituție, deoarece textele de lege criticate sunt în deplină concordanță cu regula constituțională potrivit căreia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215^1 alin. 2 din Codul penal raportat la art. 146 din același cod, excepție ridicată de Radu Cozaciuc în Dosarul nr. 5.005/285/2008 al Judecătoriei Rădăuți.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 aprilie 2009.