Decizia nr. 845/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 34 din Legea nr. 3/2000

privind organizarea și desfășurarea referendumului, excepție ridicată de Asociația "Solidaritatea pentru Libertatea de Conștiință" din Buzău în Dosarul nr. 4.426/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26 mai 2009, în prezența reprezentantului autorului excepției și al Ministerului Public, și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea a admis cererea de amânare a pronunțării formulată de partea prezentă în vederea depunerii de concluzii scrise și, în consecință, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 3 iunie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 21 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 4.426/2/2008, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 34 din Legea nr. 3/2000

privind organizarea și desfășurarea referendumului.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Asociația "Solidaritatea pentru Libertatea de Conștiință" din Buzău într-o cauză având ca obiect o acțiune în anulare a unui act administrativ, respectiv a unei hotărâri emise de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. În motivarea acțiunii introductive, reclamantul invocă excepția de neconstituționalitate ce vizează "reglementările din România cu referire la desfășurarea referendumului pentru demiterea Președintelui României din 19.05.2007", "materializate în prevederile

art. 1 alin. (3) din Hotărârea nr. 21/2007

a Parlamentului României, coroborate cu prevederile

art. 34 din Legea nr. 3/2000

privind organizarea și desfășurarea referendumului, preluate și prin

Hotărârea Guvernului nr. 372/2007 , pct. 29 și 30 din Anexă." Prin încheierea de sesizare, instanța de contencios administrativ a respins ca inadmisibilă cererea de soluționare a excepției de neconstituționalitate referitoare la prevederile

art. 1 alin. (3) din Hotărârea Parlamentului nr. 21/2007

și ale pct. 29 și 30 din anexa la

Hotărârea Guvernului nr. 372/2007

și, totodată, a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 34 din Legea nr. 3/2000

privind organizarea și desfășurarea referendumului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că, prin reglementarea desfășurării referendumului pentru demiterea Președintelui României din data de 19 mai 2007 într-o zi de sâmbătă, în intervalul orar 8.00 - 20.00, cetățenii aparținând cultelor religioase care au ca zi săptămânală de rugăciune sâmbăta - conform practicilor și ritualurilor religioase a căror alegere este garantată prin prevederi constituționale și internaționale - nu și-au putut exercita dreptul fundamental de a vota. Or, libertatea conștiinței este garantată, iar libertatea credințelor religioase nu poate fi îngrădită sub nicio formă; libertatea religioasă cuprinde dreptul oricărei persoane de a avea sau de a adopta o religie, de a și-o manifesta în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin practici și ritualuri specifice cultului. Autorul excepției face referire la demersurile legale prin care a solicitat Biroului Electoral Central și Guvernului României să dispună modificarea cu numai două ore a programului secțiilor de votare în cel puțin o secție de votare din fiecare localitate sau din localitățile în care există cetățeni aparținând confesiunilor religioase care au declarată sâmbăta ca zi săptămânală de închinare. Demersurile nu au fost, însă, soluționate în mod favorabil petentului, astfel că s-a adresat, în cele din urmă, Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pentru ca, prin hotărâre, acesta să confirme caracterul discriminatoriu - pe motive de apartenență religioasă - al modului în care instituțiile abilitate au organizat și supravegheat corecta desfășurare a referendumului național pentru demiterea Președintelui României, din data de 19 mai 2007. Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării de respingere a cererii formulate a fost ulterior atacată de Asociația "Solidaritatea pentru Libertate și Conștiință" în fața instanței de contencios administrativ.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile

