Decizia nr. 940/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 81 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială Leda - S.A. din Dorolț, prin lichidator Comcas LJ 2000 - S.P.R.L. din Satu Mare, în Dosarul nr. 924/83/2001 al Curții de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de partea Liliana Cornoc (căsătorită Cristea), prin care solicită acordarea unui termen de judecată, în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare, întrucât părțile au avut suficient timp pentru angajarea unui apărător.

Curtea, deliberând, în temeiul dispozițiilor

art. 14 din Legea nr. 47/1992

coroborate cu cele ale

art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă , respinge cererea de amânare a cauzei.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 924/83/2001, Curtea de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 81 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială Leda - S.A. din Dorolț, prin lichidator Comcas LJ 2000 - S.P.R.L. din Satu Mare, într-o cauză comercială în temeiul

Legii nr. 85/2006 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege sunt neconstituționale, în măsura în care se aplică și procedurilor deschise înainte de adoptarea

Legii nr. 85/2006 . Astfel, stabilirea curgerii termenului de prescripție în raport cu data întocmirii raportului prevăzut la

art. 20 alin. (1) lit. b) din lege

are ca efect aplicarea retroactivă a acesteia și îngrădirea dreptului administratorului judiciar de a cere constatarea nulității absolute a actului fraudulos, în cazul procedurilor începute anterior adoptării legii.

Curtea de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este nefondată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 81 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu următorul cuprins:

"(1) Acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referă art. 79 și 80, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii.

(2) Comitetul creditorilor poate introduce la judecătorul-sindic o astfel de acțiune, dacă administratorul judiciar/lichidatorul nu o face.

(3) Administratorul judiciar/lichidatorul va putea menține contractele de credit și va putea, cu acordul cocontractanților, să le modifice clauzele, astfel încât acestea să asigure echivalența viitoarelor prestații ale debitorului. Modificările vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor, care va avea în vedere dacă acestea sunt atât în folosul averii debitorului, cât și în cel al averii creditorilor."

Excepția de neconstituționalitate se raportează la dispozițiile constituționale cuprinse în

art. 15 alin. (2)

privind principiul neretroactivității legii și în

art. 21 alin. (1) și (2)

privind accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Dispozițiile de lege criticate - prin stabilirea termenului în care se pot introduce acțiunile prevăzute de

art. 79

și

art. 80 din Legea nr. 85/2006 , ca fiind 1 an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la

art. 20 alin. (1) lit. b) , dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii - nu contravin principiului neretroactivității legii, prevăzut de

art. 15 alin. (2) din Constituție , deoarece acestea produc efecte numai pentru viitor.

Susținerile autorului excepției de neconstituționalitate în sensul că, în speță, nu a fost întocmit un raport în temeiul

art. 20 lit. b) din lege

și astfel termenul de prescripție de 1 an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea acestui raport nu a putut să înceapă să curgă, deoarece

Legea nr. 64/1995

sub imperiul căreia a început procedura de reorganizare judiciară și de faliment nu prevedea obligația depunerii unui astfel de raport, nu reprezintă probleme de constituționalitate a textului de lege criticat, ci probleme de aplicare a legii în timp, în situația în care pe parcursul desfășurării procedurii judiciare intervine o nouă reglementare a acesteia. Instanța de judecată este cea care stabilește dacă norma juridică respectivă se aplică sau nu situației juridice avute în vedere, pe baza principiilor de drept și a dispozițiilor legale tranzitorii.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile

art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție , Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată, deoarece, așa cum a statuat în mod constant în jurisprudența sa, de exemplu prin

Decizia nr. 251 din 6 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 17 aprilie 2008, instituția prescripției, în general, și termenele în raport cu care aceasta își produce efectele nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justiție, finalitatea lor fiind, dimpotrivă, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiții optime a acestui drept constituțional, prevenindu-se eventualele abuzuri și limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilității și securității raporturilor juridice civile.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 81 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială Leda - S.A. din Dorolț, prin lichidator Comcas LJ 2000 - S.P.R.L. din Satu Mare, în Dosarul nr. 924/83/2001 al Curții de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 iunie 2009.