Decizia nr. 363/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 și 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Aurica Bălașa, Maria Olaru, Ștefania Popescu și Aurica (Marica) Buică în Dosarul nr. 6.542/CIV/C/2004 al Curții de Apel Craiova - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv deciziile nr. 166/2000, nr. 192/2003 și nr. 210/2004, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 9 din 24 februarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 6.542/CIV/C/2004, Curtea de Apel Craiova - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 și 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, modificată prin

Legea nr. 241/2001 , excepție ridicată de Aurica Bălașa, Maria Olaru, Ștefania Popescu și Aurica (Marica) Buică.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile criticate contravin prevederilor art. 16 din Constituție, întrucât "creează o situație de discriminare între cetățenii care au calitatea de chiriași în imobilele ce fac obiectul de reglementare al

Legii nr. 241/2001 , față de ceilalți chiriași care, neregăsindu-se în ipotezele enumerate limitativ la art. 13, beneficiază de prelungirea sau reînnoirea contractelor, astfel încât chiriașilor aflați în ipotezele normative ale

art. 13 și 14 din Legea nr. 241/2001

li se impune o poziție de inegalitate".

De asemenea, autorii excepției apreciază că sunt încălcate, în egală măsură, și prevederile constituționale ale art. 53, textele de lege criticate operând o restrângere a dreptului de locațiune, care nu se regăsește în nici una dintre situațiile prevăzute de alin. (1) al art. 53 din Constituție, așa cum nu se regăsește nici necesitatea restrângerii exercițiului acestui drept într-o societate democratică, impusă de alin. (2) al aceluiași articol. În acest sens, arată că, "în măsura în care părțile ar fi prezente, ca urmare a citării lor, ar putea purta discuții asupra cuantumului cauțiunii, precum și asupra termenului în care urmează să fie depusă aceasta".

Curtea de Apel Craiova - Secția civilă arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate nu încalcă principiul egalității în fața legii și nici prevederile art. 53 din Constituție.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, apreciind că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

nu numai că nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, ci, dimpotrivă, prevederile acesteia au menirea de a asigura protecția chiriașilor din imobilele restituite foștilor proprietari. Așa fiind, nu se poate susține că dispozițiile legale criticate creează o situație de discriminare a unor chiriași ce nu beneficiază de prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere, întrucât legiuitorul, chemat să medieze conflictul locativ dintre proprietarul persoană fizică și chiriaș, a procedat corect, asigurându-i primului posibilitatea valorificării atributelor dreptului său de proprietate, îngrijindu-se totodată de protecția celui de-al doilea împotriva eventualelor abuzuri, prin instituirea unor exigențe rezonabile fără a căror satisfacere chiriașul nu poate fi obligat să elibereze locuința.

În susținerea punctului său de vedere este invocată jurisprudența Curții Constituționale, și anume deciziile nr. 157/2003 și nr. 263/2003. De asemenea, Guvernul apreciază că nu poate fi reținută nici critica autorilor excepției privind înfrângerea art. 53 din Constituție, în acest sens invocând Decizia Curții Constituționale nr. 266/2000.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 13 și 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

sunt constituționale. În acest sens, arată că textele de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminări între cetățeni și nu încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, tratamentul egal impunându-se doar pentru cetățenii aflați în situații identice. Arată astfel că dispozițiile criticate ocrotesc în mod egal pe proprietar și pe chiriaș, stabilind, pe de o parte, în ce măsură proprietarul poate refuza în mod justificat prelungirea contractului, iar pe de altă parte, dând chiriașului posibilitatea să își apere dreptul locativ în condițiile în care nu i se poate reproșa vreo conduită culpabilă. În susținerea acestor argumente este invocată jurisprudența Curții Constituționale, și anume deciziile nr. 192/2003 și nr. 166/2000.

De asemenea, Avocatul Poporului arată că dispozițiile legale criticate nu pun în discuție restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale, în acest sens Curtea Constituțională pronunțându-se prin

Decizia nr. 88/2000 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 13 și 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 241/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 13: "Prelungirea contractelor de închiriere nu se aplică:

a) în cazul contractelor de închiriere încheiate de chiriași cu proprietari persoane fizice, altele decât cele prevăzute la art. 2-7;

b) în cazul contractelor de închiriere pentru spațiile cu destinația de locuințe proprietate particulară, prevăzute la art. 1-7, ai căror titulari de contract sau membri de familie menționați în contract sunt proprietari ai unei locuințe corespunzătoare ori au înstrăinat o locuință corespunzătoare, după data de 1 ianuarie 1990, în aceeași localitate. Fac excepție contractele de închiriere ai căror titulari sau membri de familie menționați în contract au redobândit, ca foști proprietari sau moștenitori ai acestora, locuințe care sunt efectiv ocupate de chiriași persoane fizice, de una dintre persoanele juridice prevăzute la art. 1 sau de o instituție publică;

c) chiriașului care refuză să preia în folosință o altă locuință pusă la dispoziție, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, de fostul proprietar sau de moștenitorii acestuia ori de autoritățile publice locale;

d) în cazul litigiilor determinate de refuzul chiriașilor cărora li s-a notificat să încheie un nou contract de închiriere cu proprietarul, potrivit

