Decizia nr. 779/2009

Articolul 9

din Legea nr. 304/2004 : "Plenul Consiliului Superior al Magistraturii funcționează ca instanță de judecată pentru soluționarea contestațiilor formulate de judecători și procurori împotriva hotărârilor pronunțate de secțiile Consiliului Superior al Magistraturii, cu excepția celor date în materie disciplinară";

-

Articolul 62

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004 :

"(1) Judecătorul sau procurorul este suspendat din funcție în următoarele cazuri: a) când a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva sa prin ordonanță sau rechizitoriu."

Textele constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil,

art. 23 alin. (11)

referitor la prezumția de nevinovăție,

art. 41 alin. (1)

privind munca și protecția socială a muncii,

art. 53

referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și

art. 61

privind rolul și structura Parlamentului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Prevederile

art. 9 din Legea nr. 304/2004

au mai fost supuse controlului de constituționalitate într-o cauză în care criticile de neconstituționalitate erau raportate la

art. 21 din Constituție. Astfel, prin Decizia nr. 518 din 31 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 15 august 2007, Curtea a reținut că: "În ceea ce privește accesul liber la justiție și, implicit, dreptul la un proces echitabil, Curtea admite, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, că dreptul la un tribunal nu este absolut și este compatibil cu limitări implicite, statele contractante dispunând, în această materie, de o anumită marjă de apreciere (cauza <<Le Compte, Van Leuven și DeMeyere contra Belgiei>>, 1981 sau cauza <<Garda Manibardo contra Spaniei>>, 2000). Însă garantarea unui proces echitabil, așa cum prevede

art. 6 paragraful 1 al Convenției

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, implică în mod necesar ca: tribunalul să fie stabilit de lege, independent și imparțial. Cât privește prima cerință, și anume ca organul de jurisdicție să fie organizat în conformitate cu voința legiuitorului, Curtea constată că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii funcționează ca instanță de judecată în temeiul legii, dispozițiile legale criticate respectând exigența menționată nu numai sub aspectul existenței înseși a tribunalului, ci și sub aspectul compoziției formațiunii învestite cu judecarea litigiului. A doua și a treia condiție impuse tribunalului în vederea garantării procesului echitabil sunt cele referitoare la independența și imparțialitatea organului de jurisdicție. Or, potrivit art. 133 alin. (1) din Constituție, <<Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției>> în realizarea acestei competențe consacrate prin Legea fundamentală, el îndeplinind atribuțiile stabilite prin lege. Factorii ce asigură independența și imparțialitatea acestui organ de jurisdicție îi constituie modul de desemnare a membrilor săi, durata mandatului și inamovibilitatea membrilor în cursul mandatului, precum și existența unei protecții adecvate împotriva presiunilor exterioare."

Aceste considerente reținute de Curte în decizia menționată sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței acesteia.

Referitor la criticile de neconstituționalitate a prevederilor

art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004 , Curtea constată că, de asemenea, acestea sunt neîntemeiate. Calitatea procesuală de inculpat este definită la

art. 23 din Codul de procedură penală , potrivit căruia "Persoana împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală este parte în procesul penal și se numește inculpat". Această calitate de inculpat nu reprezintă o prejudecare a cauzei și nu răstoarnă prezumția de nevinovăție prevăzută la

art. 23 alin. (11) din Constituție , în conformitate cu care, "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată". De asemenea, nu sunt prejudiciate interesele legitime ale persoanei inculpate, care, la fel ca și oricare parte din procesul penal, își poate exercita dreptul la apărare și poate solicita administrarea oricăror probe legale pentru combaterea susținerilor formulate în acuzare.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară și ale

art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Ioan Berghezan în Dosarul nr. 3.373/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 mai 2009.