Decizia nr. 893/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Viorica Băluță în Dosarul nr. 4.194/212/2008 al Tribunalului Constanța - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 2 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 4.194/212/2008, Tribunalul Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă .

Excepția a fost ridicată de Viorica Băluță cu ocazia soluționării recursului formulat împotriva Deciziei civile nr. 15.810 din 18 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța într-o cauză având ca obiect constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare, în contradictoriu cu pârâții Marin Enciu și Norica Aurora Enciu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că

art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă , reglementând nulitatea recursului nemotivat în termenul legal, contravine prevederilor constituționale ale

art. 21

și

24 , precum și celor ale

art. 13 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Consideră că, în situația recursului declarat împotriva unei hotărâri date fără drept de apel, precum și în cazul calificării căii de atac ca fiind recursul, ar trebui să se aplice dispozițiile

art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă , în sensul că motivele de recurs să poată fi depuse până la prima zi de înfățișare ce urmează termenului în care s-a statuat asupra calificării căii de atac. Instanța de judecată apreciază ca fiind neîntemeiată excepția de neconstituționalitate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă , care au următoarea redactare: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2."

Aceste dispoziții de lege sunt considerate ca fiind neconstituționale în raport cu prevederile constituționale ale

art. 21

referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale

art. 24

privind dreptul la apărare, precum și cu cele ale

art. 13 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un recurs efectiv.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală și la aceleași critici ca și în prezenta cauză.

Astfel, prin

Decizia nr. 312 din 6 aprilie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 4 mai 2006, Curtea a statuat, în esență, că, în privința condițiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie să fie făcută declarația, conținutul său, instanța la care se depune, competența și modul de judecare, soluțiile ce pot fi adoptate și altele de același gen, fără ca prin aceasta să se aducă atingere dreptului în substanța sa sau principiilor și textelor constituționale de referință. Astfel, Curtea de la Strasbourg, în Cauza Beles și alții contra Cehiei din 12 noiembrie 2002, a constatat că dreptul de acces la un tribunal nu este absolut și se pretează la limitări implicit admise, în special în ceea ce privește condițiile de admisibilitate a unui recurs, având în vedere că presupune reglementarea din partea statului, care se bucură, în această privință, de o anumită marjă de apreciere.

Pentru aceste motive Curtea nu a reținut critica privind încălcarea

art. 21

și

24 din Constituție , precum și

art. 13 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

De asemenea, prin

Decizia nr. 375 din 17 aprilie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007, Curtea a statuat că nu poate să constate, așa cum solicită autorul excepției, incidența dispozițiilor

art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă , în locul celor ale

art. 306 alin. 1

din același cod. Recalificarea căii de atac din apel în recurs și, în consecință, respingerea recursului ca fiind lovit de nulitate din cauza nemotivării acestuia în termenul prevăzut de lege constituie o problemă de interpretare și de aplicare a legii ce aparține competenței instanței judecătorești, iar nu competenței instanței de contencios constituțional.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât soluția pronunțată anterior de Curte, cât și considerentele care au fundamentat-o sunt valabile și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Viorica Băluță în Dosarul nr. 4.194/212/2008 al Tribunalului Constanța - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 iunie 2009.