Legii nr. 17/1994 ,

Legii nr. 112/1995

sau

Legii nr. 114/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare;

e) în cazul litigiilor dintre proprietar și chiriaș având ca obiect schimbul de locuințe;

f) în cazul chiriașilor care au subînchiriat locuința fără consimțământul scris al proprietarului;

g) în cazul chiriașilor care au schimbat total sau parțial destinația ori structura interioară a locuinței fără consimțământul scris al proprietarului și fără aprobările legale;

h) chiriașului care a pricinuit însemnate stricăciuni locuinței, clădirii în care este situată aceasta, instalațiilor sau bunurilor aferente acestora ori care a înstrăinat fără drept părți din acestea;

i) chiriașului care are un comportament ce face imposibilă conviețuirea sau împiedică folosirea normală a locuinței;

j) chiriașilor rezidenți în străinătate care, fără a fi detașați, nu au mai folosit locuința mai mult de un an fără întrerupere.";

- Art. 14: "(1) La expirarea termenului de închiriere stabilit conform prezentei ordonanțe de urgență chiriașul are dreptul la reînnoirea contractului, pentru aceeași perioadă, dacă părțile nu modifică prin acord expres durata închirierii.

(2) Proprietarul poate refuza reînnoirea contractului de închiriere numai pentru următoarele motive:

a) locuința este necesară pentru a satisface nevoile sale de locuit, ale soțului, părinților ori copiilor oricăruia dintre aceștia, numai dacă sunt cetățeni români cu domiciliul în România;

b) locuința urmează să fie vândută în condițiile prezentei ordonanțe de urgență;

c) chiriașul nu a achitat chiria cel puțin 3 luni consecutive în executarea contractului de închiriere;

d) în cazurile prevăzute la art. 13 lit. f)-i).

(3) Proprietarul este obligat să îi notifice chiriașului refuzul de a reînnoi contractul de închiriere cu cel puțin un an înainte de expirarea acestuia, pentru situațiile prevăzute la alin. (2) lit. a) și b). În cazurile prevăzute la alin. (2) lit. d) notificarea se face cu cel puțin 60 de zile înainte de expirarea contractului.

(4) Sunt permise mai multe reînnoiri succesive.

(5) Chiriașul este obligat să părăsească locuința în termen de 60 de zile de la expirarea termenului contractual, dacă locațiunea nu s-a reînnoit. Chiriașul este obligat să plătească întreaga chirie, precum și toate cheltuielile pentru servicii și întreținere aferente perioadei în care a ocupat efectiv locuința."

Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) și ale art. 53, care au următorul conținut:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 53: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la prevederile art. 16 din Constituție.

Astfel, prin

Decizia nr. 166 din 26 septembrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 7 noiembrie 2000, și prin

Decizia nr. 192 din 13 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 28 iulie 2003, Curtea Constituțională a statuat că textul de lege criticat nu instituie privilegii sau discriminări între cetățeni și nu încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, tratamentul egal impunându-se doar pentru cetățenii aflați în situații identice.

Curtea Constituțională a reținut în mod constant în jurisprudența sa că principiul egalității nu înseamnă uniformitate, așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. De aceea nu sunt excluse, ci, dimpotrivă, sunt admise soluții legislative diferite pentru situații diferite. Dispozițiile legale criticate ocrotesc în mod egal pe proprietar și pe chiriaș, stabilind, pe de o parte, în ce măsură proprietarul poate refuza în mod justificat prelungirea contractului, iar pe de altă parte, dând chiriașului posibilitatea să își apere dreptul locativ în condițiile în care nu i se poate reproșa vreo conduită culpabilă. De asemenea, cu privire la dispozițiile

art. 14, prin Decizia nr. 97 din 18 mai 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 19 octombrie 2000, Curtea a reținut că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/1999

nu contravin principiului egalității în drepturi a cetățenilor, deoarece egalitatea între cetățeni nu împiedică stabilirea unor restricții sau limitări ale dreptului de proprietate.

Referitor la susținerea autorilor excepției privind înfrângerea

art. 53 din Constituție, prin Decizia nr. 88 din 4 mai 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, și prin

Decizia nr. 97 din 18 mai 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 19 octombrie 2000, Curtea a constatat că nici o dispoziție a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/1999

nu pune în discuție restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale și nici exercitarea cu bună-credință a unor asemenea drepturi sau libertăți.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele acestei decizii sunt valabile și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 și 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Aurica Bălașa, Maria Olaru, Ștefania Popescu și Aurica (Marica) Buică în Dosarul nr. 6.542/CIV/C/2004 al Curții de Apel Craiova - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 iulie 2005.