Decizia nr. 1077/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, excepție ridicată de Madhat A. J. Al Maqousi în Dosarul nr. 3.026/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 București și care formează obiectul Dosarului nr. 761D/2009 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 762D/2009 și nr. 763D/2009, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Gholamhossein Abbasifard și Kutaiba Abbas Khudair în Dosarul nr. 3.353/4/2008 și, respectiv Dosarul nr. 2.525/4/2008 ale Judecătoriei Sectorului 4 București.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Se prezintă doamna Alexandra Gotea și domnul Dalati Bassam, interpreți autorizați de limba persană și, respectiv, arabă, solicitați pentru a asigura traducerea în cauzele strigate.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în toate aceste dosare, partea Oficiul Român pentru Imigrări a transmis Curții note scrise prin care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul

art. 14

și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 762D/2009 și nr. 763D/2009 la Dosarul nr. 761D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 13 februarie 2009, pronunțate în dosarele nr. 3.026/4/2008, nr. 3.353/4/2008 și nr. 2.525/4/2008, Judecătoria Sectorului 4 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România. Excepțiile au fost ridicate de Madhat A. J. Al Maqousi, Gholamhossein Abbasifard și Kutaiba Abbas Khudair în cauze având ca obiect soluționarea plângerilor formulate împotriva hotărârilor Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat sau a protecției subsidiare.

În motivările excepțiilor de neconstituționalitate, având un conținut similar, se susține, în esență, că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie și claritate în ceea ce privește riscul de a fi supus la tratamente sau pedepse inumane ori degradante, ca motiv de acordare a protecției subsidiare, și "permit interpretări eronate cu privire la natura și conținutul pedepselor și tratamentelor inumane ori degradante".

Judecătoria Sectorului 4 București consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt în deplină concordanță cu prevederile constituționale și convenționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au următorul conținut:

- Art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 - "Protecția subsidiară:

(1) Protecția subsidiară se poate acorda cetățeanului străin sau apatridului care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat și cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), și care nu poate sau, datorită acestui risc, nu dorește protecția acelei țări.

(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înțelege: [... ]

2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante [...]."

În opinia autorilor excepțiilor, textele de lege criticate contravin dispozițiilor

art. 22 alin. (2) din Constituție

și celor ale art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor și a tratamentelor inumane ori degradante.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat, în repetate rânduri, asupra constituționalității dispozițiilor

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 , prin prisma acelorași dispoziții constituționale și convenționale ca și în prezenta cauză și analizând critici de neconstituționalitate similare, iar prin mai multe decizii, dintre care pot fi menționate, cu titlu de exemplu,

Decizia nr. 363 din 17 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.277 din 28 martie 2009, sau

Decizia nr. 648 din 5 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006, a respins excepția ca neîntemeiată, pentru motivele acolo reținute. În cauza de față nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, astfel că soluțiile pronunțate cu acele prilejuri și argumentele pe care acestea s-au sprijinit își păstrează valabilitatea.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, excepție ridicată de Madhat A. J. Al Maqousi, Gholamhossein Abbasifard și Kutaiba Abbas Khudair în dosarele nr. 3.026/4/2008, nr. 3.353/4/2008 și, respectiv, nr. 2.525/4/2008 ale Judecătoriei Sectorului 4 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 septembrie 2009.