art. 34 din Legea nr. 3/2000

privind organizarea și desfășurarea referendumului nu încalcă prevederile din Constituție invocate, susținerile autorului excepției vizând mai mult o lipsă de reglementare, în sensul stabilirii prin lege a unei reglementări care să aibă în vedere și persoanele aparținând confesiunilor religioase care au sâmbăta ca zi săptămânală de rugăciune, astfel încât aceștia să-și poată exercita dreptul de vot. Mai mult, textul criticat nu se referă decât la orele între care se desfășoară scrutinul și nu stabilește o anumită zi din săptămână în care trebuie să aibă loc referendumul.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Textul legal criticat stabilește doar intervalul orar în care se poate desfășura scrutinul, data - și, implicit, ziua din săptămână în care acesta se desfășoară - fiind stabilită, în condițiile

art. 15 lit. b) din Legea nr. 3/2000 , prin

Hotărârea Parlamentului nr. 21/2007 . Or, faptul că dispozițiile art. 34 din legea atacată, doar coroborate cu alte acte administrative adoptate în aplicarea legii, creează premisele vătămării unui drept sau interes legitim al autorului excepției, excedează competenței Curții Constituționale, controlul revenind instanței de contencios administrativ, la care reclamantul a recurs deja. Mai mult, opțiunea legiuitorului exprimată prin

art. 34 din Legea nr. 3/2000

nu poate fi interpretată ca o încălcare a prevederilor

art. 1 alin. (1) ,

art. 4 ,

art. 11 ,

art. 20 ,

art. 16 alin. (1) ,

art. 29 ,

art. 36

sau ale

art. 53 din Constituție , iar majoritatea dispozițiilor fundamentale invocate nu au incidență în cauză.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. 34 din Legea nr. 3/2000

privind organizarea și desfășurarea referendumului, cu modificările și completările ulterioare, sunt constituționale. Textul legal criticat nu instituie privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare și nu restrânge exercițiul unor drepturi sau libertăți constituționale, astfel cum pretinde autorul excepției. Se observă, în plus, că acesta vizează, în susținerile sale, aspecte ce țin de omisiuni de reglementare, ceea ce excedează controlului Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 34 din Legea nr. 3/2000

privind organizarea și desfășurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000, având următorul conținut: "Scrutinul se va deschide la ora 8,00 și se va încheia la ora 20,00."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale ale

art. 1 alin. (3)

cu privire la valorile supreme ale statului român,

art. 4 alin. (2)

și

art. 16 alin. (1) , sub aspectul egalității cetățenilor în drepturi, fără deosebire de religie,

art. 29 alin. (1), (2) și (3)

referitoare la libertatea conștiinței,

art. 36

- Dreptul de vot și ale

art. 53

- Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Invocând prevederile

art. 11 alin. (1)

și ale

art. 20 alin. (1) din Legea fundamentală , autorul excepției apreciază că sunt încălcate și

Declarația universală a drepturilor omului , Declarația cu privire la eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de discriminare bazate pe religie sau credință, adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite prin Rezoluția 36/55 din 25.11.1981, "actele și celelalte tratate la care România este parte", care consacră principiile nediscriminării și al egalității în fața legii, precum și dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Criticile de neconstituționalitate formulate reclamă existența unui raport de contrarietate între prevederile

art. 34 din Legea nr. 3/2000

privind organizarea și desfășurarea referendumului, pe de o parte, și normele constituționale și convenționale care garantează libertatea de gândire, de conștiință și cea religioasă, precum și dreptul de vot, pe de altă parte. Conflictul dintre reglementarea legii atacate și textele fundamentale invocate se bazează pe ideea discriminării pe criterii de apartenență religioasă, având în vedere situația de fapt și de drept expusă de autorul excepției: împiedicarea efectivă a cetățenilor aparținând cultelor religioase care au ca zi săptămânală de rugăciune ziua de sâmbătă de a participa la referendumul pentru demiterea Președintelui României din data de 19 mai 2007, sâmbătă, în intervalul orar 8.00 - 20.00.

Curtea constată că susținerile autorului excepției nu sunt întemeiate.

