Decizia nr. 466/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 13 lit. g) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Somna Ristea în Dosarul nr. 17.648/3/2008 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal se prezintă partea Răsvan-Mihai Dobrescu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Partea prezentă solicită respingerea excepției, arătând că asupra constituționalității textului de lege criticat, Curtea s-a mai pronunțat prin mai multe decizii.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 1.403 R din 7 august 2008, pronunțată în Dosarul nr. 17.648/3/2008, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 13 lit. g) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Somna Ristea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege este neconstituțional datorită "imposibilității chiriașului sau a proprietarului în temeiul

Legii nr. 112/1995 , al cărui contract de vânzare-cumpărare a fost declarat nul, de a închiria, subînchiria, de a ceda folosința imobilului respectiv sau de a schimba destinația bunului".

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă apreciază că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 13 lit. g) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 241/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001, prevederi care au următorul conținut: "Prelungirea contractelor de închiriere nu se aplică: [...]

g) în cazul chiriașilor care au schimbat total sau parțial destinația ori structura interioară a locuinței fără consimțământul scris al proprietarului și fără aprobările legale;".

Textele constituționale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 135 privind economia.

Examinând excepția, Curtea constată că prevederile

art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la dispozițiile constituționale invocate în prezenta cauză.

Astfel, prin

Decizia nr. 363 din 5 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 15 septembrie 2005, Curtea a statuat că textul de lege criticat nu instituie privilegii sau discriminări între cetățeni și nu încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi al acestora, tratamentul egal impunându-se doar pentru cei aflați în situații identice. Dispozițiile legale criticate ocrotesc în mod egal pe proprietar și pe chiriaș, stabilind, pe de o parte, în ce măsură proprietarul poate refuza în mod justificat prelungirea contractului, iar, pe de altă parte, dând chiriașului posibilitatea de a-și apăra dreptul locativ în condițiile în care nu i se poate reproșa vreo conduită culpabilă.

Referitor la susținerea autorului excepției privind încălcarea

art. 53 din Constituție , prin aceeași decizie, făcând referire la jurisprudența anterioară, Curtea a constatat că nicio prevedere din această ordonanță nu pune în discuție restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale și nici exercitarea cu bună-credință a unor asemenea drepturi sau libertăți.

Și, în fine, cu privire la critica de neconstituționalitate vizând încălcarea

art. 135 din Constituție , Curtea, prin

Decizia nr. 566 din 15 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, făcând, de asemenea, referire la jurisprudența sa anterioară, a reținut că "măsurile de protecție a chiriașilor instituite prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

își au temeiul constituțional în prevederile [...] art.

135 alin. (2) lit. f) din Constituție , finalitatea acestei ordonanțe fiind aceea de a reglementa raporturile dintre chiriași și proprietari, precum și de a oferi soluții juridice situațiilor litigioase ivite în procesul aplicării

Legii nr. 112/1995 , prin utilizarea unor mijloace juridice, asigurându-se totodată posibilitatea pentru proprietar de valorificare a atributelor dreptului său de proprietate și, în același timp, protecția chiriașilor împotriva unor eventuale abuzuri".

Considerentele și soluția acestor decizii sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții în materie.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11

alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 13 lit. g) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Somna Ristea în Dosarul nr. 17.648/3/2008 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 aprilie 2009.