Decizia nr. 1011/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 alin. (3) lit. e) și alin. (6), art. 215 alin. (1) și (3) și

art. 259 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Cabinet Avocat Mirea Natalia Simona în Dosarul nr. 2.758/90/2008 al Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 iunie 2009, în prezența reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, Natalia Simona Mirea, și a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 7 iulie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2.758/90/2008, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 alin. (3) lit. e) și alin. (6), art. 215 alin. (1) și (3) și

art. 259 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Cabinet Avocat Mirea Natalia Simona în cauza ce are ca obiect soluționarea unei cereri de anulare a unor acte administrative.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1), art. 45 și art. 56 alin. (1) și (2) din Constituție, deoarece contribuția la asigurări sociale nu este o obligație, iar calitatea de asigurat nu poate fi impusă oricărei persoane, împotriva voinței sale. Art. 208 alin. (6) și art. 215 alin. (1) și (2) din lege sunt neconstituționale, deoarece nu lasă posibilitatea cetățenilor de a alege sistemul de asigurare medicală considerat cel mai convenabil. Art. 257 alin. (7) lit. b) încalcă principiul egalității în materie fiscală, fiind discriminate persoanele cu venituri mari, deoarece, deși beneficiază de aceleași servicii, sunt supuse unor obligații de plată diferite.

Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, astfel cum a statuat și Curtea Constituțională în jurisprudența sa.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu creează o situație discriminatorie persoanelor cu venituri mari, egalitatea în fața legii nepresupunând uniformitate. În plus, principiul justei așezări a sarcinilor fiscale implică diferențierea contribuției persoanelor care realizează venituri mai mari.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 208 alin. (3) lit. e) și alin. (6), art. 215 alin. (1) și (3) și

art. 259 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, având următorul conținut:

- Art. 208 alin. (3) lit. e) și alin. (6): "(3) Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele menționate la alin. (2) se realizează pe baza următoarelor principii: [...] e) participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate; [...]

(6) Asigurarea voluntară de sănătate nu exclude obligația de a plăti contribuția pentru asigurarea socială de sănătate.";

- Art. 215 alin. (1) și (3): "Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă ori în baza unui statut special prevăzut de lege, precum și persoanelor fizice, după caz.

[...]

(3) Prevederile alin. (1) și (2) se aplică și persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente.";

- Art. 259 alin. (7) lit. b): "Persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate, pentru a obține calitatea de asigurat: [...] b) să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția legală lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate, precum și obligațiile fiscale accesorii de plată prevăzute de

Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă;"

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că au fost încălcate dispozițiile constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind principiul egalității, art. 45 referitoare la libertatea economică și art. 56 alin. (1) și (2) referitoare la contribuțiile financiare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 208 alin. (3) lit. e) și alin. (6) și cele ale

art. 259 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 95/2006

au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași texte constituționale și sub aspectul acelorași critici ca și în prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 705/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 31 octombrie 2007, Curtea a statuat că aceste texte de lege nu contravin prevederilor constituționale invocate și a respins, în consecință, excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

Cu acel prilej, Curtea a reținut că sistemul asigurărilor sociale de sănătate își poate realiza obiectivul principal datorită solidarității celor care contribuie, astfel că

art. 208 alin. (3) lit. e) și alin. (6) din Legea nr. 95/2006

reprezintă de fapt o expresie a prevederilor constituționale care reglementează ocrotirea sănătății și a celor care consacră obligația statului de a asigura protecția socială a cetățenilor. Totodată, este firesc ca valoarea contribuției să difere de la persoană la persoană, în funcție de cuantumul veniturilor realizate. Această diferență este rezonabilă și justificată de situația obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari față de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum și de principiul solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurărilor sociale de sănătate.

De asemenea, Curtea a reținut că principiul constituțional al așezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferențierea contribuției persoanelor care realizează venituri mai mari. De altfel, cota de contribuție, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv, astfel că diferența valorică a contribuției este determinată de nivelul diferit al venitului.

În sfârșit, Curtea a reținut că legiuitorul, având în vedere situația specifică a diferitelor categorii de persoane asigurate, în funcție de proveniența veniturilor, a înțeles să instituie un tratament juridic diferențiat sub aspectul veniturilor în raport cu care se stabilește contribuția lunară.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziei menționate își mențin valabilitatea și în cauza de față.

Pentru aceleași motive ca și cele de mai sus, Curtea constată că nici dispozițiile art. 215 alin. (1) și (3) din aceeași lege - care prevăd obligativitatea persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă ori în baza unui statut special de a vira contribuția pentru asigurările sociale de sănătate nu contravin prevederilor invocate din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 208 alin. (3) lit. e) și alin. (6) ,

art. 215 alin. (1) și (3)

și

art. 259 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Cabinet Avocat Mirea Natalia Simona în Dosarul nr. 2.758/90/2008 al Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 iulie 2009.