Decizia nr. 1112/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Claudia Miu - prim-magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27 și 28 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Symetria Iași 2007" - S.R.L. în Dosarul nr. 118/59/2009 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 8 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 118/59/2009, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27 și 28 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Symetria Iași 2007" - S.R.L. într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că prevederile art. 27 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, reglementând răspunderea solidară a altor persoane juridice alături de debitor, contravin dispozițiilor art. 45 din Constituție, deoarece instituie o procedură de recuperare a impozitelor și taxelor ce nu pot fi încasate de la debitori, prin care se încalcă dreptul la o activitate economică și la libera inițiativă a persoanelor ce dețin calitatea de asociați ai societății falimentare. Instituirea răspunderii solidare are menirea să inducă starea de insolvență asupra unităților responsabile solidar, creând premisele monopolurilor de piață, ceea ce contravine dispozițiilor art. 135 din Constituție. Prevederile criticate încalcă și dispozițiile art. 44 și 136 din Constituție, întrucât atrag răspunderea solidară a asociaților pentru debite pe care nu le-au cauzat și fără să se fi stabilit culpa acestora. Textul criticat încalcă și dispozițiilor art. 53 din Constituție, întrucât restrângerea exercițiului dreptului la proprietate privată nu este legitimată de existența condițiilor obiective care să justifice această măsură legală, precum și principiul proporționalității prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale.

Până la data redactării raportului Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere comunicate de Guvern și Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Prin încheierea de sesizare, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27 și 28 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, însă atât din considerentele menționatei încheieri, cât și din cererea formulată în motivarea excepției, rezultă că autorul excepției critică doar dispozițiile art. 27 alin. (2) din ordonanță. Prin urmare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 27 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care au următorul cuprins:

- Art. 27 alin. (2): "(2) Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condițiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul, dacă desfășoară efectiv aceeași activitate sau aceleași activități ca și debitorul și dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:

a) dobândește, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puțin jumătate din valoarea contabilă netă a tuturor activelor corporale ale dobânditorului;

b) are raporturi comerciale contractuale cu clienții și/sau cu furnizorii, alții decât cei de utilități, care, în proporție de cel puțin jumătate, au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul;

c) are raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puțin jumătate dintre angajații sau prestatorii de servicii ai debitorului."

Excepția de neconstituționalitate se raportează la prevederile constituționale ale art. 44 și 136 alin. (1) și (5) referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 45 referitoare la libertatea economică, art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau ale unor libertăți și art. 135 referitoare la economia României, precum și la principiul proporționalității prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, urmând să fie respinsă ca atare. Dispozițiile criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia sa nr. 325 din 13 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 5 mai 2008, Curtea Constituțională a statuat că prevederile criticate "instituie răspunderea solidară a persoanei juridice cu debitorul declarat insolvabil sau declarat insolvent, dacă această persoană controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul, dacă desfășoară efectiv aceeași activitate sau aceleași activități ca și debitorul și dacă mai este îndeplinită cel puțin una dintre condițiile enumerate la lit. a)-c) ale textului criticat. Așadar, această răspundere solidară a persoanei juridice cu debitorul său nu are loc în orice condiții, ci trebuie să fie îndeplinite cerințele restrictive prevăzute de textul de lege atacat, cerințe firești având în vedere relațiile contractuale dintre persoana juridică ce va răspunde solidar alături de debitorul său.

Totodată, Curtea constată că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție, dreptul de proprietate este garantat, însă conținutul și limitele acestui drept sunt stabilite de lege. Așadar, nu se poate reține că textul de lege criticat încalcă prevederile referitoare la proprietate din Constituție și din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În ceea ce privește susținerea referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 45 din Legea fundamentală referitoare la libertatea economică, Curtea constată că nici aceasta nu este întemeiată, deoarece faptul că se instituie răspunderea solidară a unei persoane juridice alături de debitorul insolvent sau insolvabil, în anumite condiții restrictive care au în vedere relațiile juridice strânse între acestea, nu echivalează cu o restrângere a liberei inițiative. În acest sens, accesul liber al persoanelor la o activitate economică și liberă inițiativă este garantat, «în condițiile legii».

În final, Curtea nu poate reține pretinsa încălcare a prevederilor art. 53 din Constituție, întrucât nu a constatat existența vreunui drept sau a vreunei libertăți care să fi fost restrânse prin dispozițiile de lege criticate."

Considerentele acestei decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, care să impună schimbarea jurisprudenței.

Este neîntemeiată și critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 135 din Constituție, ce consfințesc natura economiei românești ca fiind o economie de piață ce se bazează pe libera inițiativă și libera concurență și stabilesc obligațiile statului în domeniul economiei. Or, pentru a asigura caracterul economiei de piață, statul are obligația ca, prin autoritățile publice competente, să ia toate măsurile necesare pentru revigorarea economiei, cum ar fi și măsura eliminării din viața economică a operatorilor economici neviabili. Una dintre măsuri este legislația în domeniul falimentului și al reorganizării judiciare a persoanelor juridice, precum și al răspunderii pentru plata obligațiilor restante ale debitorului declarat insolvabil. În ipoteza în care, în cadrul politicii fiscale, legiuitorul ar stabili că persoanele juridice legate prin relații contractuale de insolvent nu răspund solidar ar însemna să le exonereze de răspundere juridică și să renunțe la colectarea venitului bugetar datorat. Or, aceasta ar avea semnificația unei subvenții indirecte sau a unui ajutor de stat, care nu se pot acorda decât în condițiile art. 87 din Tratatul Comunității Europene.

Față de cele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Symetria Iași 2007" - S.R.L. în Dosarul nr. 118/59/2009 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 septembrie 2009.