Decizia nr. 166/2000

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Mariana Trofimescu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Ion Gheorghe Lupu în Dosarul nr. 179/2000 al Tribunalului Brașov.

La apelul nominal se prezintă personal Ion Gheorghe Lupu și Doina-Elena Bartos. Lipsește Elisabeta Lupu, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepției, Ion Gheorghe Lupu, solicita admiterea excepției de neconstituționalitate, întrucât textul de lege criticat favorizează proprietarii prin aceea ca da posibilitate instanțelor de judecată sa cenzureze dispozițiile

Legii nr. 112/1995 , încurajând astfel abuzurile. De asemenea, arata ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

nu conține dispoziții care să reglementeze recuperarea de către chiriași a sumelor cheltuite cu ocazia litigiilor. În final, depune la dosar concluzii scrise.

Doina-Elena Bartos solicita respingerea excepției ca fiind neîntemeiată, deoarece considera ca ordonanța criticata nu contravine nici unui principiu sau norme constituționale. Depune la dosar concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curții Constituționale și faptul ca în speta nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acesteia, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 9 februarie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 179/2000, Tribunalul Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Ion Gheorghe Lupu.

Din examinarea încheierii de sesizare rezultă ca excepția de neconstituționalitate, asa cum a fost ridicată de autorul sau, privește și dispozițiile art. 6, 10, 14 și 22 din ordonanța menționată.

Instanța de judecată arata însă ca "va sesiza Curtea Constituțională numai cu privire la

art. 13 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , care constituie o prevedere de care depinde soluționarea cauzei, întrucât acțiunea introductivă la instanța are ca obiect evacuarea pârâților pentru lipsa de titlu locativ, fiind intemeiata pe prevederile acestui text [...]".

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, "prin favorizarea proprietarilor în detrimentul chiriașilor, dând totodată instanțelor judecătorești posibilitatea de a cenzura prevederile

Legii nr. 112/1995 ". De asemenea, considera ca este încălcat art. 54 din Constituție referitor la exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu buna-credința, fără încălcarea drepturilor și libertăților celorlalți.

Tribunalul Brașov, exprimandu-și opinia, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată în raport cu motivele expuse, deoarece

art. 13 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

"este o norma juridică ce trebuie interpretată restrictiv, în sensul că aplicarea nu se poate extinde și la alte situații neenumerate în cuprinsul sau, deci proprietarul nu poate invoca și alte motive, neprevăzute de lege, ca temei al refuzului de a prelungi contractul de închiriere".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepția este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 13 din ordonanța de urgență criticata "nu prevăd situațiile în care nu se aplică prelungirea contractelor de închiriere", ci stabilesc "situațiile în care proprietarul poate refuza în mod justificat prelungirea contractelor de închiriere, datorită conduitei culpabile a chiriașului". De aceea Guvernul apreciază ca soluțiile adoptate prin aceasta ordonanța de urgență nu pot fi considerate contrare prevederilor art. 16 și 54 din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 13 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40 din 8 aprilie 1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999.

Acest text de lege are următorul conținut: "Prelungirea contractelor de închiriere nu se aplică:

a) în cazul contractelor de închiriere încheiate de chiriași cu proprietari persoane fizice, altele decât cele prevăzute la art. 2-7;

b) în cazul contractelor de închiriere pentru spațiile cu destinația de locuințe, prevăzute la art. 1-7, ai căror titulari de contract sau membri de familie menționați în contract sunt proprietari ai unei locuințe corespunzătoare ori au înstrăinat o locuinta corespunzătoare după data de 1 ianuarie 1990, în aceeași localitate. Fac excepție contractele de închiriere ai căror titulari sau membri de familie menționați în contract au redobândit, în calitate de fosti proprietari sau moștenitori ai acestora, locuințe care sunt efectiv ocupate de chiriași persoane fizice, de una dintre persoanele juridice prevăzute la art. 1 sau de o instituție publică;

c) chiriașului care refuza sa preia în folosință o alta locuinta pusă la dispoziție în condițiile prezentei ordonanțe de urgență de către fostul proprietar sau de moștenitorii acestuia ori de către autoritățile publice locale;

d) în cazul litigiilor determinate de refuzul chiriașilor cărora li s-a notificat sa încheie un nou contract de închiriere cu proprietarul potrivit