Scopul dispozițiilor

art. 9 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale

art. 18 din Declarația universală a drepturilor omului , al Declarației cu privire la eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de discriminare bazate pe religie sau credință, precum și al

art. 29 din Constituția României , invocate, este același: protejarea și garantarea libertății individuale de gândire, de conștiință și de religie. Dacă sub aspectul laturii interioare, intime, aceste drepturi au caracter absolut, este recunoscut caracterul lor relativ din perspectiva componentei externe, de exteriorizare sau manifestare a acestora. Garantarea libertăților amintite presupune din partea statului respectarea unor obligații specifice, fie negative, fie pozitive, acestea din urmă fiind concretizate în măsuri adecvate, astfel încât să fie evitată perturbarea exercițiului libertății individuale de gândire, de conștiință și de religie.

Contrar susținerilor autorului excepției, Curtea constată că dispozițiile

art. 34 din Legea nr. 3/2000

privind organizarea și desfășurarea referendumului nu materializează o ingerință din partea autorităților statale în ceea ce privește exercitarea nestingherită a libertății conștiinței, consacrată de

art. 29 din Constituție , și nici a dreptului fundamental de vot, prevăzut de

art. 36

din aceasta.

Sub un prim aspect, Curtea reține că sursa pretinsului conflict de constituționalitate rezidă în imposibilitatea exercitării concomitente, în cazul în speță, a unui drept electoral - dreptul de vot - și a libertății religioase, manifestate prin practicarea unor ritualuri specifice cultului care are declarată zi de rugăciune ziua a șaptea a săptămânii, sâmbăta. Atât stabilirea zilei de sâmbătă ca dată în care a avut loc referendumul pentru demiterea Președintelui României din 19 mai 2007, prin

art. 1 alin. (3) din Hotărârea nr. 21/2007

a Parlamentului României, cât și intervalul orar prevăzut de textul legal criticat, au împiedicat adepții acestui cult să-și poată exprima votul în cadrul referendumului atunci organizat, aceștia având obligații religioase de îndeplinit pe durata întregii zile de sâmbătă, până la apusului soarelui.

Or, față de aceste susțineri ale autorului excepției, Curtea constată că nu există stare de incompatibilitate între calitatea de cetățean, în virtutea căreia o persoană are dreptul de vot, și cea de practicant al unui cult religios recunoscut de statul român. Nicio prevedere legală conformă cu normele Constituției nu poate reglementa o interdicție în ceea ce privește exercitarea dreptului de vot, astfel că, nici în cazul de față, nu se pune problema unei restricții sub aspectul

art. 53 din Legea fundamentală . Faptul că, prin modalitatea de organizare și desfășurare a referendumului pentru demiterea Președintelui României din data de 19 mai 2007, reglementată prin lege cu aplicabilitate generală pentru toți cetățenii țării, adepții unei minorități religioase din România au fost în imposibilitate de a-și exercită efectiv dreptul la vot, alegând, în schimb, ca, în același interval orar destinat scrutinului, să-și îndeplinească obligațiile și practicile religioase specifice cultului, nu se poate converti într-un motiv de neconstituționalitate a prevederilor

art. 34 din Legea nr. 3/2000

și nici într-o restrângere fie a exercițiului dreptului de vot, fie a libertății religioase.

Dreptul de vot exprimă esența relației cetățean - stat, independentă de relația cetățean - biserică, iar, potrivit

art. 2 alin. (1) din Constituție , referendumul, alături de alegerile organizate pentru constituirea organelor reprezentative ale poporului român, reprezintă modalitatea constituțională de exercitare a suveranității naționale. Totodată, conform

art. 29 alin. (5) din Legea fundamentală , "Cultele religioase sunt autonome față de stat și se bucură de sprijinul acestuia[...]", însă organizarea acestora urmează să aibă loc potrivit statutelor proprii, în condițiile legii, fără să perturbe ordinea de drept a statului și să afecteze drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor. Or, importanța unui referendum sau a alegerilor ce au loc, la un moment dat, într-un stat, primează net sub aspectul nivelului de interes general față de interesul restrâns, de grup sau individual, pe care îl proclamă o anumită minoritate religioasă, astfel încât adepții unui astfel de cult nu pot pretinde în mod justificat ca organizarea operațiunilor specifice unui scrutin național să aibă loc în funcție de practicile proprii acelui cult. În materie electorală, și nu numai, legiuitorul are în vedere interesul general al societății și nu poate legifera în funcție de opțiunea religioasă a fiecărui cetățean, fără ca astfel să se poată susține încălcarea prevederilor

art. 29 din Constituție , referitoare la libertatea conștiinței. Totodată, această politică legislativă nu poate avea semnificația unei discriminări pe criterii de apartenență religioasă, cum susține autorul excepției, ci exprimă mecanismul firesc al unui stat de drept, democratic și social, în care drepturile și libertățile cetățenilor sunt protejate astfel încât să se realizeze un echilibru rezonabil între interesul general al societății, pe de o parte, și drepturile și libertățile individuale, pe de altă parte.

Spre deosebire de legislația electorală pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, Președintelui României și autorităților administrației publice locale, care stabilește că acestea se desfășoară într-o singură zi, care poate fi numai duminica, în materia referendumului

art. 15 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/2000

prevede că obiectul și data referendumului național se stabilesc "prin hotărâre a Parlamentului, în cazul referendumului privind demiterea Președintelui României, cu respectarea

art. 95 alin. (3) din Constituție ", potrivit căruia "Dacă propunerea de suspendare din funcție este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Președintelui." Așadar, ziua în care are loc referendumul pentru demiterea Președintelui României trebuie stabilită în funcție de data hotărârii Parlamentului privind suspendarea din funcție a Președintelui României, în cel mult 30 de zile. În acest cadru constituțional și legal, Parlamentul prin

Hotărârea nr. 20 din 19 aprilie 2007

a decis suspendarea din funcție a Președintelui României, iar prin

art. 1 alin. (3) din Hotărârea nr. 21 din 24 aprilie 2007

a stabilit că "Referendumul național pentru demiterea Președintelui României va avea loc la data de 19 mai 2007". Aceste acte normative, potrivit

art. 146 din Constituție , nu intră, însă, în sfera controlului de constituționalitate.

De altfel, sugestiile autorului excepției privind anumite soluții practice pentru evitarea, cu prilejul referendumului din data de 19 mai 2007, a pretinsului conflict legat de imposibilitatea exercitării dreptului de vot al cetățenilor aparținând cultului religios ce are declarată ca zi de rugăciune ziua de sâmbătă, pe lângă faptul că au caracterul unor propuneri de lege ferenda, ce nu pot fi reținute de Curtea Constituțională, prezintă, totodată, numeroase impedimente sub aspectul derulării tuturor procedurilor și operațiunilor specifice procesului electoral în condiții de maximă siguranță și transparență. Calendarul specific organizării alegerilor, ca de altfel și al organizării unui referendum, nu permite niciun fel de abatere de la pașii prestabiliți în acest sens de actele normative în materie, deoarece toate operațiunile trebuie să se desfășoare în același interval de timp pe întreg teritoriul țării, fără excepții sau întârzieri, pentru a nu fi pusă sub semnul întrebării corectitudinea desfășurării scrutinului. Așa fiind, critica autorului excepției vizează mai degrabă o problemă de ordin practic și organizatoric al desfășurării referendumului din data de 19 mai 2007, și nu de neconstituționalitate a prevederilor

art. 34 din Legea nr. 3/2000

privind organizarea și desfășurarea referendumului, care să revină competenței Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 34 din Legea nr. 3/2000

privind organizarea și desfășurarea referendumului, excepție ridicată de Asociația "Solidaritatea pentru Libertatea de Conștiință" din Buzău în Dosarul nr. 4.426/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 iunie 2009.