Legii nr. 17/1994 ,

Legii nr. 112/1995

sau

Legii nr. 114/1996 , republicată;

e) în cazul litigiilor dintre proprietar și chiriaș având ca obiect schimbul obligatoriu de locuințe;

f) în cazul chiriașilor care au subinchiriat locuinta fără consimțământul scris al proprietarului;

g) în cazul chiriașilor care au schimbat total sau parțial destinația ori structura interioară a locuinței fără consimțământul scris al proprietarului și fără aprobările legale;

h) chiriașului care a pricinuit însemnate stricăciuni locuinței, clădirii în care este situata aceasta, instalațiilor sau bunurilor aferente acestora ori care a înstrăinat fără drept părți din acestea;

i) chiriașului care are un comportament ce face imposibila conviețuirea sau care împiedica folosirea normală a locuinței;

j) în cazul prevăzut la

art. 6, dacă persoana care a cumpărat locuinta în baza Legii nr. 112/1995

a înstrăinat-o sub orice formă, inclusiv prin schimb;

k) în cazul prevăzut la

art. 6, dacă persoana care a cumpărat locuinta în baza Legii nr. 112/1995

a ipotecat-o, a concesionat-o sau a încheiat un contract de leasing pentru o parte sau pentru întreaga locuinta;

l) în cazul prevăzut la

art. 6, dacă persoana care a cumpărat locuinta în baza Legii nr. 112/1995

a închiriat-o în totalitate sau în parte. Dacă locuinta a fost închiriată în parte, prevederile prezentului articol se aplică numai pentru suprafața din locuinta, închiriată de persoana care a cumpărat-o în baza

Legii nr. 112/1995 ."

Autorul excepției considera ca acest text de lege contravine prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi și ale art. 54 referitor la exercitarea cu buna-credința a drepturilor și libertăților fundamentale.

Examinând sub aceste aspecte excepția de neconstituționalitate, se constată că

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

are ca scop protecția chiriașilor prin prelungirea contractelor de închiriere pentru o perioadă de 5 sau 3 ani, după caz, asigurarea stabilitatii în viitor a drepturilor lor locative prin acordarea dreptului chiriașului la reînnoirea contractului de închiriere și crearea unor garanții împotriva unei evacuari abuzive, precum și a unui drept de preemțiune în cazul în care proprietarul intenționează sa vândă locuinta.

Cu privire la susținerea ca prin ordonanța a fost încălcat principiul egalității în drepturi a cetățenilor, consacrat prin art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, Curtea constata ca aceasta nu poate fi reținută, deoarece principiul egalității nu pretinde uniformitate. De aceea nu sunt excluse, ci, dimpotriva, sunt admise soluții legislative diferite pentru situații diferite. Dispozițiile legale criticate ocrotesc în mod egal pe proprietar și pe chiriaș, stabilind, pe de o parte, în ce măsura proprietarul poate refuza, în mod justificat, prelungirea contractului, iar pe de altă parte, dând chiriașului posibilitatea să își apere dreptul locativ în condițiile în care nu i se poate reprosa vreo conduita culpabilă.

De asemenea, referirile autorului excepției la art. 54 din Constituție sunt irelevante, întrucât acest text constituțional nu este cu nimic prejudiciat de dispozițiile ordonanței criticate. De altfel aceasta problema este una de aplicare a legii, de competența exclusiva a instanței judecătorești, deoarece buna-credința este un element de fapt care caracterizează conduita unei persoane, iar nu o chestiune de drept care să poată fi examinata de Curtea Constituțională.

În sfârșit,

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

a mai fost supusă controlului de constituționalitate, Curtea constatând ca dispozițiile sale sunt constituționale în raport cu art. 16 și 54 din Constituție. În acest sens a fost pronunțată Decizia nr. 88 din 4 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Ion Gheorghe Lupu în Dosarul nr. 179/2000 al Tribunalului Brașov.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 septembrie 2000.